Arta de a fi un ipocrit armonios

Scopul acestui articol nu este să te informeze dacă eşti sau nu ipocrit; ci pentru a-ţi spune ce gen de ipocrit eşti sau de care nu eşti. Dacă faci parte din homo sapiens atunci, fără îndoială, ipocrizia se numără printre virtuţile tale.

Ce este un ipocrit? Dex-ul ne spune că ipocrit este acea persoană care se arată altfel de cum este, duplicitară. Adică o persoană care una spune şi altă face. Sună familiar?… De cealaltă parte a baricadei, sinceritatea este o virtute nu întotdeauna folositoare, este un lux, un artificiu… o imposibilitate uneori.

Chiar şi principiile general acceptate de umanitate suferă de ipocrizie. Adevărul. Toţi spunem că vrem adevărul. Eronat. Vrem adevărul care ne face fericiţi, vrem adevărul care ne protejează orgoliul, vrem adevărul care ne confirmă deja alegerile făcute.

Este aproape imposibil să deţinem adevărul întrucât modul în care noi interacţionăm cu lumea este unul care suferă de numeroase filtre şi erori cognitive.

De cele mai multe ori, ne formăm o opinie despre lume, pe baza unor mecanisme emoţionale, influenţe sociale şi reminiscenţe din anii devenirii noastre, iar apoi, selectăm din mediu acele informaţii care vin să ne confirme părerile deja formate.

Practic, se poate argumenta orice, găseşti informaţie pentru orice punct de vedere, pro sau contra. Punctul tău de vedere deja existent te va determina să vezi şi să admiţi doar informaţiile ce vin să îţi susţină ideile.

Foarte greu un om îşi schimbă o idee şi de obicei schimbarea vine în urmă unei suferinţe, a unei dureri suficient de intense că să îl determine să se îndoiască de sine însuşi şi să îşi reevalueze credinţele.

A spune tot timpul ceea ce crezi nu este, de asemenea, nicidecum o calitate, aşa cum unii declară cu emfază camuflată în modestie despre ei înşişi, considerând că este o virtute.

Contextele cer să te adaptezi, interacţiunea umană presupune o artă de a spune cât şi când şi cui trebuie.

Revenind la ipocrizie, în principiu omul îşi doreşte ca acţiunile şi gândurile sale să fie congruente, adică ipocrizia să fie egală cu zero. Cum însă omul este populat de diverse eu-ri, se întâmplă să fie o mare diferenţa uneori între principii, valori şi acţiuni.

Ipocrizia creează anxietate, tensiune în individ. Pentru că el cu sine însuşi este conştient, de cele mai multe ori, de această discrepanţa. Ipocritul autentic este cel care nu îşi mai percepe propria păcăleală, este acela care minte cu sinceritate.

Aceasta se poate întâmplă când o minciună este suficient de des repetată. Există un experiment faimos în psihologie în care unor indivizi li s-au implantat amintiri false, cu ajutorul familiei şi cunoscuţilor.

Acceptată ezitant la început, în scurt timp amintirea falsă a ajuns să fie atât de bine integrată în individ încât acesta adaugă de la sine detalii foarte concrete, fiind convins că aşa a fost în realitate. Voilà, fascinaţia minţii umane!

Cu siguranţă cunoşti pe cineva care este atât de bun mitoman(a) încât aproape că uiţi că minte. Acela este un individ care crede cu sinceritate în propriile minciuni – aceştia sunt cei mai periculoşi parteneri, întrucât ei înşişi nu mai discern minciuna de realitate.

Atunci când suntem singuri avem şanse să fim sinceri. Odată cu apariţia altcuiva, ipocrizia apare şi ea. Există multe ipocrizii acceptate: politeţea, democraţia, egalitatea, libertatea, liberul arbitru, jurămintele căsătoriei de iubire veşnică.

Ipocrizia este în final lubrifiantul societăţii, este o prejudecată cu aură de sfinţenie. Avem nevoie să ne minţim unii pe alţii aşa cum avem nevoie să ne păcălim şi pe noi înşine din când în când. Realismul absolut aduce cinism şi izolare.

Ca urmare, cea mai bună modalitate de a reuşi în viaţă este să acţionezi conform sfaturilor pe care le dai celorlalţi (confirm că aşa este!).

În general omul are două motive pentru a realiza o acţiune: un motiv care sună bine, şi unul real. Relaţiile de dragoste de exemplu sau relaţiile de cuplu (întrucât nu sunt sinonime întotdeauna, cuplul cu iubirea), presupun un grad mai mic sau mai mare de ipocrizie.

Motivaţiile pentru care iubim sau alegem să fim într-o relaţie cu cineva sunt de multe ori în alte zone decât cele care ţin de “un nu ştiu ce şi un nu ştiu cum”, de o motivaţie transcendentă sau magică.

Rămânem pentru că nu vrem să fim singuri, rămânem pentru că vrem să fim iubiţi chiar dacă nu iubim, rămânem pentru că ne place controlul, siguranţa sau confortul de oricare ar fi el, financiar, emoţional sau senzorial.

Ce determină apariţia ipocriziei? Incapacitatea de a trăi la înălţimea idealurilor sau principiilor pe care le mărturisim ca fiind ale noastre. Soluţia? Adaptarea lor, renunţarea la a întreţine o sumă de păreri false despre lume şi despre sine, care chiar dacă “dau” bine, nu au nici o valore reală pentru fericirea ta, ci dimpotrivă, te încurcă.

Cunoaşterea de sine, a ceea ce cauţi cu adevărat, care îţi sunt nevoile reale, ce îţi aduce bucurie în mod constant îţi aduce integrare şi vindecare. Divergenţa dintre principii şi acţiuni provoacă disonanţă cognitivă, un fenomen foarte des întâlnit în societate. Disonanţa cognitivă apare atunci când întreţii păreri contradictorii în acelaşi timp.

Am văzut asta la mulţi clienţi, prieteni, cunoscuţi. Diferenţa dintre ceea ce “este bine şi frumos” şi ceea ce mie îmi face bine şi este frumos pentru mine.

Exemplu: “trebuie să îţi iubeşti părinţii”, “trebuie să crezi în Dumnezeu”, “trebuie să ierţi” , “trebuie să rămânem împreună din cauza copiilor”, trebuie, trebuie, trebuie. Orice “trebuie” are potenţial uzurpator pentru  echilibrul tău.

Uneori, actele părinţilor sau ale partenerilor sunt de neiertat. Uneori, mama nu ţi-a fost mamă ci călău. Uneori credinţele noastre sunt un eşafodaj de iluzii sociale. Uneori dragostea e capabilă de lucruri oribile.  Şi de cele mai multe ori, majoritatea oamenilor nu trăiesc la înălţimea principiilor sau sfaturilor pe care le dau.

Conflictul dintre acest “trebuie” şi ceea ce de fapt te face fericit, creează conflicte şi anxietate. Iar un om în conflict cu el însuşi este un om blocat, ale cărui resurse sunt epuizate în această incapacitate de a se iubi pe sine, aşa ipocrit şi disonant cum se simte.

Tu ai nevoie de congruență între acţiuni şi gânduri. De aici vine armonia, iubirea şi respectul de sine.

Poate e timpul să îţi reevaluezi credinţele şi valorile, poate e timpul să faci ordine în principii desuete şi împrumutate. Şi cu siguranţă, e timpul să te reinventezi, să arunci din sapetele conştiinţei tale tot ceea ce experienţa ţi-a arătat că este închipuire.

Sursa: http://www.artdevivre.ro/arta-de-a-fi-un-ipocrit-armonios/

Marea decepție – Big Bang-ul

Marea majoritate a oamenilor spun că vor să ştie Adevărul. Adevărul despre tot, indiferent care este acesta. Și totuși, de fiecare dată în isoria omenirii când a apărut o nouă teorie sau descoperire care contrazicea sau doar punea sub semnul întrebării ceea ce oamenii învăţaseră până atunci, ei deveneau reticenţi, de cele mai multe ori chiar revoltaţi. În concluzie, diferența e foarte mare între ceea ce maojoritatea oamenilor declară și ceea ce pot accepta cu adevărat. Să fie oamenii de fapt niște ipocriți?

Dex-ul ne spune că ipocrit este acea persoană care se arată altfel de cum este, duplicitară. Adică o persoană care una spune şi alta face. Principiile general acceptate de umanitate suferă de ipocrizie. Adevărul! Toţi spunem că vrem adevărul. Eronat. În realitate, vrem doar adevărul care ne face fericiţi, vrem adevărul care ne protejează orgoliul, vrem adevărul care ne confirmă alegerile făcute deja şi atât. Să ne mai întrebăm de ce trăim în lumea în care trăim? Un răspuns ar putea fi: datorită ipocriziei şi a ignoranţei.

Ne pare foarte rău că nu există şi varianta subtitrată in limba română a  documentarului, însă vă invităm să urmăriţi un documentar despre teoria Big Bang-ului şi  spiritualitate.

Nodulii tiroidieni se micşorează cu nutriţie pură, nu medicamente

Julie Diaz are Tiroidita Hashimoto. Ea este absolventă a Instutului de Nutriţie Integrativă şi membră a Asociaţiei Americane a Practicienilor fără Medicamente.

Citiţi în continuare ceea ce a împărtăşit privind experienţa sa cu tiroidita Hashimoto şi modul în care a abordat această boală autoimună:

“Tiroidita Hashimoto este o boală cauzată de inflamațiile anormale ale glandei tiroide, făcând parte din categoria bolilor autoimune. Reacţia exagerată a sistemului imunitar face ca organismul să atace glanda tiroidă, confundând-o cu un ţesut străin, potenţial ameninţător. Cauza producerii tiroiditei Hashimoto este încă necunoscută, însă boala autoimună tinde să apară pe linie ereditară. Este de 5-10 ori mai frecventă în rândul femeilor decât al bărbaţilor şi debutează de cele mai multe ori la vârsta adultă. Eu gestionez această boală natural şi tiroida mea produce cantităţi corespunzătoare de hormoni tiroidieni T3 şi T4 pe cont propriu, fără medicamente.

La un moment dat, doctorul meu m-a întrebat dacă aş dori o ecografie la tiroidă şi am fost de acord. A fost prima mea ecografie la tiroidă şi am primit rezultate îngrijorătoare. Endocrinologul meu mi-a spus că am doi noduli, dintre care unul considerat destul de mare, 1.3 centimetri. Cei mai mulţi noduli tiroidieni sunt benigni. Cu toate acestea, medicul a afirmat că ar avea şi margini inegale, ceea ce însemnă că riscul pentru cancer ar fi mai mare. În loc de 5-10%, riscul de cancer ar fi de 10-15%. Cotele au fost în favoarea mea, dar tot eram foarte îngrijorată.

După revizuirea cu ultrasunete, medicul mi-a recomandat o biopsie. L-am întrebat dacă am putea să aşteptăm un pic de timp înainte de obţinerea biopsiei, pentru a încerca unele cure naturale. A fost de acord, aşa că am mers mai departe cu programul meu. Am luat pectină de citrice două săptămâni. Apoi am adăugat Zeoliţi. Concomitent, am luat reishi extract de ciuperci. Toate trei sunt suplimente nutritive indicate pentru a prevenii creşterea de celule canceroase şi a reduce dimensiunile de tumori sau chisturi.

În ziua de biopsie, am fost nervoasă. Acul cu anestezic m-a rănit, pentru că este o parte foarte sensibilă a gâtului. Apoi medicul a inserat un ac adânc în josul gâtului meu. A lăsat acul acolo şi a rotit pentru a scoate celule. A repetat acest lucru de patru ori. Chiar şi cu anestezic a fost chinuitor şi destul de dureros, am simţit acul în gât aproximativ o săptămână după.

Atunci când medicul m-a chemat la rezultat, a spus că a fost în imposibilitatea de a obţine suficiente celule din nodul! La început, am fost supărată, cu gândul că ar trebui să repet experienţa oribilă din cauza unor erori din partea lor. Dar apoi a explicat că nodulul cel mare care a măsurat iniţial 12 x 12 milimetri era diminuat la 0.8×1.0 milimetri! Am fost încântată şi nu a fost necesar să repet testul, pentru că nu este posibil obţinerea de suficiente celule dintr-un astfel de nodul mic.

Eu sunt încântată că eforturile mele au avut un rezultat pozitiv! Împărtăşesc povestea mea pentru a oferi speranţă şi un exemplu. Eu nu sunt medic dar vă recomand atunci când vă confruntaţi cu o problemă de sănătate să găsiţi un medic instruit în medicină complementară sau un medic naturist care lucrează cu oamenii şi face modificări în dietă, stilul de viaţă şi predă noi moduri de a mânca, de a găti şi de a prepara hrana într-un mod delicios şi hrănitor.

Dieta mea a inclus următoarele:

Pectină de citrice – timp de două săptămâni, de trei ori pe zi.

Zeolit – timp de două săptămâni, două capsule la şase ore şi apoi la două-patru capsule pe zi.

Seleniu – aport crescut de consum de nuci de Brazilia, patru-cinci mai mult dimineaţa în fiecare săptămână. Iau în mod obişnuit o capsulă de seleniu pe zi.

Fără gluten şi produse lactate şi reducerea aportului de zahăr.

La micul dejun zilnic, amestec de seminţe de dovleac, seminţe de chia, seminţe de in, caju, nuca de cocoş şi scorţişoară.

Zilnic piure cu apă de nuca de cocos, o linguriţă de pulbere verde, afine, banane, goji, extract de ciuperci, 1/2 linguriţă de maca pulbere şi ştevie. Este delicios şi energizează.

Scepticii pot spune că a fost pură coincidenţă, dar am crezut cu adevărat că atunci când ai o afecţiune gravă de sănătate, de ce să avem doar o singură opţiune? Şi de ce poate un medic (care are un interes financiar) să aibă controlul asupra vieţii tale şi a viitorului tău? Oferă-ţi cei mai buni nutrienţi. Adaugă mai multe alimente noi în dieta ta, mai ales fructe de pădure. Asigurate că îţi oferi suficiente grăsimi sănătoase, cum ar fi uleiul de nucă de cocos, avocado şi ulei de măsline extravirgin. Nucile şi seminţele pot fi păstrate  pentru gustări sănătoase sau încorporate în reţete delicioase. Investeşte într-un filtru de apă de înaltă calitate şi un blender excelent pentru piureuri.”

Sursa: http://viataverdeviu.ro/nodulii-tiroidieni-se-micsoreaza-cu-nutritie-pura-nu-medicamente/

Adevărul despre Uniunea Europeană

Poate ar fi fost mai bine să aflăm despre acest documentar acum mulţi ani, însă ca multe alte documentare revelatoare şi acesta a tot dispărut şi reapărut pe internet în ultimii ani.

Uniunea Europeană – o fraudă absolută care ne-a costat şi ne costă foarte mult. O întreagă comedie care simulează democraţia. Nu, nu o spun românii ci englezii şi o spun de foarte mult timp, dinaintea intrării României în această organizaţie.

Aselenizarea – Marea minciună

Când Uniunea Sovietică a lansat pe orbita Pământului primul satelit Sputnik, în anul 1957, exista îngrijorarea că ruşii şi-ar fi perfecţionat tehnicile spaţiale şi că aceştia ar putea să folosească acest atu în lansarea primului atac nuclear împotriva SUA. Îngrijorarea americanilor s-a transformat repede în teamă şi apoi în groază. Americanii asistau neputincioşi cum inamicul lor communist (deşi fost aliat în ambele războaie mondiale) realiza toate aceste lucruri înaintea tuturor. Competitia dintre cele două puteri mondiale, la data respectivă, consta de fapt în armament tehnologic.

În istoria rivalităţii şi a războiului, în faţa armatelor rivale, generalii ingenioşi au folosit mereu minciuna şi dezinformarea ca metode pentru obţinerea victoriilor.

Vă invităm să urmăriţi documentarul – Aselenizarea- Marea minciună

Trezirea

Aproximativ 6000 de spectatori au participat în data de 25 octombrie 2014 pe Wembley Arena din Londra, la un spectacol incendiar care a durat aproximativ 10 ore. După 25 de ani de studiu şi cercetare, după numeroase cărţi publicate, conferinţe, interviuri şi articole, David Icke prezintă publicului concluziile sale cu privire la noua formă de sclavie modernă a societăţii în care trăim. Suntem Conştiinţa infinită! Suntem mult mai mult decât am fost învăţaţi!

Vă invităm să urmăriţi Awaken!

Peștera labirint din Dobrogea. Misterul orașului subpământean.

În Dobrogea, la numai câtiva kilometri de Mangalia, se afla un loc extrem de atractiv pentru speologi, arheologi, istorici, dar si pentru iubitorii de mistere. De Pestera Limanu se leaga atât descoperiri stiintifice cu caracter de unicat mondial, cât si legende stravechi, fundamentate pe realitati istorice confirmate. Au trecut asadar peste doua mii de ani, de când stim ca acest labirint subpamântean era cunoscut si utilizat de localnici, totusi se pare ca el mai are înca destul de multe enigme nedescifrate.

          
          Pacatele proconsulului Crassus
          
Reputatul arheolog si istoric bucurestean dr. Vasile Boroneant a explorat în amanuntime Pestera Limanu, ghidându-se si dupa o foarte valoroasa relatare din „Istoria romana” a lui Dio Cassius. Acesta scrie despre expeditia în Moesia Inferior a proconsulului Marcus Licinius Crassus, în anii 29-28 î.Ch., împotriva geto-dacilor condusi de Dapyx si în sprijinul interesat al altui conducator local, Roles; interesat, deoarece scopul principal al romanilor era acela de a pune stapânire pe întreaga Dobroge. Desi Dapyx a rezistat un timp „într-un loc întarit”, el a fost tradat si, dupa victoria lui Crassus, romanii s-au îndreptat spre pestera Keiris (sau Keiras). Aceasta, afirma Dio Cassius, era „atât de vasta si de puternica încât, dupa cum spun legendele, pâna si titanii se refugiasera aici, dupa înfrângerea suferita din partea zeilor”. În galeriile pesterii, localnicii „îsi carasera avutiile mai de pret si toate turmele. Dupa ce descoperi toate gurile pesterii, iesiri întortocheate si greu de gasit, Crassus le zidi si în acest fel îi sili pe refugiati sa se predea, pe calea înfometarii”.
          
          Orasul subpamântean
          
Fapta extrem de cruda a necrutatorului proconsul ne aduce peste timp si informatii despre magnifica pestera, care este, aproape sigur, cea de la Limanu, numita si pestera de la Caracicala ori „de la Icoane”. Icoane reprezentate de fapt de desene realizate pe tavan si pereti, descoperite de V. Boroneant în 1971, arta de factura rupestra. Ulterior, s-a constatat ca labirintul subteran are în compunere o vasta retea de coridoare cu peretii si tavanele cioplite drept, sali si galerii naturale sau sapate de oameni, consolidate cu coloane de piatra. La distante diferite, exista firide pentru opaituri, iar „legaturile dintre coridoare au fost marcate cu semne al caror tâlc era cunoscut doar de locuitorii de atunci ai pesterii, servind ca puncte de orientare”, afirma dl. Boroneant.

În partea de nord, exista doua camere cu altare, alte sectoare având cladite chiar si ziduri, iar un spatiu se presupune ca putea servi ca ascunzatoare secreta ori ca mormânt. Toate spatiile locuite beneficiau de un sistem de aerisire bine realizat. În ce priveste desenele, simbolurile si semnele de orientare, acestea sunt foarte diverse, acopera ca datare o perioada mare, pâna în secolul XI d.Ch. si înfatiseaza figuri de oameni (fiecare având mâna dreapta terminata cu o stranie pata neagra), de animale, de pasari. La circa 35 metri de la intrare se afla si un bloc de piatra pe care sunt gravate trei figuri umane, reprezentare partial distrusa.
          
          Un unicat terestru
          
În memoria localnicilor se pastreaza informatia ca o galerie a Pesterii Limanu ar ajunge departe, dincolo de granita cu Bulgaria. Oricum, nu sunt multi cei ce s-ar aventura în adâncurile ei, întrucât riscul de a te pierde în labirint e foarte mare, numeroase coridoare semanând între ele pâna la identitate. Pe de alta parte, speologii sunt foarte interesati de ea, fiind verificat faptul ca Pestera Limanu face parte dintr-o vasta retea de galerii subterane, prin care se dreneaza apele provenite din placile de calcare. Din acest sistem face parte si Pestera Movile, situata la numai 3 km de Limanu, care a facut senzatie în întreaga lume. Aici s-a descoperit singurul ecosistem subteran chemo-autotrof de pe planeta.

pestera-labirint

Este vorba despre mai mult de 30 de specii de vietati unice în lume, care se hranesc doar cu masa organica sintetizata de bacterii specializate în descompunerea hidrogenului sulfurat, oxigenul fiind absent aici. Aceste descoperiri sunt relativ recente. Chiar si prospectiunile arheologice, desi începute în 1916 si continuate sporadic, au lasat numeroase întrebari fara raspuns. De aceea, ele trebuie elucidate, nu neaparat pentru a risipi aura de mister ce învaluie locurile respective, ci pentru ca elementele existente în Pestera Limanu pot dezvalui pagini valoroase din istoria framântata a vechilor locuitori ai Dobrogei.

Sursa: http://www.efemeride.ro/pestera-labirint-din-dobrogea-misterul-orasului-subpamantean

 

Peştera Movile, primul ecosistem din lume a cărui viaţă se bazează pe chemosinteză. Viaţa fără oxigen!

În 1986 un grup de cercetători români a realizat una dintre cele mai mari descoperiri ale secolului, în timp ce făcea cercetări asupra solului, în vederea construirii unei centrale electrice în apropierea Mării Negre.

pestera_movile2

pestera movile-3
Descoperirea Peşterii Movile din Dobrogea avea să uimească întreaga lume ştiinţifică o dată cu descoperirea unei lumi subterane ostilă oamenilor, animalelor sau plantelor de la suprafaţă.
Nu era pentru prima dată când se descoperea viaţa într-o peşteră, dar în cazurile anterioare viaţa subterană depindea de cea de la suprafaţă.
Însă la Movile, cercetătorii au descoperit un cerc complet închis, un ecosistem în sine, total independent de suprafaţă. Acest lucru l-a făcut pe unul dintre cercetători să afirme că dacă în urma unui război nuclear viaţa de pe pământ ar dispărea, acest ecosistem ar fi un supravieţuitor.
Se pare că peştera păstrează secretul originii vieţii. Au fost identificate mai multe specii de animale, dintre care 33 erau specii noi. Dr. Cristian Lascu vede în acestea fosile vii, care au reuşit să supravieţuiască milioane de ani. Refugiul lor în subteran îşi are începuturile în epoca de gheaţă.
Una dintre teoriile genezei susţine că populaţia peşterii a fost izolată în urmă cu cinci milioane jumătate de ani, când nivelul Mării Negre a scăzut simţitor. În acel timp, cei mai apropiaţi strămoşi ai omului de azi erau maimuţele din sudul Africii.
Ineditul acestei descoperiri constă în existenţa primului ecosistem din lume al cărui viaţă se bazează pe chemosinteză. Printre creaturile descoperite se află un miriapod care măsoară 10 cm, al cărui muşcătură este veninoasă.
Cercetătorii au identificat două spaţii cu aer. În primul se aflau specii de nevertebrate cunoscute, însă în cel de-al doilea spaţiu au descoperit un strat ce avea o consistenţă lăptoasă. Acest strat era compus din materiale organice. Aerul nu era respirabil, fiind otrăvit cu gaze nocive vieţii, cum ar fi hidrogenul sulfurat şi dioxidul de carbon, nivelul oxigenului fiind foarte scăzut.

4

5

6

Cave centipede. Coloured scanning electron micrograph (SEM) of a centipede. This myriapod is found only in the Movile Cave, Romania, where life has been cut off from the outside world for the past 5.5 million years. It has evolved in total darkness over that time and has lost its eyes as a result.

Absenţa luminii solare duce la eliminarea posibilităţii de a obţine hrana prin fotosinteză, de aceea organismele aflate aici s-au adaptat la condiţiile de mediu. Utilizând energia chimică rezultată din oxidarea hidrogenului sulfurat, microorgansimele foloseau chimiosinteza pentru a-şi procura hrană. Acest procedeu a dus la formarea stratului cu aspect lăptos, plin cu microorganisme, care au constituit hrană pentru celelalte animale aflate în peşteră, ei fiind ultima verigă a lanţului alimentar. Acest sistem autosusținut nu a fost niciodată întâlnit la suprafaţa Terrei.
Dr. Cristian Lascu nu a găsit dovezi ale provenienţei apei din exterior. Teoria elaborată de acesta este că apa de la suprafaţa României conţine un isotop, consecinţă a dezastrului de la Cernobâl, iar dacă această apă ar fi fost de la suprafaţă ar fi trebuie să conţină implicit şi acest isotop. Însă testele au arătat că era inexistent. Apa provenea dintr-o rezervă subterană care se pare că a fost păstrată aici timp de 2500 de ani. Neprimind alimentaţie din exterior, s-a creat un ecosistem închis, total diferit de cele aflate la suprafaţă. Printre speciile noi de carnivore găsite aici se numără doi pseudoscorpioni, un miriapod, o specie nouă de lipitoare, patru păienjeni şi un scorpion de apă, diferit de rudele sale cunoscute.
Locuitorii subterani au o culoare pală, iar ceea ce îi diferenţiază complet de rudele lor de la suprafaţă este lipsa totală a vederii şi antenele de proporţii gigantice pe care le folosesc pentru a se deplasa pe întuneric.
Simpla prezenţă umană în acest loc ameninţă serios viaţa ecosistemului, deoarece simplul proces respirator, poate cauza dezechilibre, prin modificarea nivelului de oxigen şi de dioxid de carbon din peşteră. De aceea, este permisă intrarea a cel mult trei persoane o dată.

8
Larry Lemke de la centrul de cercetare NASA a asemănat condiţiile de viaţă din peştera Movile cu cele de pe Marte. Lemke, care lucrează la o misiune de cerecetare a existenţei vieţii pe Planeta Roșie, crede că este posibil să fi existat forme de viaţă pe aceasta, în urmă cu 3,5 miliarde de ani, când Marte era mai caldă. Cazul peşterii Movile a readus speranţa găsirii unor forme de viaţă incipiente în subteranul planetei, unde există surse de apă lichidă caldă.
Descoperirea acestei peşteri nu i-a inspirat doar pe cercetători, ci şi pe scenariştii americani, care au scris o poveste plecând de la această descoperire, culminând cu producţia filmului „The cave” în 2005, în regia lui Bruce Hunt.

9

Sursa: http://www.romania-redescoperita.ro/index.php/component/k2/item/172-pestera-movile-primul-ecosistem-din-lume-al-carui-viata-se-bazeaza-pe-chemosinteza-viata-fara-oxigen

Scrisoarea lui Tudor Chirilă către liceeni

Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveţi o şansă. Noi am fost fericiţi că am descoperit Coca-Cola şi bananele şi am crezut că dacă noi citim, şi ei vor citi. Şi că toţi vom progresa şi ţara o să aibă scăpare. Noi ne-am înşelat. Unii dintre noi au plecat de aici. Câştigă bani acolo şi tânjesc după oraşul asta împuţit. Voi însă, voi aveţi o şansă. Voi, aveţi şansa.

Nu vă gândiţi la furat. E calea cea mai simplă. Ştiu că aţi aflat că aşa te îmbogăţeşti. Dacă ai pământ sau dacă faci afaceri cu statul. Ştiţi voi ceva despre tva şi cum ai putea să-l furi, dar nu vă e încă foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cât se va fura mai mult, cu atât se va construi mai puţin, iar copiii copiilor noştri vor moşteni un imperiu de cenuşă. Sunteţi tineri şi totuşi habar n-aveţi ce înseamnă un Bucureşti în care se circulă normal. Dacă voi habar n-aveţi şi dacă Ei continuă să fure, gândiţi-va la copiii noştri. Nu e nici o şansă.

Citiţi. Citiţi mult. Citiţi tot ce vă pică în mână. Nu-i mai ascultaţi doar pe profesori. Citiţi orice, fără discernământ. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, căutaţi-vă între voi. Vedeţi care citiţi aceleaşi lucruri şi înhăitaţi-vă. Numai în haită de oameni deştepţi o să reuşiţi. Unul singur dintre voi va fi mâncat. Zece însă, s-ar putea să reuşiţi. Gândiţi-vă de pe acum să-i înlocuiţi. Timpul lor trebuie să se termine. Trebuie să-i dominaţi. Dar nu cu gândul că veţi fură mai mult ca ei. Asta e calea simplă care vă va sufoca moştenitorii. Ce-o să faceţi cu milioanele într-un oraş mort? Ce-o să cumpăraţi, cu banii grămezi? La ce-ţi foloseşte un Lamborghini când n-ai o autostrada? De ce să ai o vilă într-un cartier sufocat de inundaţii?

Nu vă duşmăniţi profesorii. Sunt oameni amărâţi, din ale căror drame puteţi învăţa. Îşi dau priceperea pe un salariu de nimic şi vă învaţă carte. Nu vă bateţi joc de ei. Au muncit, şi nu e vina lor că părinţii voştri s-au descurcat mai bine. N-aveţi nici un drept să-i dispreţuiţi. Nu le sunteţi superiori. Banii părinţilor voştri nu vă reprezintă. Vă reprezintă doar ceea ce puteţi scoate pe gură. Aveţi grijă ce scoateţi pe gură. Vremea pumnului şi a bodiguarzilor a trecut. O să călătoriţi, iar copiii francezi învaţă carte, englezii la fel. Vă confruntaţi cu o lume care acum e mai deschisă decât oricând. Hoţii de la putere nu sunt în stare să vă spună cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu vă pot spune care e influenţa lui Schopenhauer în Sărmanul Dionis şi nici de ce este Eminescu un romantic întârziat. Foarte puţini o să vă spună cine a pictat Cina cea de taină şi de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca să facă un mare film. Ei vor şti doar să vă înveţe să furaţi. Iar calea asta, mai devreme sau mai târziu, se va înfunda şi ne va asfixia copiii.

Nu vă mai luaţi după ziare. Nu dau doi bani pe generaţia voastră, nu vă daţi seama? Pentru ei, cu cât sunteţi mai proşti, cu atât le va fi mai uşor să vă vândă orice căcat. Iar căcatul pe care îl veţi cumpăra va fi obţinut de la proşti, plătiţi pe măsură. Adică prost. Eleva porno este un exemplu. Nu citiţi ziarele. Citiţi câteva, cele care vă informează. Nu marşaţi la orice promoţie. Fiţi mai selectivi.

Nu fumaţi iarbă şi nu vă daţi în cap cu alcool, cu orice preţ. O să le daţi apă la moară incultilor şi hoţilor de la putere. Le va fi mai simplu să vă catalogheze drept o generaţie de distruşi, iar banii destinaţi salvării voastre, îi vor fura. E timp şi pentru iarbă, e timp şi pentru tequilla. Acum însă trebuie să învăţaţi, pentru că în curând nu va mai fi timp pentru asta, căci veţi intra în viaţă adânc de tot, şi e mai rău ca în junglă. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.

Nu alergaţi după bani cu orice preţ. Banii trebuie să vă fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie să fie cunoaşterea. Cu cât veţi şti mai multe, cu atât veţi fi mai înalţi. Orice carte citită, orice lecţie învăţată, se vor aşeza sub voi şi vă vor ridica deasupra celorlalţi. Veţi domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decât asta. Europa cumpără inteligenţă. România nu cumpără nimic pentru că hoţii nu construiesc, hoţii fură. Nu uitaţi că vă fură pe voi şi asta trebuie să va oprească. O să auziţi toată viaţa de Napoleon şi de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii voştri nu vor şti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc.

Sunteţi tineri. Nu vă gândiţi că sunteţi slabi. Puterea voastră stă în curăţenie. Sunteţi curaţi, n-au apucat să vă mânjească, dar dacă dintre voi nu se vor ridica luptătorii, o să vă împroaşte cu noroiul străzilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picătură de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie să schimbaţi asta. Care e calea? Să citiţi. Literatura universală o să vă înveţe să deosebiţi Binele de Rău. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toţi deosebesc Binele de Rău. Din prezentul amărâtei ăsteia de ţări nu puteţi învaţă Binele. Binele puteţi fi voi. Şi cu cât veţi fi mai mulţi buni, cu atât veţi sufoca răul. Nu e imposibil. Daţi scrisoarea asta mai departe. Deveniţi buni, mai buni, cei mai buni şi răspândiţi-vă precum lăcustele.

Nu-i invidiaţi pe oamenii cu bani. Nu vă faceţi modele din băieţii de bani gata, din băieţii de oraş. După treizeci şi nouă de ani le va rămâne doar o listă lungă de femei. Or trofeele astea sunt trecătoare. Când îmbătrâneşti şi trofeul tău va fi o babă. După asta vine singurătatea. Voi aveţi şansa să lăsaţi ceva în urma voastră. Banii nu sunt Calea. Priviţi unde ne-a adus setea de bani.

Nu vă resemnaţi, asta nu duce nicăieri. Capul plecat, sabia îl taie. Protestaţi, luptaţi, protestaţi. Cu scop, însă. Nu degeaba, că altfel se transformă în lătrat. Învăţaţi legile. Învăţaţi-vă drepturile. Atunci veţi şti când are cineva voie să vă legitimeze. Veţi şti cum să luptaţi, dacă veţi şti legile. Apoi o să vedeţi că legile sunt proaste. Şi veţi înţelege că trebuie să le schimbaţi. Pare greu şi cere timp. Dar, Doamne, voi aveţi timp şi pentru voi nimic nu e greu. Voi nu înţelegeţi că SUNTEŢI SCHIMBAREA? Dacă voi lăsaţi ţară asta pe mâna hoţilor, atunci, de-abia copii voştri vor mai avea o şansă! Căci şansă vine o dată la o generaţie. Noi am pierdut. Câţiva dintre noi, şi nu suntem puţini, vă putem ajuta. Noi suntem Fomila şi Setilă, dar voi sunteţi Harap-Alb. Alegeţi dintre voi pe adevăraţii lideri. Să-i alegeţi şi să nu-i invidiaţi. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar şi coşmarul. Vor fi salvatorii voştri, dar se vor pierde pe ei înşişi. Liderii trebuie să fie dintre voi. Şi trebuie să-i căutaţi de pe acum. Uitaţi-va unii la alţii în fiecare zi şi căutaţi-vă căpitanii. Altfel veţi pieri o dată cu noi. Şi atunci porţile libertăţii ne vor fi închise şi EI vor câştigă. Cine sunt ei? Ştiţi foarte bine. Îi vedeţi în ziare, în fiecare zi.

Salvaţi-vă! Salvaţi-ne! Este o singură cale! Lupta cunoaşterii!! Şi când veţi fi câştigat lupta cunoaşterii, de-abia atunci veţi cunoaşte să luptaţi cu adevărat!!!

Nu vă amăgiţi cu prezentul… Salvaţi-vă în viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceţi?

 

Sursa: http://tudorchirila.blogspot.ro/2009/03/scrisoare-catre-liceeni.html

Mâinile, antene care atrag energia Cosmosului

Totul trece şi se transmite prin mâini şi asupra a tot ce atingeţi lăsaţi urme pe care voi singuri le imprimaţi. Faptul că se poate ca după amprentele digitale să se descopere identitatea unei anumite persoane, şi că în întreaga umanitate nu există două amprente identice dovedeşte că mâna e capabilă să exprime caracterul unic al unei fiinţe. Tot ceea ce trece prin mâinile voastre, fluidele voastre, emanaţiile voastre, se impregnează cu chintesenţa fiinţei voastre. Un adevărat medium, un adevărat clarvăzător poate, plecând de la un obiect pe care l-aţi atins, să cunoască calităţile voastre, defectele voastre, starea voastră de sănătate, evenimentele vieţii voastre actuale şi ale vieţii voastre trecute.

Lăsaţi deci amprente pe toate obiectele pe care le atingeţi. Când dăruiţi un obiect cuiva, odată cu acel obiect daţi şi ceva din voi înşivă şi dacă nu trăiţi o viaţă convenabilă, el va transmite undele negative pe care le-aţi introdus în el. Chiar dacă acel cadou e un obiect magnific şi de mare preţ, el nu va face nici un bine celui căruia l-aţi dăruit. Pentru că nu e suficient a dori să facem o plăcere cuiva pentru a-i face şi un bine. Pentru a face bine, trebuie că nu numai inima, dar şi intelectul şi corpul fizic, prin emanaţiile lor pure şi luminoase, să realizeze acel bine. Dacă nu, daţi ceva bun, dar învelit de miasme.

Mâinile noastre sunt că nişte antene care au posibilitatea de a atrage şi de a recepţiona curenţi de energie din oceanul cosmic în care suntem scufundaţi. Şi dacă nu captăm decât foarte slab aceşti curenţi, e pentru că conştiinţa noastră e în altă parte sau e adormită. Magii ştiu să se folosească de mâinile lor pentru a primi forţe sau de a le proiecta, pentru a le reţine sau a le orienta, pentru a le amplifică sau a le diminua… Se spune în Vechiul Testament că atunci când Moise ridică mâna în timpul bătăliilor, poporul sau obţinea victoria. Pentru că Moise cunoştea puterile mâinii, el proiecta forţe şi atrăgea entităţi care veneau să-i ajute pe războinici; şi când bătălia se prelungea şi el începea să obosească, veneau alţi bărbaţi să-i susţină braţul.

Dacă putem utiliza puterea mâinii pentru ostilităţi, de ce să nu o utilizăm pentru a crea dragoste şi armonie? Când unii sunt pe cale de a se masacra, ridicaţi mâna şi ei vor aruncă armele pentru a se îmbrăţişa. Ei nu vor mai vrea să se bată, pentru că vor recepţiona undele benefice pe care le trimiteţi. Doar cel ce ştie cum să ţină mâna pentru a primi forţe şi a le proiecta asupra lui însuşi şi asupra altora pentru a echilibra, a curată, a hrăni, a animă, devine un fiu al lui Dumnezeu.

Importanță mâinii apare în particular în viaţă cotidiană, pentru că ea serveşte că mijloc de comunicare între fiinţe. Când oamenii se întâlnesc sau se despart, ce fac ei? Ei ridică braţul, pentru a salută, sau îşi strâng mâna. De aceea, trebuie să fiţi vigilenţi asupra a ceea ce daţi cu mâna. Dacă o faceţi pentru a salută, e pentru a face bine, e pentru a da ceva. Cel ce nu ştie să dea nimic arată cât de sărac şi mizerabil este. Evident, pentru mulţi, o strângere de mâna sau un salut al mâinii nu sunt decât semne convenţionale, şi în acest caz, ar fi mai bine să se abţină. Dacă salutăm distant, rămânând închişi, e inutil. Dar pentru cei care au conştiinţa trează, e un gest formidabil de semnificativ şi operant prin care poate încuraja, consola, umple de viaţă creaturile, prin care le poate da multă dragoste. Un salut trebuie să fie o adevărată comuniune, să fie puternic, armonios, viu.

Dar mâna nu e numai un mijloc de a intra în relaţie cu fiinţe umane, ea e de asemenea un mijloc de a intra în relaţie cu natura. Când un adevărat mag deschide uşa sa, dimineaţa, el salută toată natura, arborii, cerul, soarele. El ridică mâna şi spune bună ziua întregii creaţii. Poate vă întrebaţi la ce serveşte acest lucru. Ei bine, pentru a se lega de îndată la sursa vieţii. Da, pentru că natura vă răspunde. Când vă apropiaţi de un lac, de un munte, de o pădure, să le salutaţi şi să le vorbiţi. Încercaţi să faceţi şi voi la fel, şi veţi simţi în interior că ceva se echilibrează, se armonizează, şi multe obscurităţi şi lucruri neînţelese vă părăsesc, foarte simplu, pentru că v-aţi decis să salutaţi natura vie şi creaturile care o locuiesc. În ziua în care veţi şti să întreţineţi aceste legături vii cu întreaga natură, veţi simţi adevărata viaţă intrând în voi.

Mâna e un instrument magic. Tot ceea ce fac oamenii în prezent cu ea, e nimic în comparaţie cu ceea ce ar putea face. Prin mâini, omul ajunge la tot ce posedă şi tot viitorul sau este încă în mâinile lui. Da, la fel cum universul se reflectă în diferitele organe ale corpului nostru, organele corpului nostru se reflectă în mâna. Faţă de corpul nostru, mâna are aceleaşi relaţii pe care la are corpul nostru faţă de univers.

Sursa: http://www.almeea.ro/mainile-antene-pentru-a-atrage-energia-cosmosului-astfel-ele-sunt-un-adevarat-instrument-magic/