Halloween-ul – “Noaptea tuturor demonilor” – cea mai mare sărbătoare satanistă din lume

Până în 1989, noi, românii, abia dacă auzeam despre sărbătoarea Halloween-ului; după revoluţie, Halloween-ul a devenit, pe an ce trece, o sărbătoare din ce în ce mai “la modă” pentru o parte din români. În discoteci, cluburi, cafenele, centre comerciale, mall-uri se organizează o mulţime de petreceri de Halloween. Iar tinerii noştri au adoptat uşor această modă, crezând că e un lucru cool şi plin de distracţie. Dar ei nu ştiu că de fapt participă fără să-şi dea seama, la cea mai mare sărbătoare satanistă din lume, Halloween.

Halloween-ul îşi are originea în ritualurile satanice şi criminale ale druizilor

Totul a început în urmă cu peste 3.500 de ani. Cu mult înainte de apariţia creştinismului în Europa, credinţa în vrăjitori, vrăjitoare şi magie era larg răspândită. În jurul anului 1.500 î.Hr., druizii se aflau la putere în Occident. Ei formau o sectă de preoţi, atât bărbaţi cât şi femei. Cruzimea şi barbaria lor în magia pe care o practicau era răsunătoare. Erau sacrificaţi oameni, care erau biciuiţi, torturaţi şi agresaţi sexual înainte de a fi ucişi; uneori, li se scoteau inimile chiar pe viu. Organele lor sexuale erau tăiate şi conservate. Uneori, erau jupuiţi iar pielea lor era folosită în diferite ritualuri.

Druizii învăţau faptul că de Halloween fantomele, spiritele, zânele, vrăjitoarele şi spiriduşii se iveau din cealaltă lume pentru a face rău oamenilor. Din această groaznică credinţă satanică provine folosirea vrăjitoarelor, fantomelor şi pisicilor în sărbătoarea de azi a Halloween-ului. Tot druizii aveau un festival de toamnă intitulat “Samhain” care marca sfârşitul verii şi care avea loc pe 1 noiembrie. Era un festival de fertilitate, prin care se mulţumea spiritelor (demonilor) pentru recoltele din timpul anului. În timpul nopţii de Shamhain, aveau loc ceremonii negre. Obiceiul de a lăsa bostani şi strujeni de Halloween provine tocmai din festivalul druidic al Shamhain-ului.

Sataniştii au inventat “Noaptea tuturor demonilor”

Toate aceste obiceiuri erau larg răspândite în rândul popoarelor din Occident, astfel încât, chiar şi după instaurarea creştinimului ca religie oficială, obiceiurile satanice ale druizilor au rămas în credinţa populară. Pentru aceasta, Biserica Romano-Catolică a impus pe 1 noiembrie ca să fie “Ziua tuturor sfinţilor” (“All Saint’s Day”), pentru ca populaţia să nu sărbătorească doar vechile practice druidice. Mult mai târziu, sataniştii au încercat să dea o lovitură sărbătorii creştine de 1 noiembrie, creând în noaptea de 31 octombrie spre 1 noiembrie o “Noapte a tuturor demonilor” (All Demon’s Night”), adică Halloween-ul din timpurile noastre. Aceasta a devenit o sărbătoare nesfântă şi păgână pentru vrăjitori, satanişti şi alţi ocultişti dar din păcate, în zilele noastre, chiar şi pentru mulţi tineri care habar n-au ce sărbătoresc şi să angajează, inconştient în practici şi ritualuri sataniste.

În noaptea de Halloween se oferă sacrificii umane

Texe Marrs, un binecunoscut cercetător al curentului New Age, scrie despre Halloween: “Cercetările noastre confirmă faptul că în această noapte păgână a Halloween-ului are loc sabatul vrăjitoarelor, în care se bea, se dansează, se spun blesteme şi vrăji, se organizează orgii sexuale, se oferă sacrificii animale şi umane.”

Câinii şi pisicile sunt cele mai sacrificate animale de Halloween. În comunităţile rurale, nu este neobişnuit pentru ţărani şi fermieri ca să se trezească, a doua zi de Halloween, găsindu-şi mutilate animalele lor domestice (vaci, cai, pui etc.), acestea fiind măcelărite în sacrificii satanice. În aceste practici barbare, se crede că se consumă sângele şi urina animalelor măcelărite.

Se poate ghici viitorul de Halloween

Cine are noţiuni cât de cât importante despre vrăjitorie, ar putea spune că de noaptea de Halloween pot fi ţinute doar anumite ritualuri şi vrăji. Se crede că în această noapte vălul care îi desparte pe cei vii de cei morţi se subţiază cel mai mult şi că profeţiile sunt mai uşor de prevăzut de către ghicitorii în viitor.

Reînvierea morţilor în noaptea de Halloween

Cea mai importantă legendă care înconjoară Halloween-ul este aceea că în noaptea respectivă morţii ies din mormintele lor, încercând să ajungă la casele unde au trăit odată. Cei vii încearcă să se apăre de aceste spirite rătăcite, oferindu-le drept daruri fructe şi nuci; dacă nu se oferă aceste daruri, există credinţa că proprietăţile lor vor fi distruse de aceste spirite malefice. De fapt, legenda că morţii ar ieşi din morminte nu urmăreşte decât să-şi bată joc de credinţa creştină în reînviere, prin obţinerea unui trup nemuritor. În cazul Halloween-ului, morţii ies ca nişte creaturi monstruoase ale nopţii, care nu au trupuri măreţe, ci groteşti, nu imortale, ci inumane.

Cât de importantă e sărbătoarea Halloween-ului pentru satanişti şi ocultişti? Crucială, ca sărbătoarea Învierii Domnului pentru creştini!

Cred că mulţi dintre voi aţi auzit de Aleister Crowley (1875-1947). Acesta a fost considerat ca fiind “cel mai păcătos om din lume”, fiind un adversar deschis al creştinismului, un consumator înrăit de heroină, un pervers sexual, un magician negru şi deţinând şi titlul de “Înalt preot al satanismului în Marea Britanie”. Unul din discipolii lui Crowley a fost general-maiorul J.F.C. (Boney) Fuller; acesta a recunoscut că sărbătoarea de Samhain (Halloween) a fost una extrem de importantă pentru Crowley.

Anton Szandor LaVey, creatorul Bisericii Satanice a declarat odată că “Două mari sărbători principale sunt celebrate de Biserica Satanică: Halloween-ul şi Walpurgisnacht.”

În aceste condiţii, voi vreţi să mai ţineţi sărbătoarea de Halloween?

Sursa: http://www.lovendal.ro/wp52/halloween-ul-noaptea-tutror-demonilor-cea-mai-mare-sarbatoare-satanista-din-lume/

Consumul de nuci poate prelungi viaţa

Pentru a trăi mai mult şi mai sănătos,  cel mai bun sfat actual este să faci exerciţii fizice, să îţi menţii greutatea la un nivel optim, să fii pozitiv  şi să mănânci verdeţuri. Dar foarte probabil o să vedem cât de curând consumul de nuci inclus pe această listă.

Cei ce au mâncat nuci aproape în fiecare zi, au avut cu 20% mai puţine şanse de a muri, în decursul a două studii de masă cu durata de 30 de ani, potrivit analizei datelor efectuată de cercetători de la Dana-Farber Cancer Institute, Brigham and Women’s Hospital şi de la Harvard School of Public Health (Şcoală de Sănătate Publică Harvard) şi publicată în New England Journal of Medicine.

Consumatorii de nuci au avut şanse mai mici cu 30% să moară de boli de inimă, şi cu 10% să moară de cancer, comparativ cu cei care nu mâncau niciodată nuci, chiar şi după ajustarea factorilor care ţin de stilul de viaţă. Ambele tipuri de boli sunt printre ucigaşii de top din lumea dezvoltată.

Studiul a dovedit că atât arborii care produc nuci, precum nucii româneşti, migdalii, caju, nuci de Brazilia, cât şi arahidele ofereau beneficii de sănătate şi longevitate în directă proporţie cu consumul. Cercetătorii au prelucrat date de la studii de masă care au urmărit sănătatea a 119.000 bărbaţi şi femei pentru 30 de ani şi au inclus chestionare detaliate despre dietă la fiecare patru ani.

Iată rezultatul uimitor: consumatorii de nuci erau şi mai zvelţi şi au avut rate mai mici ale diabetului de tip 2.

“Cineva ar putea citi studiul nostru şi să spună: ei bine, asta este bine, dar dacă începem să încurajăm consumul de nuci, asta ar putea duce la şanse mai mari de obezitate, care este o problema majoră în majoritatea ţărilor dezvoltate. Dar noi am descoperit că de fapt cei ce consumă nuci în mod regulat sunt mai zvelţi; există mai puţină obezitate în acest grup”. Citatul aparține lui Charles Fuchs, Directorul Gastrointestinal Cancer Treatment Center/Centrul de Tratament pentru Cancer Gastrointestinal de la Dana-Farber şi autorul principal al documentului.

Studii anterioare au mai indicat şi o corelaţie între mâncatul nucilor şi un risc mai scăzut de boli de inima, diabet de tip 2, cancer la colon şi diverticulită. Un consum mai ridicat de nuci a mai fost pus în relaţie directă şi cu reducerea nivelului de colesterol, a inflamatiilor şi a rezistenţei la insulină. Un studiu recent sponsorizat de industria migdalelor a găsit că americanii care serveau migadale ca gustare în general compensau caloriile suplimentare mâncând mai puţin de-a lungul zilei.

Criticii descoperirilor de la Harvard au remarcat că cei ce mănâncă nuci, s-ar putea să mănânce mai puţine cipsuri de cartofi sau mai multe salate, iar acest comportament ar putea să explice sănătatea lor mai bună. La urmă urmei, cauza ar putea fi chiar acele legume cu frunze verde închis. Deşi recunosc că nu au stabilit relaţia de cauzalitate, cercetătorii de la Harvard sunt destul de încrezători şi au planificat cercetări ale componentelor chimice specifice din nuci care ar explică taliile mai subţirele şi inimile mai sănătoase.

Fuchs a spus: „Încercăm să înţelegem care este beneficiul, care este mecanismul prin care aceste lucruri reduc riscul de a muri de boli de inimă şi cancer, ca şi reducerea riscului de diabet” Următorul pas va fi studierea mostrelor de sânge şi tumori colectate în cadrul studiilor de masă „pentru a vedea ce trasee afectează nucile şi atunci să sperăm că vom stabili cu exactitate ce substanţă sau substanţe chimice din nuci contribuie la beneficii”, a mai spus Fuchs.

Nucile ar putea fi o reţetă minunată pentru longevitate, destinată celor care doresc să trăiască natural şi sănătos. Dar secretele unei vieţi lungi nu par să fie chiar aşa de secrete. În special în ţările dezvoltate, mâncatul excesiv şi mişcarea prea puţină explică mare parte a mortalităţii, aşa că schimbările de dietă au potenţialul de a mişcă acul măsurând speranţa de viaţă.

Tratamentul inbunatatit al cancerului ar putea şi el să salte în mod semnificativ speranţa de viaţă. Dar deoarece pare tot mai îndepărtat faptul că o singură soluţie să meargă pentru toate tipurile de cancer, progresul probabil că va fi parţial şi treptat.

Sursa: http://viataverdeviu.ro/studiu-consumul-de-nuci-poate-prelungi-viata/

Viaţa şi filosofia lui Wayne Dyer – 13 lecţii de viață

Dyer (n. 10 mai 1940 – d. 30 august 2015) s-a născut în Detroit, Michigan şi şi-a petrecut primii zece ani din viaţă într-un orfelinat. În ciuda greutăţilor cu care s-a confruntat încă din copilărie, el a devenit un model şi o sursă valoroasă de inspiraţie pentru oamenii din toată lumea. Prima sa carte, Zonele tale eronate, publicată în SUA în 1976, s-a aflat în topul listei de best seller-uri New York Times pentru aproape un an de zile, cu vânzări de aproape 35 de milioane de exemplare până în prezent.

Copilăria şi sudiile

Wayne Dyer s-a născut în Detroit, Michigan, în anul 1940, şi şi-a petrecut mare parte din primii zece ani de viaţă într-un orfelinat din estul oraşului natal, după ce tatăl său şi-a părăsit familia, iar mama sa a trebuit să crească singură trei băieţi. După ce a absolvit liceul, Dyer a făcut parte din marina SUA timp de patru ani (1958-1962). Mai tâziu, a absolvit doctoratul în consiliere educaţională la Universitatea Wayne State, cu o lucrare numită Group Counseling Leadership în Counselor Education sub îndrumarea lui Mildred Peters.

Viaţa personală

Wayne Dyer a fost căsătorit de trei ori, iar din aceste mariaje au rezultat şase copii.  El a avut o fată pe nume Tracy cu prima soţie (Judy). Cu a doua nevastă, Susan Casselman, Dyer nu a avut niciun copil, însă cu cea de-a treia soţie, Marcelene, el a făcut cinci copii. Cei doi s-au despărţit în 2001, după 20 de ani de căsnicie. El a fost diagnosticat cu cancer inoperabil, însă gândirea pozitivă l-a ajutat să învingă boala şi să-şi recapete sănătatea. Mai mult, el a fost alcoolic şi a reuşit să-şi învingă dependenţa, privindu-şi însă tatăl, bunicul şi unchiul trăind neputincioşi în faţa acestei condiţii.

Viaţa profesională şi filosofia lui Wayne Dyer

Considerat părintele motivaţiei la nivel internaţional, Dyer călăuzea şi îndruma oamenii, ajutându-i să depăşească momentele dificile şi să evolueze constant. Învăţăturile sale au fost empirice, inspirate în mare parte de puterea exemplului personal. Cursurile susţinute în timpul vieţii se concentrau pe gândirea pozitivă şi pe tehnici motivaţionale. El a publicat 40 de cărţi, iar 21 dintre acestea au ajuns în topul New York Times.

Mai mult, el s-a inspirat constant din învăţămintele pe care le-a desprins din trăirile sale anterioare. El obişnuia să îndrume oamenii constant către depăşirea obstacolelor şi a situaţiilor neplăcute, punând un mare accent pe conexiunea cu potenţialul divin intern. Dyer încuraja oamenii să înveţe din propriile greşeli şi să găsească forţa de a merge mai departe, pentru a obţine succesul şi împlinirea personală şi profesională. Creştinismul stă la baza filosofiei sale, recomandând tuturor cititorilor săi nu uite principiile religioase, ci să le aplice în vieţile lor, pentru a-şi atinge obiectivele.

13 lecţii pe care să le reţinem de la Dr. Wayne Dyer

  1. Cooperarea este mai sănătoasă decât competiţia

Dyer ne arată că este important să ne concentrăm pe progresul şi evoluţia personală, atât pe cea profesională cât şi pe cea personală, fără să acordăm o importanţă extraordinară competiţiei. Atunci când încercăm constant să fim mai buni decât ceilalţi, pierdem energie utilă scopurilor noastre şi ne îngreunăm atingerea obiectivelor.

  1. Dacă iubeşti un om, nu încerci să îl schimbi

Iubeşti pe cineva pentru ceea ce este, în integralitatea fiinţei sale, nu îl iubeşti pentru ceea ce ţi-ai dori să fie sau pentru ceea ce crezi că ar putea deveni. Astfel, Dyer recomandă oamenilor să  nu le impună nimic celorlalţi din jur şi să renunţe la încercările constante de a-i schimba.

  1. Ignoranţa nu este o binecuvântare

Dyer ne încurajează să renunţăm la categorisiri şi la etichete, considerând că aceseta nu reprezintă calea spre fericire. Astfel, părintele motivaţiei atrage atenţia asupra importanţei experimentării constante a lucrurilor noi, ca un garant pentru evoluţia personală şi profesională. Noutatea şi curajul sunt ingredientele necesare progresului.

  1. Oamenii nu sunt victime ale mediului înconjurător

Dyer subliniază importanţa asumării responsabilităţii pentru propriile gânduri, sentimente şi acţiuni, fără a arunca vina pe forţe sau situaţii externe. Mai mult, el face o diferenţă clară între reacţiile impulsive şi emoţionale la care facem apel de multe ori în situaţii neplăcute şi răspunsul raţional care necesită o privire de ansamblu, obiectivă şi calmă. Acest lucru ne ajută să ne conştientizăm propria forţă şi propriul univers intern.

  1. Este important să petreceţi timp singuri

Dyer îşi îndrumă cititorii să petreacă timp singuri, pentru a ajunge la starea de confort cu propria individualitate şi cu propriul corp, aceasta fiind importantă pentru dobândirea unui sentiment pozitiv faţă de propria persoană. Singurătatea este necesară bunăstarea personală.

  1. Respingerea vă face mai puternici

Dacă vă ascultaţi intuiţia şi sunteţi aliniaţi sentimentelor dumneavoastră, veţi şti cu siguranţă care este calea pe care trebuie să o urmaţi. Astfel. chiar dacă vă veţi confrunta cu eşecuri, veţi şti cum să vă învăţaţi lecţiile din acestea şi să mergeţi mai departe cu mai multă forţă şi determinare. .

  1. Respectul de sine nu necesită validarea celorlalţi

Validarea externă nu reprezintă calea spre fericire. Suntem diferiţi şi percepem lucrurile altfel decât ceilalţi, însă reputaţia şi păreile oamenilor despre noi nu pot fi influenţate sau schimbate în vreun fel. Dyer ne încurjează să nu mai încercăm să-i mulţumim pe ceilalţi din jurul nostru, ci să ne concentrăm cu preponderenţă pe propria noastră stare de bine.

  1. Nu atragi ceea ce vrei în viaţă, atragi ceea ce eşti

Dyer ne arată că dacă ne purificăm minţile şi sufletele, vom atrage multe lucruri frumoase în viaţă, iar abundenţa va veni la noi, nu va trebui să o căutăm. Însă, pe de altă parte, dacă alegem să conştientizăm doar situaţiile neplăcute, adoptând o atitudine nihilistă, vom atrage tot situaţii negative.

  1. Nu vă faceţi griji pentru orice

Dyer ne spune că există o forţă invizibilă care a creat lumea şi întregul Univers şi că această forţă îşi face simţită prezenţa atunci când nu mai încercăm să facem totul de singuri şi dăm voie evenimentelor să-şi urmeze cursul lor natural.

  1. Dezvoltarea personală nu se încheie odată cu şcoala

Dezvoltarea personală nu se încheie în momentul în care ne finalizăm studiile, ci continuă pe tot parcursul vieţii. Nu este recomandat să ne oprim din a creşte, deoarece evoluţia este necesară unei vieţi împlinite. Astfel, dezvoltarea personală nu se încheie, ci este un proces continuu.

  1. Fii realist, aşteaptă-te la miracole

Puterea din Univers devine disponibilă oamenilor în momentul în care aceştia sunt conştienţi de forţa lor divină interioară şi o externalizează prin fapte bune faţă de cei din jurul lor, acest lucru contribuind şi la fericirea lor personală.

  1. Urmează-ţi inima şi vei dobândi succesul

Dyer ne spune şi ne încurajează să ne urmăm intuiţia şi inima şi să facem ceea ce simţim, aceasta fiind calea sigură către succes şi împlinire.

Sursa: http://blog.actsipoliton.ro/filosofia-wayne-dyer-si-13-lectii/

 

Societățile Secrete și Religia

“Nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ci mai degrabă expuneti-le!” Efeseni

„Secretul din spatele societăţilor secrete este bineînţeles o taină care nu se doreşte a fi răspândită. Aş vrea doar să las ca istoria şi citatele să vorbeasa singure”, spune profesorul Valter J. Veith. Şi ele ne vorbesc, însă ori nu avem suficient timp, ori nu avem întotdeauna capacitatea de a le înţelege, interpreta şi transpune în lumea noastă.

Vă invităm să urmăriţi o prezentare despre legăturile dintre religii şi societăţile secrete, care din păcate au încă un rol important în conducerea lumii. Realizatorul acestui documentar este Prof Valter J. Veith, conferenţiar pentru Amazing Discoveries, din Cape Town,  Africa de Sud.

Secretele iezuitilor

Născut Jorge Mario Bergoglio, este al 266-lea episcop al Romei și papă al Bisericii Catolice, ales la 13 martie 2013 de către conclavul cardinalilor. Din 1998 a fost arhiepiscop de Buenos Aires. Este primul papă neeuropean după papa Grigore al III-lea (731-741). De asemenea, este primul papă originar de pe continentul american și primul papă iezuit.

Privit în general ca un ordin misionar binevoitor, recunoscut pentru instituțiile sale educaționale, ordinul iezuit cunoscut drept Societatea lui Isus, a jucat un rol incredibil, deși în secret, în destinele națiunilor, al organizațiilor și chiar al indivizilor. Judecători, președinți, savanți și chiar catolici au avertizat, uneori chiar și cu pretul vieții, asupra răului comis de acest ordin extins, plin de putere. Următorul material este o compilație de citate din diferite surse care încearcă să vină în ajutorul celor care vor să înțeleagă și să recunoască în lumea înconjurătoare cum anume au fost puse în aplicare, de-a lungul istoriei, aceste principii iezuite.

Plantele biblice

Pentru creștini, sunt menționate în Biblie cu diferite prilejuri. Sunt folosite deopotrivă în cultul creștin cât și în medicină. Menționarea lor în cărțile sfinte, utilizarea la prepararea unor produse sacramentale, precum și rezultatele terapeutice obținute în urma administrării lor, le-au creat o aura sfantă, motiv pentru care le descoperim sub titulatura de Plantele Biblice.

Daruri regeşti, aşezate de cei trei crai la picioarele Pruncului Sfânt, Smirna, Tămâia şi Isopul au mare putere de vindecare trupească şi sufletească.

Puţini dintre noi ştiu că Biblia, piatra de temelie a religiei creştine, conţine o multitudine de referiri la plantele medicinale. Menţionate ca leac pentru suflet, ca medicament pentru trup sau chiar ca elixir de frumuseţe, ele sunt prezente în această Carte a cărţilor ca o dovadă şi o perpetuă reamintire a faptului că ierburile de leac au fost lăsate pe acest pământ de către Dumnezeu, pentru binele oamenilor.

Smirna

smirna

Este răşina unui mic arbore (Commiphora myrrha) cu ramurile ceruite şi cu spini mari, care creşte pe ţărmurile deşertice ale Marii Roşii. Înzestrată cu o mireasma specială şi cu proprietăţi vindecătoare excepţionale, smirna a fost unul dintre darurile pe care cei Trei Magi de la Răsărit le-au adus pruncului Iisus, în noaptea sfânta a Naşterii Sale. Ce are atât de special această plantă, încât să fie vrednică de a deveni un dar pentru Mântuitor? În primul rând, parfumul sau, despre care se crede încă din Antichitate că îndepărtează toate ispitele şi gândurile negre, predispunând sufletul la rugăciune şi la meditaţie. Smirna este în tradiţia multor popoare creştine simbolul cuminţeniei, înfrânării şi înţelepciunii. Chiar în tradiţia populară românească există expresii de genul: “Să stai cuminte smirnă” sau “A tăcut smirnă”, care ilustrează foarte bine valenţele psiho-spirituale cu care este investită această răşină, adusă de pe tărâmurile pe care a păşit Iisus, împreună cu apostolii Săi.

Forme de utilizare ale smirnei

Tinctura

Zece grame de smirnă se lasă vreme de şapte zile să se dizolve în 100 de ml de alcool alimentar de 90 de grade, într-un borcan închis ermetic. După trecerea acestui interval de timp, preparatul se poate utiliza, administrându-se intern o linguriţă diluată în jumătate de pahar de apă, de 2-3 ori pe zi.

Infuzia

1-2 bobiţe de smirnă se pun într-un pahar de apă clocotită şi se lasă vreme de o jumătate de ora. Smirna nu se va dizolva în apă, ci se va topi şi va pluti la suprafaţă, în schimb va împrumuta aroma şi ceva din proprietăţile sale terapeutice apei. Se vor administra 1-3 linguriţe din această infuzie, de 2-3 ori pe zi.

Fumigaţia

Pe o tablă încinsă la foc (poate fi pusă pe un ochi de aragaz sau deasupra unei lumânări) se pune o bobiţă de smirnă, care va începe să fumege, răspândind în încăpere un miros specific. Dacă răşină se aprinde, o vom stinge, întrucât flacăra o va mistui împreună cu substanţele sale aromate, fără ca acestea să se difuzeze în aer. În schimb, dacă este lăsată să ardă mocnit pe tablă încinsă, fumul care se va răspândi lent în încăpere, de la bobiţă de smirnă (care nu trebuie să fie mai mare că o alună), va înmiresmă atmosfera pentru o perioada de cel puţin o ora, exercitându-şi efectele terapeutice.

Câteva recomandări terapeutice ale smirnei

Guturai, gripă, bronşită – se ia de 3-4 ori pe zi o linguriţă de tinctura de smirnă, diluată într-un pahar de apă. Acest preparat amărui şi puternic aromat este un antimicrobian puternic, scade febra, combate extrem de eficient stările de greaţă şi durerile de cap care apar în stările gripale. De regulă, un tratament durează şapte zile, dar se poate prelungi până la două săptămâni.

Oboseală, astenie – se iau 20-30 de picături de tinctura de smirnă, diluate în puţină apă, de 4-6 ori pe zi. Smirna are efecte înviorătoare puternice, stimulând circulaţia cerebrală şi favorizând activitatea intelectuală.

Stări de nelinişte, agitaţie psihică, incapacitate de concentrare – se fac fumigaţii cu smirnă în locul în care dormim sau, dacă este posibil, chiar în camera de lucru. Parfumul deopotrivă pătrunzător şi fin al smirnei acţionează asupra unor terminaţii nervoase ale organului olfactiv, având efecte tonice psihice, eliminând anumite tensiuni emoţionale şi calmând impulsurile necontrolate venite din subconştient.

Indigestie, balonare – se iau 2-3 linguriţe de infuzie, cu un sfert de ora înainte de a mânca şi la câteva minute după ce am mâncat. Acest preparat are efecte stimulente puternice asupra digestiei, pe care o normalizează.

Sensibilitate la răceli (infecţii respiratorii) – vom face fumigaţii în camera în care dormim, în perioada în care ne simţim predispuşi la răceală. Substanţele volatile care vor fi răspândite astfel în atmosfera încăperii au efecte imunostimulente şi antiinfectioase.

Circulaţie periferică deficitară (mâini şi picioare reci) – se vor face fricţionări energice al mâinilor şi picioarelor, cu infuzie concentrată de smirnă (obţinută din 3-4 bobiţe din această răşină, la o jumătate de pahar de apă).

Precauţii şi contraindicaţii ale smirnei

În primul rând, nu va fi folosită intern decât smirnă procurată din magazinele şi farmaciile naturiste, despre care se spune explicit pe ambalaj că poate fi administrată pe cale orală. În momentul de faţă, se găsesc multe produse vândute drept smirnă, dar care au, pe lângă răşină naturală, multe alte adaosuri sintetice, extrem de dăunătoare pentru organism.

Smirna nu va fi folosită intern de către femeile gravide, întrucât poate conduce la apariţia contractiilor specifice naşterii.

Tămâia

tamaie_modif

Este, de asemenea, o răşină obţinută dintr-un arbust (Boswelia sacra) care creşte în Orientul Mijlociu (Liban, Iordania, Israel). Alături de smirnă, a făcut şi ea parte din darul adus de misterioşii Crai de la Răsărit lui Iisus, la naştere. În prezent, constituie un element de baza în ritualul creştin-ortodox, fumul sau sfințind locurile, alungând demonii, purificând mintea şi spiritul. În medicina populară şi în cea mănăstirească românească, este un preţios leac magic, cu virtuţi de protecţie şi de exorcizare. Se spune că o bucăţică de tămâie sfinţită ţinută la gât apară de deochi, de blestem, de ispitele Necuratului, de boli şi de toate relele. De fapt, binecunoscută zicala românească: “Fuge că dracu de tămâie” ilustrează cât se poate de bine eficientă acestui remediu magic.

Forme de utilizare ale tamaiei – sunt aceleaşi ca la smirnă, adică: tinctura, infuzia şi fumigaţia, iar modul de preparare şi administrare este, de asemenea, identic.

Câteva recomandări terapeutice ale tamaiei

Laringită, tuse, răceală – se iau zilnic 20-30 de picături de tinctură de tămâie, diluate în jumătate de pahar de apă. Suplimentar, se face gargară cu infuzie de tămâie, care are puternice efecte antiinflamatoare şi antiinfectioase.

Pietre la rinichi – dimineaţa, la orele 8 şi la orele 11, se ia câte o linguriţă de tinctura de tămâie diluată într-un pahar de apă plată sau de izvor. Tratamentul durează 2-3 săptămâni şi se repetă de câte ori este necesar.

Inflamarea sânilor – se pun pe zona afectată comprese cu infuzie de tămâie, comprese care se vor ţine vreme de 1-2 ore pe zi. Această răşină are efecte cicatrizante şi antiinfectioase puternice, fiind şi un foarte bun antiinflamator extern.

Anxietate (stări de teamă fără motiv aparent) – se face în dormitor o fumigaţie cu tămâie, înainte de a ne culca. Parfumul tămâiei linişteşte gradat psihicul, intensifică elanul devoţional, ajutându-ne să ne rugăm cu putere înainte de culcare, ceea ce ne va ajuta să dormim lin şi să ne trezim într-o stare de calm. Tratamentul are efecte în timp, şi de aceea trebuie făcut cu perseverenţă, vreme de măcar şase luni.

Adjuvant în psihozele şi nevrozele grave – se fac, de asemenea, fumigaţii în camerele de culcare ale celor afectaţi. Este un străvechi leac de medicină monahală, care şi-a arătat nu o dată eficiența, mai ales asociat cu celelalte modalităţi de tratament.

Precauţii şi contraindicaţii ale tămâiei

Pentru a nu apărea accidente din cauza contrafacerilor, nu va fi folosită intern decât tămâia procurată din magazinele şi farmaciile naturiste, pe ambalajul căreia se menţionează explicit că poate fi administrată pe cale orală.

Tămâia atacă dinții dizolvandu-i, motiv pentru care preparatele cu tămâie nu vor fi ţinute mult timp în gură şi nu vor fi lăsate mult timp în contact cu dantura.

Isopul

isop

În Psalmii lui David există următorul pasaj, din care reiese foarte clar o proprietate de baza a acestei plante medicinale, cu totul speciale: “Purifică-mă cu isop şi voi fi curat, spală-mă şi voi deveni mai alb că zăpadă.” Într-adevăr, aroma proaspătă şi înviorătoare a acestei plante, are un efect purificator asupra psihicului. De altfel, ea este frecvent folosită, datorită acestei acţiuni ale sale, chiar pentru tratarea unor afecţiuni şi tulburări psihice extrem de diverse, de la depresiile uşoare şi până la nevrozele sau chiar psihozele grave. Mai mult, isopul este o plantă cu efecte vindecătoare în multe boli organice, aşa cum vom vedea în continuare.

Forme de utilizare ale isopului

Pulberea

Se obţine prin măcinarea cu râşnița electrică a părţilor aeriene uscate ale plantei, urmată de o cernere (prin sită pentru făină albă) pentru îndepărtarea resturilor nemacinate. Se ia o jumătate de linguriţă, de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol, cu puţină apă.

Maceratul la rece

Se pune o linguriţă de plantă mărunţită într-un pahar de apă şi se lasă la temperatura camerei, să macereze de seară şi până dimineaţă, când se filtrează. Se beau 1-2 pahare pe zi, pe stomacul gol, de regulă înainte de masă.

Câteva recomandări terapeutice ale isopului

Astm, bronşită – se administrează o jumătate de linguriţă rasă de pulbere de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul durează minimum două săptămâni şi are efecte antiinfectioase puternice, decongestionează traiectul respirator, amplifică imunitatea.

Arsuri la stomac, gastrită, gaze intestinale – se consumă maceratul la rece de isop: 2-3 pahare administrate pe parcursul unei zile, înainte de mesele principale şi imediat după ele. Contra balonării, se ia pulberea – câte un sfert de linguriţă, înainte de masă.

Depresie, astenie, nevroză astenică – se consumă zilnic o jumătate de litru de macerat de isop îndulcit cu miere. Tratamentul durează minimum 21 de zile şi are o acţiune tonică psihică, favorizează concentrarea şi ajută la eliminarea gândurilor negative (de altfel, chiar în Biblie se menţionează rolul de purificator al psihicului pe care îl are isopul).

Adjuvant în schizofrenie – se administrează, pe parcursul unei zile, două-trei pahare de macerat la rece de isop, în cure de 2 săptămâni, cu o săptămâna de pauză. În medicină populară, se spune că isopul, fiind o plantă sfântă, tămăduieşte sau măcar alină toate bolile sufletului, chemând ajutorul îngerilor şi al lui Dumnezeu.

Adjuvant în boala canceroasă şi în ciroza hepatică – se ia, cu un sfert de oră înainte de masă, un vârf de cuţit de pulbere sau un sfert de pahar de macerat la rece, obţinut din isop. Această plantă are calitatea de a inhiba reflexul vomitiv, de a reda apetitul şi de a induce chiar o stare de bună dispoziţie, fiind un imens ajutor în bolile grave.

Pecauții şi contraindicaţii la isop

În cazul persoanelor care suferă de epilepsie, nu se vor administra mai mult de două grame de isop pe zi, iar un tratament cu isop nu va dura în aceste cazuri mai mult de două săptămâni, cu o săptămână de pauză.

În cazul bolilor respiratorii, isopul nu va fi folosit în fazele congestive extreme.

Sursa: http://www.formula-as.ro/2004/648/medicina-naturista-25/plantele-biblice-5642

Peştera Bolii şi Canionul carstic de la Băniţa

Ţara Hațegului este un ținut unic în România. Istoria, legendele și locurile desprinse parcă din povești se împletesc pentru a crea un cadru magic. Două dintre bogăţiile de aici sunt Peștera Bolii și Canionul carstic de la Bănița. La mai puțin de șase kilometri de Petroșani, pe vechiul drum ce lega Orientul de Occident se află Peștera Bolii. Istoricii afirmă că a fost locuită în perioada neoliticului și apoi în epoca bronzului.

În pas cu istoria ea devine loc de refugiu pentru comercianți, armate, haiduci, inclusiv pentru partizanii care se opuneau regimului comunist. Cert este că Peștera Bolii este amintită oficial în cronicile de la Viena la începutul anilor 1400. Peștera Bolii este o străpungere naturală, iar cei 466 metri sunt accesibili în totalitate. Portalul de intrare este spectaculos cu o lățime de 20 metri la intrare și o înălțime de 10. Apoi, peștera dezvoltă galerii impresionante. Datorită acusticii, sala principală a fost folosită încă din perioada interbelică pentru concerte. Din 2006, activitățile artistice au fost reluate. În 1960 au fost construite poduri peste pârâul din interior, însă ele au fost distruse în timp. Pentru o perioadă, peștera a fost abandonată, pentru ca apoi speologi si voluntari să lucreze la reamenajarea ei pentru a o reda circuitului turistic.

Pestera Bolii, Petrosani, Defileul Jiului1

La nici doi kilometri de Peștera Bolii, pe drumul ce leagă Hațegul de municipiul Petroșani se află desprins dintr-o altă lume. Este vorba de canionul carstic de la Bănița, un loc puțin promovat, însă de o frumusețe rară. 

cheile

Accesul către cheile Băniței, acolo unde se află canionul se face de pe drumul european E79. Pe o lungime de 200 metri, pârâul Jupâneasa a sculptat în calcar milioane de ani, pentru ca astăzi turiștii să se poată bucura de o priveliște încântătoare. Vara este anotimpul cel mai potrivit pentru vizitarea acestui canion. 

Legenda comorii din Peștera Bolii

Bătrânii povestesc că în muntele în care apa a sculptat Peştera Bolii se găseşte o comoară ascunsă de daci, pentru a nu cădea în mâna romanilor şi protejată de un crunt blestem. Nimeni nu ştie locul unde sute de care pline cu aur stau de mii de ani. Cei care-l găsesc nu se mai întorc în lumea aceasta. Mitu este un localnic în vârstă de 80 de ani, dornic de a spune legenda comorii din Peştera Bolii. „O… păi comoara există. Este aur acolo de cea mai bună calitate şi nimeni nu o găseşte. Tata povestea cum copilul lui Dumitru, un momârlan care avea casă pe Valea Arsului, a plecat după comoară. Vroia să ia atât aur cât să-şi ia doi boi. Nălucile care o apără erau să-l omoare. A mers el împreună cu un aghiotant al lui şi după ce au tot căutat, au găsit locul unde este ascunsă. Băiatul şi-a lăsat aghiotantul acolo, ca să ştie unde să se întoarcă şi s-a dus în cătun după ajutoare. La întoarcere n-a mai dat de aghiotant şi locul unde era comoara s-a schimbat. A mai găsit o coadă de topor lângă o cioată unde făcuse semn, să ştie să ia poteca până la comoară. Locul s-a tot schimbat şi nu mai ştia unde este. Abia după o săptămână a ajuns acasă bolnav şi înfometat”, spune bătrânul.

comoara

Cei din cătunul de la Bolii spun că din moşi strămoşi li se povestea cum în peşteră sunt pasaje secrete, pereţii se deschid iar dincolo de galeriile subterane se găsesc comorile ascunse de daci. Generaţii întregi au fost înghiţite de peşteră, după ce au intrat prin pasajele secrete. Oamenii au fost atraşi de comoară şi n-au mai putut scăpa. O altă comoară este ascunsă în dealul pe care străjuieşte Cetatea de la Băniţa, nu departe de peşteră. În jurul celor două vestigii sunt ţesute mult mai multe legende legate de comorile ascunse de daci, iar bătrânii le spun turiştilor care cutează să-i întrebe de vorbă.

Legenda Jupânesei

Cu mult înaintea cuceririi Daciei de către romani, aceste meleaguri sălbatice şi greu de cucerit erau ocupate de mici comunităţi de daci liberi care işi apărau cu străşnicie teritoriul, obiceiurile şi legile Marelui Preot Zamolxis, divinitatea supremă tuturor geto-dacilor.

Geto –dacii sunt cunoscuti ca fiind singurul popor care încă de la începuturi au ascultat, s-au rugat şi au crezut într-o singura divinitate supremă – Marele Preot Zamolxis. Marele preot a hotărât ca toţi preoţii după moarte să se transforme în lupi albi iar pe cel mai cu credinţă întru gloria veşnică a dacilor liberi, l-a numit Marele Lup Alb, cu puteri depline întru ascultarea celorlalţi.

Marele Lup Alb veghează la libertatea dacilor şi a pământurilor, aşteptând clipa când Zamolxis ii va cere ca prin urletul de luptă al lupilor albi să anunţe apropierea duşmanului, iar haita de lupi albi împreună cu stăpânii pământurilor să înfrângă prin luptă şi să alunge duşmanii.

În vremuri tare de demult, stăpâna pământurilor şi pădurilor din jurul Peşterii Bolii (primită ca zestre de la parintii săi bogaţi) era o neînfricată domniţă ce se numea Jupâneasa.

Mândră, domnoasă, gătită tot timpul, puţin cam rea şi trufaşă, işi dorea în taină ca iubitul ei chemat la luptă de Lupii Albi, să se întoarcă degrabă din razboiul purtat cu duşmanii din zări îndepărtate.

Cu ochii negrii, parul lung şi mătăsos, obrajii rumeni, frumoasa Jupâneasa coborî în peşteră la Icoana Sf Fecioare Maria (apariţie misterioasă în stanca Pesterii) și se rugă fierbinte, poate prea insistent, să i se dea calea prin care să îl readucă acasă pe iubitul plecat.

jupaneasa

Fecioara Maria îi îndeplini dorinţa neînduplecată de la pleca în nemărginite zări, transformand-o într-un pârâiaş cu unde cristaline, numit de atunci Jupâneasa, ce curge vijelios la vale şi își cheamă etern prea frumosul iubit.

Sursa: http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Timp+liber/Vacante/Pestera+Bolii+si+Canionul+carstic+de+la+Banita+bogatii+ale+Tarii

http://www.avantulliber.ro/2015/03/16/legenda-comorii-de-la-pestera-bolii/

http://www.petroaqua.ro/index.php?page=cave&language=ro

 

 

Conflictul Cosmic – Originea Răului

Dintotdeauna, omul şi-a pus întrebări cu privire la originile şi scopul răului, întrebări precum: Ce este răul? De unde vine? De ce există răul? Încă de la început, el a pus nefericirea pe seama existenţei răului.

De-a lungul istoriei, omul a încercat să răspundă la aceste întrebări, oscilând între două explicaţii: fie este victima unor forţe şi mize care îl depăşesc – hazard, destin, zei – fie este responsabil pentru asta, datorită unei greşeli care a precedat căderea sa definitivă.

Documentarul Originea Răului ne prezintă înşiruirea evenimentelor care au dus la apariţia răului în lume din punctul de vedere biblic, realizând astfel cadrul potrivit pentru introspecția necesară tragerii unor concluzii, atât la nivel personal, cât și la nivel universal. Urmărind șirul evenimentelor prezentate în Geneza, precum și numeroase alte pasaje biblice, filmul prezintă într-un mod metaforic imaginea de ansamblu. Vă invităm să urmăriți documentarul cu conștiința omului modern, capabil să interpreteze aceste metafore și să extragă esența a ceea ce reprezintă conceptual binele și răul. 

Zone cu mare încărcătură spirituală în România

Este Tibetul leagănul spiritualității sacre? Astăzi, Tibetul este un teritoriu devastat din punct de vedere al spiritualității. Contextul politic a determinat acest lucru.

Există multe alte zone, de o spiritualitate sacră, care rămân misterioase și de neînțeles pentru mulți dintre noi, mult mai apropiate, pe care nu le cunoaștem sau le ignorăm.

România are astfel de locuri, necunoscute, ascunse, care ne pot pune în comunicare cu cele mai profunde legături ale spiritualității.

Comunicarea cu sacra lume a Shambalei se poate face de aici, din România. Proiecția în timp, în cazul nostru, în trecut, se poate realiza în cel mai puternic centru spiritual din România, care este Sarmisegetuza. Sarmisegetuza mai este numită și Soarele de andezit, sau discul solar.

Sarmisegetuza

Există în această zonă o forță solară excepțională, care este pusă în evidență prin mărimea ți grandoarea sanctuarului dacic, dar și prin poziționarea acestuia. O simplă atingere a pietrelor care formează discul solar și comunicarea cu sacralitatea se va produce.

Sfinxul din Bucegi este un alt loc plin de energie, care antrenează forțe spirituale puternice. Se spune că Sfinxul este o creație a naturii, sau poate, nu. În vârful Sfinxului, se găsesc pietre care sunt total diferite de roca din care s-a format Sfinxul.

sfinx

Acestea sunt similare ca structură cu rocile din Gizeh, Egipt. Sfinxul este considerat un semn al Soarelui, un spirit uriaș. Nu se cunosc date despre modul în care pietrele de pe capul Sfinxului au ajuns în România. Ele sunt unice, asemenea tip de roci ne mai fiind întâlnite în structura muntoasă din România.

Cu siguranță, ele au fost aduse și așezate în acest loc de o forță sau o mână umană sau non-terestră.

Vârful Omu sau axa lumii sau ombilicul Pământului, este o zonă unde se îmbină lumina cu Soarele.

varful-omu

Zona a fost asemuită cu un cristal care purifică mentalul. Se spune că Vârful Omu este muntele ritualurilor solare. Soarele este puterea supremă care dă energie acestei zone.

O altă zonă de spiritualitate sacră din România este peștera Ialomița. Întunericul este de această data forța care dă sacralitate locului. Nu întâmplător, în apropiere este o mănăstire, un loc binecuvântat. Întunericul este o forță vie, caldă, care paradoxal, după câteva minute de întuneric, dă lumină.

ialomitei

Barierele dintre om și sacralitate cad una câte un, întunericul dând naștere, în profundul peșterii, la o lumină caldă și odihnitoare.

Se spune că, în interiorul peșterii oamenii au avut parte de proiecții astrale, fenomene unice și misterioase. Întunericul are propriul său ritual, în care se aud incantații venite dintr-o altă dimensiune.

Histria este locul unde se spune că poți admira un straniu joc al luminilor.

his

Ca și Sarmisegetuza, cetatea Histria a fost un loc în care Soarele a guvernat. Toată civilizația acestei zone este legată de Soare. În jocul de lumini are loc o simbioză a fizicului cu mentalul, a lumii reale cu o lume invizibilă. Merită să poposiți în aceste locuri și să trăiți experiențe unice, de neuitat.

Sursa: http://www.efemeride.ro/zone-din-romania-de-mare-incarcatura-spirituala

Ultima primavară pe Ada Kaleh

Printre cele mai valoroase comori ale României, cu o istorie de sute de ani, distruse de comunişti, se numără şi insula Ada Kaleh. Fâşia de pământ de 1,7 kilometri lungime şi 500 de metri lăţime a fost aşezată chiar în mijlocul Dunării, la trei kilometri de orăşelul Orşova. Hidrocentrala Porţile de Fier a năruit în 1970 ceea ce putea fi azi cel mai atractiv punct turistic din România.

Ada Kaleh înseamnă în limba turcă “Insula Fortăreaţă” şi a fost fost locuită încă din antichitate. Herodot amintea de Cyraunis despre aceasta şi o descria “lungimea insulei este de 200 de stadii, îngustă, plină de măslini şi de viţă sălbatică”.

ada-kaleh-6

Se pare că prima atestare documentară este un raport al Cavalerilor Teutoni din 22 februarie 1430, despre fortificaţiile bănăţene, care vorbeşte despre insula Saan cu 216 oameni. Din 1430, locul devine cunoscut drept Ada Kaleh şi a rămas în posesiune turcă aflată sub ocupaţie austro-ungară până în anul 1918 – 1920, când a devenit teritoriu românesc, chiar dacă era locuită în totalitate de turci.

În ciuda expansiunii comunismului în România, Ada Kaleh rămăsese singurul loc unde timpul se oprise, unde oamenii trăiau după aceleaşi legi vechi de sute de ani şi se răsfăţau cu acelaşi tabieturi: un fel de cafea făcută în nisip cu o aromă deosebită, un parfum de trandafiri unic, bijuterii făcute manual la preţuri modice şi tutun de calitate 100% natural.

ada-kaleh-harta

Însă ambiţia lui Nicolae Ceauşescu de a duce România pe cele mai înalte culmi ale industrializării a distrus Ada Kaleh. Deşi mulţi locuitori au sperat mereu într-un miracol, inevitabilul s-a produs. Insula a fost scufundată în primăvara anului 1970, după ce mai multe clădiri au fost demolate înainte de inundare. S-a încercat refacerea lor pe insula Şimian, dar proiectul a fost abandonat deoarece locuitorii s-au mutat în alte zone ale ţării sau chiar au plecat în Turcia. Tot ce s-a putu muta pe Şimian au fost doar zidurile fortăreţei şi mormântul lui Miskin Baba, considerat un sfânt musulman de către locuitorii insulei. Din păcate, în prezent, totul este lăsat în paragină şi cu greu se poate vedea un indicator pe care scrie Ada Kaleh.

În primăvara anului 1970 insula Ada Kaleh se scufunda pentru totdeauna sub ape, făcând loc unei ambiţii moderne: hidrocentrala Porţile de Fier. Atunci a fost dinamitată, iar peste rămăşiţele ei au venit apele lacului de acumulare a barajului de la Porţile de Fier şi totul s-a terminat. Au fost salvate de la dispariţie numai zidurile fortăreţei şi mormântul lui Miskin Baba, considerat un sfânt musulman de către locuitorii insulei.

Au rămas doar legendele şi regretelor celor care au locuit aici sau au vizitat măcar o dată un loc care fusese unic în lume. În momentul de faţă mai există o limbă de pământ stearpă şi un indicator pe care scrie: Ada Kaleh.

Sursa: http://www.one.ro/lifestyle/timp-liber/video-cum-arata-insula-ada-kaleh-una-dintre-cele-mai-valoroase-comori-ale-romaniei-14606822