Matematicianul Florian Colceag: „Pot demonstra că Dumnezeu există și acționează”

Vă invităm să citiți un interviu cu domnul Florin Colceag, matematician și antrenor de genii în România. Interviul e realizat în 2013, dar subiectele abordate sunt atemporale:

„Florian Colceag nu are lacrima uşoară, dar întrebarea reporterului îi dezlănţuie emoţii pe care nu le mai poate, pur şi simplu, controla.

Camera e inundată de lumina galbenă, înşelătoare a zilei, de parcă ar fi început de vară, iar iarna nu ar soma tot mai insistent paltoanele să stea departe de şifoniere. În surdină, câteva acorduri de muzică clasică părăsesc difuzoarele televizorului, sabotând liniştea crudă a decorului spartan înainte de a se furişa nevăzute spre colţurile încăperii.

Bărbatul îşi întoarce privirea într-o parte, fugind de ochii iscoditori ai interlocutorului, îşi adună câteva secunde nodurile din gât şi după ce revine în poziţia iniţială murmură mai mult pentru sine: Iertaţi-mă…

Apoi, repetă aproape mecanic întrebarea, căutând parcă încă puţin timp pentru a-şi face ordine în gânduri. „Ce m-a determinat să nu mă dau bătut?”. „Ştiţi, i-am promis mamei mele, pe patul de moarte, că nu voi renunţa să încerc să fac ceva pentru ţara asta. Angajamentul ăsta nu-l voi putea uita vreodată.”

Florian Colceag s-a născut în 1951, în judeţul Gorj, şi antrenează genii. Are zeci de medalii de aur obţinute de olimpicii pe care i-a ghidat la un moment sau altul la competiţiile internaţionale de matematică. E preşedintele unei asociaţii pentru copii supradotaţi şi probabil singurul profesor din România care nu educă, ci călăuzeşte.

Nu doarme mai mult de patru ore pe noapte, telefonul mobil îi sună fără încetare, iar în curtea casei sale din apropierea Bucureştiului ar putea fi confundat cu un fel de Epicur modern, care îşi strânge discipolii la o șuetă despre frumuseţea simplă şi uitată a vieţii.

Rep: Ce sunteţi? Matematician, psihopedagog, antrenor de genii?

Florian Colceag: Sunt ţăran.

Rep: Ţăran?

Florian Colceag: Da, sunt un ţăran care a devenit matematician, un matematician care a devenit psihopedagog şi un psihopedagog care a devenit un economist. Dar la bază sunt ţăran şi mi se pare absolut normal să recunosc asta. Eu iubesc ţara, îmi place natura.

Rep: Asta defineşte un ţăran, iubirea pentru ce îl înconjoară?

Florian Colceag: Iubirea pentru natură şi iubirea pentru ţară. Până la urmă ei, ţăranii, sunt talpa ţării, nu?

Rep: Mai lucraţi pământul în momentul de faţă?

Florian Colceag: Când mai apuc, o fac cu plăcere.

Rep: Aveţi manualitate în sensul ăsta?

Florian Colceag: Am şi e minunat.

Rep: Ţineţi o grădină aici, la Mogoşoaia?

Florian Colceag: O mică grădiniţă. Avem şi o seră.

Rep: Ce plantaţi?

Florian Colceag: Roşii.

Rep: Le mâncaţi dumneavoastră?

Florian Colceag: Desigur, sunt foarte bune.

Rep: Ce este geniul, domnule Colceag? Cum se vede el din postura omului care lucrează cu tineri supradotaţi?

Florian Colceag: În general, geniul este confirmat de istorie. Rareori cineva este descoperit că fiind genial în cursul vieţii proprii. Faptele pe care le-a comis, ce a descoperit şi aşa mai departe îi confirmă genialitatea. Asta este întotdeauna post-factum. Dar acum, din punctul de vedere al profesionistului care lucrează cu persoane cu abilităţi foarte înalte, vă pot spune că oamenii aceştia, cei care au potenţialul de a fi recunoscuţi mai târziu ca genii, au o hotărâre, o dorinţă de cunoaştere şi o deschidere intelectuală uriaşe. Practic sunt de neoprit în dorinţa lor de a rezolva problemele, de a descoperi soluţiile optime şi de a sparge porţile cunoaşterii.

În rest, sunt oameni cât se poate de normali. Geniile sunt, în primul rând, nişte oameni extrem de modeşti. Dacă întrebăm un geniu dacă e geniu va răspunde: Nu. Va spune că e un om absolut obişnuit şi ar avea dreptate. Geniile sunt oameni care îşi cunosc lungul nasului şi aici intervine sfera cunoaşterii lui Platon: ignoranţii au sfera cunoaşterii foarte redusă, dar şi contactul lor cu necunoscutul este foarte mic, iar din cauza asta au impresia că dacă vor mai afla câteva lucruri vor şti, de fapt, tot.

Rep: Au puţine îndoieli, în ultimă instanţă…

Florian Colceag: Aşa e.

Rep: … în vreme ce, pe de altă parte, un geniu are multe. Asta spuneţi?

Florian Colceag: Nu neapărat îndoieli. Un geniu are deschideri. Are enorm de multe deschideri. Practic, înţelegând mult, vibrând şi rezonând faţă de tot el este, în primul rând, impresionat de complexitatea uriaşă, incredibilă, infinită a universului, de armonia lui şi, în permanenţă, pus în faţă provocării de a-şi depăşi limitele proprii şi limitele de specie.

Nu uitaţi că noi avem un organism limitativ şi puterile noastre sunt limitate. Evoluăm ca să ne mai mărim limitele, să ne mai depărtăm graniţele. De aceea un geniu este modest. El ştie că este la marginea posibilităţilor umane de a rezolva problemele.

Rep: Îşi înţelege, cu alte cuvinte, poziţia insignifiantă în peisajul general al lucrurilor?

Florian Colceag: Sigur. Ca om, eşti nimic în fata infinitului de fiecare dată, dar eşti extrem de important în anumite momente. Pentru că acest puţin, acest infim în ansamblul întreg poate asigura ceva: sustenabilitatea. Şi atunci geniile sunt extrem de responsabile.

Rep: Credeţi că suntem toţi parte a unui mecanism, mici rotiţe într-o maşinărie universală care se învârte la nesfârşit?

Florian Colceag: Sunt convins, doar că nu suntem nişte rotiţe, suntem modelul mecanic însuşi. Dacă vreţi, suntem nişte celule într-un organism mai mare. E mai degrabă un modul fractal de tip biologic. Oamenii aparţin omenirii, omenirea aparţine unui ecosistem, şi aşa mai departe. Aici fiecare are responsabilităţi de nişă, proprii.

După ce a început să se studieze cu atenţie alcătuirea ecosistemelor şi s-a ajuns la înţelegerea faptului că planeta este vie şi că, de fapt, metabolismul planetar există şi tot ce se întâmplă cu substanţele pe planetă face parte din metabolismul planetar, a început să se reconfigureze şi modul de gândire al oamenilor.

Am devenit din ce în ce mai conştienţi că facem parte dintr-un sistem extrem de complex şi că avem responsabilităţi faţă de acest sistem. Din nefericire acest lucru s-a întâmplat recent. Nu e nici un secol de când a început să se configureze această imagine.

Rep: De ce spuneţi „din nefericire”?

Florian Colceag: Pentru că oamenii merg încă pe vechile paradigme şi reuşesc să facă praf mediul. Vă dau un exemplu care trebuie să fie cunoscut de toată lumea. Mă uitam la acţiunile politice ale guvernului actual şi ale lui Victor Ponta, în special, în privinţa gazelor de şist şi a exploatărilor cu cianuri de la Roşia Montana.

Goana lor după profit, după șpagă, să mai pună mâna pe ceva înainte să crape totul – ceea ce se vede şi din faptul că toţi cumpără terenuri pe care să le vândă mai târziu, să le tranzacţioneze şi speculeze, întrucât, de fapt, e o specula ordinară –, goana lor aşadar arată că nu le-a păsat de nimic şi nu le pasă de nimic. Dar ei nu se gândesc la faptul că se întoarce roata.

Rep: Puteţi fi mai explicit?

Florian Colceag: În momentul în care România este expusă poluării toxice cu cele două tehnologii, cianuri şi substanţe chimice la gazele de şist, mor albinele. Deja este un fenomen care se petrece la nivel mondial. Noi suntem una dintre puţinele țări cu un potenţial uriaş pe care nu îl vede niciun politician: avem încă albine. Şi avem destul de multe.

Rep: E albina o resursă mai importantă decât aurul?

Florian Colceag: Enorm! Mult mai mult! Infinit mai mult! În primul rând pentru că odată cu moartea albinelor nu se mai face agricultură, căci nu mai avem fructe. Albinele sunt cele care polenizează totul. România având un mediu curat, la care ar trebui să ţină din răsputeri, ar putea fi furnizorul de hrană al Europei, în condiţiile în care mor albinele în alte părţi din cauza poluării industriale. Asta ar însemna că am scăpa de toate crizele fără probleme.

Dar tocmai acest lucru nu îl mai putem face pentru că ne vindem pământurile pe nimic, poluam mediul şi îl distrugem ceea ce va produce efectul contrar. Cei care vor cumpăra terenuri pe care le ştiu productive se vor păcăli odată cu începerea morţii albinelor. Iar asta se va produce din cauza exploatării gazelor de şist şi din cauza Roşiei Montane.

Şi atunci, în loc să cumpere un pământ care este fertil şi prosper şi pe care se poate face orice, vor cumpăra un semi deşert. Iar cei care au transformat România într-un semideşert vor fi priviţi, bineînţeles, cu prea puţină îngăduinţa de ceilalţi, extorcaţi, înşelaţi şi jefuiţi de politicienii noştri. Aşa că nu ştiu prin ce găuri de şarpe sau de şoareci se vor ascunde aceşti politicieni în clipa în care îi vor căuta mafioţii care le-au cumpărat pământurile.

Rep: Poate greşiţi plecând de la premisa că majoritatea populaţiei cunoaşte circuitul pe care îl expuneţi.

Florian Colceag: Nici nu mai contează, vrând-nevrând acest lucru vă devine vizibil în termen scurt. În Franţa mai sunt jumătate din albine. Albinele mor de poluare şi de o viroză. Singura pavăză împotriva acestei viroze este un mediu curat. Dar noi am reînceput industria poluantă. Din momentul ăsta eu nu văd bine nici România, nici pe cei care au vândut-o, au trădat-o şi au făcut-o praf.

Rep: Asta înseamnă că nu vedeţi bine lumea industrială în general?

Florian Colceag: Nu. Înseamnă că lumea industrială se schimbă şi că apar noi tehnologii. Este perioada în care pe ciclul economic se lansează generaţii de noi tehnologii neinvazive. Ele nu mai au şi capacitatea de a distruge şi de a dezechilibra mediul. Dar noi, în loc să ne centrăm pe dezvoltarea de noi tehnologii, ne grăbim să distrugem mediul, țara, naţiunea, cultura.

Apropo de ce discutăm înainte despre genii: oamenii care au abilităţi înalte, cultură şi înţelegere, pot face conexiuni. Dar tocmai din cauza asta sunt incomozi. Uitaţi-vă la Eminescu, care a fost foarte incomod şi a deranjat enorm de mult la momentul respectiv. La fel, Coşbuc. A fost foarte deranjat. Amândoi au fost scoşi pe tuşă şi ajutaţi să moară.

Rep: Sună a teoria conspiraţiei…

Florian Colceag: Din păcate, nu e vorba de teoria conspiraţiei, e vorba de modelele culturale pe care le are un popor şi care fac ca el să se învârtească în jurul aceluiaşi punct fix. Din timp în timp ajungem din nou la aceleaşi stări şi la aceleaşi perioade. Se roteşte roată, dar tot pe aceleaşi situaţii.

Când s-a mai întâmplat să avem aşa o vânzare masivă de pământuri? La 1907. Şi ce scris Coşbuc? „Să nu dea Dumnezeu cel sfânt să vrem noi sânge, nu pământ! Când nu vom mai putea răbda, când foamea ne va răscula, Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa nici în mormânt.”

Deci, dacă începe o reacţie populară împotriva politicienilor care vând tot, va fi un al doilea 1907. Ce se întâmplă acum la Pungeşti este un prim semnal. Aşa a fost şi atunci. Modul de gândire al poporului român rămâne acelaşi. Nu a fost distrus nici de Hollywood, nici înşelat cu tot soiul de percepte. Romanii şi-au păstrat cultura, ei continuă să fie ţărani.

Rep: Poezia pe care aţi invocat-o a fost intens folosită de propagandă comunistă pentru demonizarea monarhiei. Iar comunismul a venit la pachet cu o industrializare îngrozitoare…

Florian Colceag: Sigur.

Rep: … departe de industrializarea de care vorbiţi, una prietenoasă cu mediul.

Florian Colceag: Bineînţeles.

Rep: Aşadar depinde ce se întâmplă după acest gen de mişcări, cine le capitalizează imaginea.

Florian Colceag: Aşa este, exact asta doream să vă spun. Uitaţi-vă bine ca asta este şi dorinţa politicienilor: să repete comunismul. Tot ce s-a întâmplat în ultimii ani sub mâna lui Băsescu, adică politizarea administraţiei, politizarea educaţiei, politizarea sănătăţii, politizarea sectoarelor care nu au nicio treabă cu politica, totul este o repetare fidelă a ce s-a întâmplat după 1947.

Noi cădeam în aceleaşi şleauri. Însă politicienii nu se gândesc că pot aluneca în şleaurile astea şi pot să se frigă. Nici romanii nu s-au gândit până acum ce trebuie făcut, căci nu au avut destulă cunoaştere.

Rep: Ca efect al aşa-numitului exod al creierelor?

Florian Colceag: Vedeţi, inteligenţele înalte sunt deranjante. Ai noştri şi-au luat măsuri ca să scape de ele şi au scăpat de cât de mulţi au putut. Acum ar fi momentul culegerii roadelor. Atât au muncit ca să scape de creiere, atât au muncit ca să fure şi să strângă o grămadă de bani!

Sunt peste o mie de miliarde de euro dispăruţi în ultimii 20 de ani din România, bani care nu sunt în contabilităţi. Asta înseamnă peste o treime din produsul intern brut pe an furat în fiecare an. Şi au făcut-o pe diverse căi, falimentând întreprinderile, vânzându-le la fiare vechi şi aşa mai departe. Dar asta este rezultatul.

Rep: Nu e specific doar României. Uitaţi-vă la toate celelalte ţări postcomuniste.

Florian Colceag: Aţi pus întrebarea cu teoria conspiraţiei: acum suntem în momentul în care vedem nu doar că s-a întâmplat, ci şi că se întâmplă în continuare. Vedem ţări europene care pică, pică urât şi dezastruos. Grecia au cumpărat-o deja nemţii.

Rep: Dacă-mi permiteţi o glumă, s-ar putea nici să nu fie aşa rău. Vi se pare Germania un model prost de ţară?

Florian Colceag: Nu e problemă de administrare. Germania a administrat Bulgaria la un moment dat când ţara era în faliment şi nu a administrat-o rău. Problema este, însă, că distrugi o cultură. Iar asta este un lucru foarte grav. Vedeţi, oamenii sunt mai deştepţi, mai puţin deştepţi, mai etici, mai puţini etici, dar cultura are rădăcini foarte vechi. Cultura este singura valoare pe care noi o păstrăm în timp şi care ne dă nu numai identitate, ci şi rol funcţional în cadrul celorlalte naţiuni.

„Eu sunt ţăran. Bunica mea era ţărancă. De la ea am învăţat o grămadă de lucruri. Am ajuns să cunosc o cultură care are rădăcini neolitice, cu un bun-simţ şi o înţelepciune absolut incredibile. Acest bun-simţ şi aceasta înţelepciune sunt diamantele pe care noi ar trebui să le folosim în continuare pentru că subculturile care au apărut sunt dăunătoare. Ne pierdem bunul-simţ specific în cultură veche.

Iar marea problemă este pierderea acestui bagaj cultural, întrucât prin intermediul acestui bagaj străvechi noi aveam o relaţie bună cu mediul şi ne întorceam la mediu. Noi eram nişte gestionari ai pământului, nu nişte distrugători. Noi eram oamenii pământului, nu era doar pământul al oamenilor. Eram nişte întreţinători ai ecosistemului şi ai pământului”,

Rep: S-a alterat această filosofie culturală?

Florian Colceag: S-a alterat atât de tare încât acum distrugem totul. Şi distrugem modelul nostru cultural care putea permite o relaţie normală cu mediul şi care este o soluţie pentru problemele globale, generale.

Gândiţi-vă la drama petrecută când Tibetul a fost cucerit de China şi au plecat localnicii care încotro. Ei au împrăştiat nucleul cultural budist în lume. Înainte de asta, budismul era o religie locală, acum a devenit o religie principală de o importanţă maximală. Tibetanii aveau nucleul de cultură cristalizat şi au venit cu principii care s-au potrivit pe problemele existente. Ei au adus o contribuţie uriaşă, reuşind să mai echilibreze câte ceva din dezechilibru decizional colosal.

Noi avem, de asemenea, nişte resurse de cultură pe care le pierdem înainte să se valorifice. Exodul aceasta de creiere după zeci de ani de comunism nu mai produce şi o diseminare a culturii bunului-simţ care ar putea să ne dea o şansă să rezistăm ca specie, să nu ne autodistrugem. Şi aici apare marea problemă: avem nevoie de genii.

Rep: Modelul cultural românesc pe care l-aţi invocat mai devreme a fost suficient de puternic încât să reziste comunismului, încât să mai avem acum ceva de salvat?

Florian Colceag: Filonul acestui model este foarte vechi, el aparţine popoarelor care au trăit pe teritoriul Marii Negre înainte să comunice Mediterana cu Marea Neagră prin Bosfor şi Dardanele. Aici este un nucleu care s-a împrăştiat odată cu revărsarea apelor mediteraneene. S-a împrăştiat radial pe toată zona europeană, în Asia Mică şi chiar în nordul Africii, până acolo a ajuns. Iar prin marile invazii a ajuns până în India.

Dacă stai şi cauţi să vezi care este scheletul acestui filon, afli că el ţine de familie, de respectul strămoşilor, de respectul mediului, de bunul-simţ şi bucuria vieţii.

Rep: Sunt, mai degrabă, aspecte caracteristice inteligenţei de grup, nu celei individuale.

Florian Colceag: Este inteligență de grup, e adevărat. Dar asta a creat linia culturală care a permis inclusiv existenţa Drumului Mătăsii. Aşa ceva nu trebuie alterat.

Rep: Credeţi că n-a fost deja alterat? Haideţi să ne uităm la România de astăzi: inteligența de grup pare la cote minime.

Florian Colceag: Asta a fost efectul manipulării, al conspiraţiei, dacă vreţi, de care vă spuneam mai devreme. A fost o alterare care a slăbit nu numai poporul, a slăbit rădăcina culturală, noi suntem acum perisabili din punctul acesta de vedere. Dar ne putem reveni dacă avem nişte oameni înţelepţi la cârmă.

Rep: Ce rol are geniul în revenirea viitoare a României?

Florian Colceag: Asta este rolul geniului: revenirea şi recuperarea potenţialelor. Dar rolul politicianului este, în general nu numai la noi, să micşoreze aceasta revenire pentru că, în general, politicienii şi afaceriştii trăiesc generând crizele. Dacă îi aduci pe oameni la flămânzenie şi nu mai au ce mânca, atunci poţi vinde un morcov pe o tonă de apă. Aici este toată istoria.

Ştiţi că în călătoriile lui Magellan sau ale lui Columb se ajunsese să se vândă un şobolan de cala de vapor pe un diamant, pe o piatră preţioasă. Resursele de hrana erau minimale şi atunci vindeau orice să mai supravieţuiască o zi. Dacă noi mergem pe ideea minimală că businessul lor contează, aş vrea să îi întreb şi eu pe aceşti politicieni dacă vor să fie cei mai bogaţi morţi din cimitir. Căci până la urmă tot acolo ajungem. La ce le va folosi? Ei cred că totul e veşnic.

Rep: Vă atrag atenţia asupra unui detaliu: întrebarea dumneavoastră vizează o zonă de inteligenţă superioară necaracteristica acelora pe care îi chestionaţi.

Florian Colceag: Mă bucur că înţelegeţi acest lucru. Aici avem o problemă. Am fost învăţaţi să nu ridicăm inteligenţele superioare în fruntea deciziilor. Romanii au pus la conducere tot soiul de oameni cu inteligenţa lipsită de perspectivă, de orizont. Şi au avut întotdeauna o mare admiraţie pentru hoţi. Hoţii erau şi sunt semizeii locului. Dar acum, cred, s-au săturat de hoţi, care ne-au jefuit în ultima perioadă suficient de mult încât să ne aducă din nou la starea de spirit din 1907. Este un moment semnificativ acum, suntem în ceasul al doisprezecelea.

Apropo de ce spuneam cu geniul: nu doar ai noştri au încercat să scape de genii. De Gaulle după război spunea că geniile sunt periculoase şi că trebuie scăpat de ele pentru că dau prea mare viteză istoriei. Schimbările pe care le produc sunt prea brutale. Dar el nu a înţeles un lucru esenţial, că fără genii nu există nici soluţii de ieşire din situaţiile imposibile. Numai de la genii poate veni o soluţie suficient de bine aşezată, de bine structurata ca să rezolve problemele care s-au conturat între timp. Şi în toate direcţiile. Că sunt ştiinţifice, artistice, că sunt orice, rolul geniilor este unic. Ei sunt liderii care scot la lumina din întuneric, aducând soluţia.

Rep: Acceptând ipoteza dumneavoastră, cum stăm la capitolul genii?

Florian Colceag: Stăm bine. La capitolul genii, acest popor încă produce. Din păcate eu găsesc capacităţi de genialitate la vârste din ce în ce mai mici.

Rep: De ce spuneţi din păcate?

Florian Colceag: Pentru că adulţii care au genialitate au plecat. Şi pleacă, în continuare pleacă. Nu găsesc sprijin.

Rep: Găsiţi, aşadar, aproape numai genialităţi neşlefuite.

Florian Colceag: Da. Şi potenţială genialitate la vârste mici. Însă la aceste vârste mici este uriaşă. Găsesc copiii cu nişte abilităţi intelectuale normale la copii cu vârste de până la zece ani mai mari. Dar noi nu am reuşit până acum – şi aici am o mare problemă şi un mare of în relaţiile cu statul – să creăm, instituţional vorbind, pepiniera.

Nu am dat drumul la programele de gifted education, deşi ele sunt introduse în legea educaţiei. Legislaţia secundară a zis nu, a luat-o ca De Gaulle sau că tot soiul de miniştrii care îmi spuneau: „domnule Colceag, dar de ce să îi sprijinim pe ăştia deştepţi, să ne ia locul?”

Rep: Care e ideea dumneavoastră? Să faceţi clase speciale pentru copii supradotaţi?

Florian Colceag: Copiii aceştia sunt izolaţi, sunt prea capabili şi atunci suferă o reacţie socială negativă. Ei dezvoltă abilităţi înalte şi capacitatea de a rezolva problemele în clipa în care sunt strânşi împreună. E ceea ce se cheamă charter center, centre pilot.

Aceste centre pilot sunt hrănite de şcoli care îi selectează pe toţi copiii prea incomozi, prea deştepţi, care îi deranjează pe profesori, au prea multe răspunsuri, au prea multe întrebări, au prea multă cunoaştere, sunt hiperactivi. Copiii aceştia sunt foarte deranjanţi pentru sistemul educaţional obişnuit.

Rep: Şi atunci îi scoateţi din circuitul normal…

Florian Colceag: Ies din circuitul normal unde pierd vremea şi îi chinuie şi pe ceilalţi şi intră într-un circuit de specializare înaltă, unde îşi dezvoltă abilităţile până când devin utili societăţii. Şi nu numai utili, devin soluţiile la probleme.

Rep: Cunoaşteţi vreo ţară care funcţionează la scară largă după acest model?

Florian Colceag: Da. Prima care a pornit, a fost Australia acum vreo 40-50 de ani. Australia nu ştie ce e aia criză, în afară de criza de mediu. Acolo nu se mai simte mirosul oceanului din cauza poluării şi distrugerii algelor.

Rep: Păi, în spiritul discuţiei anterioare, înseamnă că geniile de acolo nu şi-au făcut treabă foarte bine.

Florian Colceag: Abia în momentul ăsta au ajuns şi ei să îşi facă treaba, pentru că trebuie timp ca să dezvolţi oameni şi trebuie timp să îi şi plasezi acolo unde au putere de decizie. Australia este liderul mondial pe nanotehnologie şi lucrează într-un stil incredibil ca să rezolve problemele de mediu. Şi este o preocupare permanentă în direcţia asta şi care dă rezultate.

Dar sistemul nu a rămas doar în Australia, s-a împrăştiat în toată lumea. Se împrăştie cu viteza inclusiv în ţări în care nu te-ai fi aşteptat, cum ar fi ţările arabe unde pot să trăiască liniştiţi cu burta la soare pentru că le vin banii din petrol. Ei bine, au început să înţeleagă foarte bine că resursele se epuizează, că oamenii sunt nişte puturoşi, că s-au învăţat să nu facă nimic, că le-au venit subvenţiile de la stat, că viitorul este extrem de nesigur şi investesc acum enorm în educaţia geniilor, dezvoltând cu ajutorul lor tehnologii care să fie înlocuitoare de petrol.

Rep: Iar la polul opus, susţineţi, este România care ignoră stimularea şi valorificarea celor supradotaţi?

Florian Colceag: Nu ignoră, se teme. România se teme de genii, se teme de copiii extraordinari, pur şi simplu se teme.

Rep: De ce spuneţi că se teme?

Florian Colceag: Uitaţi-vă bine, de exemplu, la bursa guvernului României în care au fost copiii extrem de inteligenţi trimişi să înveţe administraţie europeană. Nici unul nu au fost angajat în administraţie. E o dovadă că se tem să apară nişte oameni care se pricep, pentru că sistemul administrativ e folosit la jaf, la furt. Din păcate, noi suntem în situaţia de a ne uita în urmă şi de a vedea că suntem conduşi de Ali Baba şi cei 40 de hoţi. Care nu mai sunt 40, sunt mai mulţi hoţi. Dar paradigmă este aceeaşi.

Rep: Avem o problemă de selecţie?

Florian Colceag: Mai mult decât atât: avem o selecţie negativă. Pe sistemul legislativ actual nu poţi promova nişte oameni capabili. Ei trebuie să treacă mai întâi prin filtrul de partid. Filtrul de partid înseamnă corupţie, pupincurism, mită, mafiotism şi aşa mai departe, până la necesitatea existenţei şcolii vieţii prin puşcărie. Dacă nu e aşa şi candidatul e un om curat şi un bun profesionist, atunci nu poate fi tras de sfori, nu e şantajabili.

Când filtru la admitere e șantajabilitatea candidatului, ajungi la nişte aberaţii îngrozitoare. Şi iarăşi aş reaminti acestor tovarăşi să îşi aducă aminte de poezia lui Coşbuc. Pentru că şi poporul ăsta rabdă până la un timp.

Rep: Ce ar putea face un geniu politic în momentul de faţă în România?

Florian Colceag: Nu vreau să dau eu programul. Dacă ar fi un geniu politic ar şti ce să facă. Dar eu l-aş ajuta cu plăcere.

Rep: Aţi conceput la un moment dat chiar un model de ţară.

Florian Colceag: Am conceput mai multe, da. Modelul de ieşire din criză, modelul de ţară, lucrăm acum la o constituţie care să poată permite punerea României pe picioare.

Rep: Lucraţi singur?

Florian Colceag: Nu, suntem mai mulţi. Şi suntem din ce în ce mai mulţi care dorim acest lucru. Pentru că e păcat să distrugem ceea ce rezistă de mii de ani, doar pentru că au venit nişte lăcuste care consumă tot. Reacţia populaţiei începe să fie din ce în ce mai clară. Şi văd că este profesională.

Se formează ligi profesionale care încep să acţioneze, se formează alianţe de tineri, de oameni de afaceri care încep să facă politici sociale, să ajute acolo unde e nevoie, deci văd că începe să crească nivelul de coeziune a populaţiei care înainte era atomizata. Încă nu acţionează ei foarte bine, dar a început să apară un fenomen. Vă dau un exemplu. Recent a fost ziua României. Vi s-a mai întâmplat vreodată ca de ziua României romanii să îşi trimită sms-uri cu la mulţi ani?

Rep: Aţi primit sms-uri să înţeleg.

Florian Colceag: Da, şi nu numai eu, mulţi au primit sms-uri de genul acesta. În fiecare a început să crească un alt spirit. E un început pe care eu îl aplaud. Şi piaţa Universităţii este extraordinară. Şi multe alte fenomene. Şi faptul că la Pungeşti au ieşit cu mic cu mare, cu popa cu tot, ca să îşi apere nevoile, sărăcia şi neamul.

Rep: Sunteţi un om credincios, domnule Colceag?

Florian Colceag: Sunt matematician. Pentru mine Dumnezeu nu este o formulă culturală, Dumnezeu e spaţiul infinit, inteligent şi sensibil, care chiar există. Eu pot demonstra acest lucru prin matematicile mele.

Rep: Recent doi matematicieni germani au demonstrat acelaşi lucru, că Dumnezeu există.

Florian Colceag: N-am citit ce au făcut colegii mei germani, dar prin matematicile pe care le-am lucrat am descoperit legi universale care arată că universul este capabil să îşi optimizeze deciziile şi că decide. Că este mult mai complex decât ce se cunoştea înainte ca măsurabilitate.

Eu nici măcar nu îmi pun problema credinţei, eu îmi pun problema cunoaşterii. Sunt în situaţia de a avea o fereastră deschisă directă, prin care înţeleg că există. Dumnezeu există şi acţionează.”

Sursa: https://matematicasiteologie.wordpress.com/2015/09/22/matematicianul-florian-colceag-pot-demonstra-ca-dumnezeu-exista-si-actioneaza/

Plante medicinale: Brânca ursului

Brânca ursului, considerată a fi un adevărat “ginseng-românesc”, poate fi un remediu pentru cele mai grave boli ale secolului. Cunoscută din antichitate pentru proprietățile afrodisiace, studiile recente o recomandă pentru reducerea stărilor de stres, de oboseală și epuizare, planta având puternice efecte de stimulare a vitalității organismului uman, redând tonusul și pofta de viață.

Brânca ursului (Heracleum sphondylium), popular denumită și ”crucea-pământului”, face parte din familia Umbelliferae (Apiaceae), fiind o plantă înaltă cu frunze mari de culoare verde închis și flori mici, albe, adunate în buchețele radiale ca niște umbrele întoarse. Planta înflorește din iunie până spre octombrie și, la maturitate, produce fructe elipsoidale, plate, care conțin semințe. Frunzele sale mari se aseamănă cu laba ursului. Are un miros specific, foarte aromat și ușor înțepător, care este inconfundabil. Este răspândită în pădurile din Europa. Crește în pădurile luminoase dar și în zone deluroase și umede.

Illustration_Heracleum_sphondylium0

Brânca ursului conține: furanocumarine (psoraleni), bergapten, izobergapten, pimpinellin, izopimpinellin, sphondin, carbohidrați etc. De asemenea, are în compoziție heracleină (părțile aeriene), ulei esențial, alcooli și n-octanol (ulei hexilbutirátem, și acizi caprici).

Toate părțile plantei prezintă proprietăți antireumatice, antispasmodice, carminative, febrifuge, odontalgice și stimulente. În scop terapeutic, de la plantă se folosesc rădăcinile, semințele, florile, mugurii și frunzele, sub formă de pulbere, tinctură, macerat, decoct etc. Cozile inflorescențelor sunt partea de plantă cel mai frecvent folosită, deoarece au proprietăți afrodisiace, stimulente hormonale și hipotensoare foarte puternice. Rădăcina are, și ea, proprietăți afrodisiace, însă nu atât de intense ca semințele, iar de curând i-a fost descoperită și o acțiune de stimulare a imunității. Rădăcinile se recoltează primăvara devreme sau toamna târziu, spre sfârșitul perioadei de vegetație, iar semințele în august-septembrie.

Studiile științifice moderne confirmă valoarea terapeutică a acestei plante. Decenii de-a rândul, această plantă a fost considerată un panaceu în tratarea unor afecțiuni precum tulburările psihice la copii, reumatismul și migrenele. Planta a fost folosită în tradiția populară chiar și în tratamentul epilepsiei.

Planta întreagă este afrodisiacă. Tinctura de Brânca ursului este un adevărat elixir contra sterilității masculine și feminine, contra menopauzei premature și a andropauzei premature, precum și contra frigidității și impotenței, deoarece conține substanțe active care acționează simultan asupra glandelor endocrine, a sistemului nervos și a aparatului cardiovascular. Brânca ursului este recunoscută drept una dintre cele mai eficiente plante ce tratează infertilitatea, beneficiile sale fiind demonstrate prin studii științifice de amploare. Cercetătorii care au studiat planta susțin că nenumărate femei au reușit să rămână însărcinate după tratamentul cu această plantă și mulți de bărbați și-au rezolvat problemele sexuale. Spre deosebire de medicamentele afrodisiace, tinctura de Brânca ursului poate fi administrată și la hipertensivi.

Brânca ursului este mediu-expectorantă și sedativă, utilă în tratamentul laringitelor sau bronșitelor. Aceasta are efect expectorant, ajutând la eliminarea secrețiilor în exces de pe căile respiratorii. Are și efect antibiotic, luptând direct cu infecțiile bacteriene. Extractele etanolice sau apoase din plantă au demonstrat o acțiune antimicrobiană. Studii de laborator efectuate în 2006, la mai multe universități din Turcia, au arătat eficiența acestei plante, atât contra bacteriilor grampozitive, cât și asupra celor gramnegative. Frunzele fiind tonice, sunt folosite în tratamentul natural al răcelilor, din acestea putând fi preparată o băutură cu efect liniștitor asupra durerilor de gât.

Părțile inflorescente ale plantei și mai ales semințele au o putere curativă, încât pe bună dreptate au fost asemănate cu ginseng-ul, pe care îl depășește în unele privințe. Semințele redau tinerețea biologică și fertilitatea, reglează activitatea sistemului nervos, previn și combat cu o eficiență extraordinară hipertensiunea prin scăderea presiunii arteriale, mai ales prin vasodilatație, la nivel periferic, efectul durând o perioadă de timp limitată și, ca atare, fiind necesară o nouă doză de plantă.

Tratamentul cu tinctură preparată din Brânca ursului este recomandat, de asemenea, în stări de oboseală psihică și fizică, dar și în boala Parkinson, în paralizii și pareze, în scleroza multiplă și în balonări, însoțite de colici.

Ajută la refacerea capacității funcționale a rinichilor, prevenind infecțiile urinare, printr-o dublă acțiune: pe de o parte, planta are efecte antibiotice, eliminând microorganismele parazite care s-ar putea instala la nivelul aparatului reno-urinar, iar pe de altă parte, are efecte imunostimulente, ajutând organismul să se apere singur de eventualele infecții.

Preparatele de Brânca ursului sunt indicate și în caz de boli neuropsihice, anxietate, stări de neliniște, îmbătrânire precoce. Uleiurile volatile conținute de această plantă au un efect puternic ca stimulent la nivelul sistemului nervos central, inducâd o stare de vioiciune, de tonus, chiar de ușoară euforie. Acțiunea tonică nervoasă a acestor uleiuri volatile este completată foarte bine de o altă categorie de substanțe conținute de Brânca ursului, cumarinele, care au efect calmant, ușor sedativ, ameliorând stările de teamă, de neliniște, de surescitare.

Este recomandată în boli digestive (ale ficatului, stomacului, vezicii biliare), tulburări de digestie. În diaree și balonare planta are efect antibiotic la nivelul tubului digestiv, distrugând multe dintre bacteriile care produc diareea. Pe de altă parte, uleiurile au efect antispastic și carminativ, eliminând colicile abdominale și balonarea. În cazul indigestiei, semințele acestei plante au efecte de stimulare a secreției de sucuri gastrice, cresc ușor mobilitatea tubului digestiv și dau poftă de mâncare. Infuzia din tulpinile tinere este folosită în diaree, ceaiul din rădăcini este util în tratamentul indigestiei și a crampelor stomacale.

În asociere cu plantele antitumorale (năpraznic, brusture, vâsc, ginseng), care distrug celulele canceroase, infuzia sau tinctura de Brânca ursului contribuie la refacerea celulelor organismului. Această asociere de plante este benefică în toate formele de cancer. Rădăcina conține psoralen, substanță care a fost investigată în cadrul unor studii pentru tratamentul psoriazisului, leucemiei sau a virusului HIV.

Decoctul din frunze și flori poate ajuta la întreținerea luciului și sănătății părului. Rădăcina, de asemenea, poate fi tocată și amestecată cu apă, fiind astfel utilă la spălarea părului împotriva mătreței.

Degerăturile pot fi prevenite printr-un tratament cu tinctură de Brânca ursului. Principiile active din semințele au un puternic efect vasodilatator periferic, ajutând la irigarea corespunzătoare cu sânge a extremităților corpului (mâini și picioare).

Extern, sub formă de cataplasme, rădăcina se aplică pe răni, arsuri, umflături, zgârieturi, pe articulații reumatice. Este utilă sub formă de spălături în cazul negilor. O cantitate mică din rădăcină se poate ține pe dinte pentru a reduce durerea.

Trebuie reținut că Brânca ursului nu se administrează femeilor gravide, persoanelor cu afecțiuni ale prostatei sau celor cu hipotensiune arterială. În tratamentul extern cu Branca ursului este interzisă expunerea la soare deoarece planta are acțiune fotosensibilizantă. Din cauza conținutului de alcool, tinctura nu se recomandă în: hepatite virale, toxice și metabolice, steatoză hepatică și ciroză hepatică.

Sursa: http://www.agerpres.ro/flux-documentare/2015/02/24/leacuri-din-gradina-branca-ursului-14-35-35

Aloe vera (Aloe Barbadensis) – beneficii şi proprietăţi

Descriere

Aloe Vera creşte în zonele cu climă blândă, unde temperaturile nu coboară pentru mult timp sub 0 grade şi poate fi recunoscută după frunzele cărnoase, în fomă de lance, care cresc direct din pământ, cu marginile în formă de dinte de fierăstrău.

În scopuri teraputice se folosesc atât seva cât şi gelul frunzelor de aloe vera, însă trebuie îndeplinită o condiţie esenţială, şi anume: frunzele se culeg abia când planta împlineşte 2-3 ani. Seva se scurge când se taie frunza, iar gelul provine din celulele bogate în mucilagiu din miezul frunzei.

 transillleaf-big

Aloe Vera – Compoziţie

Aloe conţine un complex de substanţe benefice, printre care aloina şi gelul de aloe. Aloina este un lichid galben-lăptos, situat imediat sub coaja frunzei şi care este folosit de mii de ani ca laxativ, sub formă de prafuri sau ca atare.

Gelul de aloe are proprietăţi antiinflamatorii, detoxifiante şi de stimulare a colagenului, fiind ideal în tratamentele cosmetice de întreţinere a pielii.

Aloe Vera – Acţiune

Gelul de aloe vera întăreşte sistemul imunitar şi are efecte antibiotice, antiinflamatorii şi antiseptice, care ajută la tratarea anumitor probleme ale pielii precum eczemele şi psoriazisul.

În acelaşi timp, un consum regulat de aloe normalizează tranzitul intestinal, promovând sănătatea sistemului digestiv, creşte absorbţia de proteine, ameliorează arsurile la stomac şi are efect calmant asupra gingiilor şi ţesuturilor bucale moi.

Planta de aloe este o sursă bogată de minerale precum calciu, sodiu, fier, potasiu, crom, magneziu, mangan, cupru si zinc, dar este şi printre puţinele surse vegetale de vitamina B12, A, B, C, E şi acid folic, care nu pot fi asimilate corespunzător doar prin alimentaţie.

Toţi aceşti nutrienţi ajută la menţinerea greutăţii corporale în limitele normale, împiedică îmbătrânirea celulară şi asigură necesarul zilnic de energie.

Aloe Vera – Indicaţii terapeutice

Eczeme, ten uscat, dermatite, ulceraţii, psoriazis, arsuri solare, acnee, fisuri anale, hemoroizi, reumatism, poliartrita reumatoidă, constipaţie, diabet, hipo şi hiperglicemie, hiperaciditate, gastrită, hepatita A, B,C, rinite alergice, cistită, candida, herpes, oboseală, epuizare, insomnii. cataractă, urcior, glaucom.

Administrare

Uz intern:

Gelurile de aloe sunt obţinute prin presarea frunzelor proaspete, sucul translucid şi sălciu extras din partea cărnoasă fiind conservat apoi prin pasteurizare sau prin adăugarea de conservanţi. De regulă, se iau câte 50 ml de gel, pe stomacul gol, de două ori pe zi, pentru a îmbunătăţi digestia, pentru a preveni şi combate candidoza şi alte infecţii cu fungi, pentru tratarea hiperacidităţii şi a colitei, a sindromului colonului iritabil.

Sucul de aloe se consumă timp de 7 zile, câte 1 linguriţă de 3 ori/zi, înainte de masă, apoi, 2 săptămâni câte 1 lingură de 3 ori/zi, pentru a activa şi stimula fluxul sanguin şi limfatic, funcţiile rinichilor, ale ficatului şi ale vezicii biliare, reglează sistemul imunitar şi tractul digestiv, ameliorează durerile reumatismale, îmbunătăţeşte statusul psihic şi condiţia fizică.

Sucul de Aloe Vera poate fi procurat în farmacii, dar poate fi preparat şi acasă, cu condiţia să respectăm colectarea şi prepararea corectă a acestei plante.

Se recomandă frunzele mature, cele mai de jos, care se dau prin tocător pentru a obţine sucul de aloe.

Pentru a păstra sucul de Aloe Vera un timp mai îndelungat este necesar să fie conservat cu ajutorul spirtului medicinal, în proporţie de 8:2 şi se se păstrează în frigider, la o temperatură nu mai mare de 15 grade.

Uz extern:

Gelul de aloe vera este indicat pentru îngrijirea pielii şi în cazul durerilor articulare şi de tip reumatic şi poate fi folosit ca “prim ajutor” în arsuri şi diverse leziuni, datorită efectelului dezinfectant, hemostatic şi accelerator al procesului de cicatrizare. Se mai poate folosi şi sub forma de praf, compresă, tinctură, cremă, cataplasmă etc.

Aloe-Vera-Gel

Aloe Vera – Precauţii şi contraindicaţii

Administrată intern, aloe vera provoacă diaree, ceea ce poate duce la scăderea nivelului potasiului în sânge. De asemenea, dacă este administrată pe o perioadă lungă de timp, poate provoca crize de colită.

Nu trebuie administrată copiilor mici şi femeilor însărcinate sau care alăptează doarece poate cauza malformaţii ale fătului şi sângerări puternice sau chiar avort spontan.

Aloe vera este contraindicată în cazurile de uremie (uree în cantitate excesivă în sânge) sau în boli ale rinichilor sau ale ficatului.

Aloe Vera – În cosmetică

Datorită proprietăţilor sale antiinflamatoare, antifungice, vindecătoare şi de răcorire a zonei pe care este aplicată, aloe vera este foarte utilă în tratarea pielii şi a problemelor acesteia.

Astfel, sub formă de creme, loţiuni, geluri, aceasta poate calma durerile provocate de muşcăturile de insecte, ameliorează acneea şi arsurile cauzate de expunerea excesivă la soare, atenuzează ridurile, vindecă rapid tăieturile mici şi zgârieturile, grăbind procesul de regenerare a pielii.

Sursa: http://m.csid.ro/plante-medicinale-fitoterapice-si-gemoterapice/aloe-vera-aloe-barbadensis-11431678/

Teoria Pământului plat – conspirație sau adevăr ascuns?

Da, este incredibil că dezbatem acest subiect în anul de graţie 2015 însă cu cât echipa noastră a studiat mai mult această conspiraţie, cu atât a devenit mai interesantă. Trăim în era marilor descoperiri, a marilor dezvăluiri, în era Adevărului care iese la iveală indiferent dacă acest lucru este sau nu pe placul celor care au crezut că planurile lor de dominaţie a întregii lumi (prin îndoctrinare şi manipulare) sunt pe cale să se şi înfăptuiască. Adevărul este întotdeauna mult mai simplu decât pare și ar trebui să poată fi explicat  pe înţelesul tuturor. Nu, nu trebuie să devii doctor în astrofizică sau în orice alt domeniu ştiinţific pentru a înţelege şi a cunoaşte mediul înconjurător. Această propagandă a fost formatată tot de către marile societăţi secrete care conduc lumea, folosindu-se exclusiv de cunoştinţe generale care nouă, „muritorilor”de rând ne-au fost ascunse.  Suntem prea mici,  prea neajutoraţi, prea slabi pentru a lua decizii în ceea ce priveşte viaţa noastră. Trebuie să fim conduşi şi ghidaţi eventual de către marii cunoscători ai Adevarurului. Şi ce anume nu înţelegem sau pentru ce nu există explicaţii logice, vom inventa termeni precum: mistere, miracole sau minuni (deşi nu trebuie şi nu are ce să caute nimic spiritual în acest subiect).

Să ne dedicăm vieţile cercetării şi eventual să facem tot ce se poate ştiinţific posibil să dovedim şi să demonstrăm că nu există nici un Dumnezeu, nici un Bine sau Adevăr suprem. Nu, totul este relativ. Atât de „relativ” încât numai câţiva au dreptul „divin” de a cunoaşte marile secrete ale lumii. Restul? Să îşi vadă de treburile şi micimea lor şi să muncească.

Ei bine, există o generaţie care nu se mai mulţumeşte cu răspunsuri trunchiate şi care cere explicaţii simple şi pe înţelesul lor pentru tot ceea ce reprezintă această lume. Tot ei sunt determinaţi să-şi găsească şi răspunsurile.

Iată aici câteva dintre întrebările pe care le ridică această teorie a Pământului plat:

Ce şi mai ales cât ştim despre programele spaţiale? Câte poze originale (nu compozituri) făcute din spaţiu, există cu planetă noastră? Când şi de ce a fost creată NASA? Ce ştim despre Amiralul Byrd şi expediţiile sale din Antarctica? Ce anume presupune Tratatul Antarctica si cand a fost adoptat? Stiti cati exploratori independenti si oameni de stiinta (neprimiti in Comunitatea oficiala)  au incercat sa travesrseze Antarctica sau sa o studieze  cu si din fonduri proprii? Cand s-a infiintat Organizatia Natiunilor Unite si ce anume reprezinta simbolul ales sa o reprezinte? Când a fost construit primul satelit si din ce material? Din câte straturi este formată atmosfera Pământului ? Ce ştim despre ionosferă? Dar despre Termosferă? Ce variaţii de temperaturi există în straturile atmosferei? Până la ce altitudine zboară avioanele? La ce temperaturi se topesc metalele existente pe Pământ (inclusiv aliajele)? De ce există atâtea cabluri (mai ales îngropate, inclusiv cele inter oceanice) şi antene pe Pământ? Ce ştim despre undele radio? Dar despre fibră optică? Ştim cum funcţionează antenele de satelit? Ce inseamna Wi-Fi?

Nu aşteptăm răspunsuri din partea dumneavoastră. Acestea sunt doar câteva exemple de întrebări pe care şi le-au pus creatorii acestei teorii bulversante. Noi nu facem aici nimic mai mult decât să vă prezentăm o parte din răspunsurile studiate şi date de ei. Sperăm să ne înţelegeţi încă de la început. Si pentru ca in ultima perioada a inceput sa apara un interes deosebit pentru acest subiect, bineinteles ca s-a inceput  si o campanie de dezinformare pentru a bulversa si a induce in eroare orice persoana curioasa. 

Menţionăm că nu dorim să intrăm în polemici cu cei ce urmaresc site-ului nostru de informare. Această teorie este tratată ca o teorie a conspiraţiei, cel puţin deocamdată.

Dacă acest subiect v-a trezit interesul, vă invităm să urmăriţi un  film realizat de un reprezentant al acestei generaţii care s-a hotărât să studieze aprofundat acest subiect controversat al Pământului plat.  Dacă dezvăluim şi demontăm prin dovezi simple toate teoriile cu care au fost şi încă sunt îndoctrinate generaţii întregi, în timp toate secretele acestor organizatii  vor ieşi la iveală. De aceea vă amintim înca o dată şi pe această cale, să nu încetaţi să vă puneţi întrebări şi să nu vă mulţumiţi cu respunsuri evazive. Cercetaţi, studiaţi, citiţi, întrebaţi! Cunoaşterea este calea spre eliberare!

Indiciul 1

Indiciul 2

Indiciul 3

Indiciul 4

Indiciul 5

Indiciul 6 

Indiciul 7 

Indiciul 8

Indiciul 9

Indiciul 10 

Indiciul 11

Jidovii, uriaşii care ar fi trăit pe teritoriul României

Jidovii erau persoane cu înălţimi impresionante, care ar fi trăit pe teritoriul ţării noastre, în special în Oltenia şi Muntenia. Istoricul Nicolae Densuşianu consideră că teritoriul României ar fi fost locul de baştină al uriaşilor.

Uriaşii ar fi trăit în primele timpuri ale antropogenezei şi conform legendelor, au locuit pământul înaintea oamenilor obişnuiţi. Jidovii făceau parte din categoria oamenilor giganţi. Un singur uriaş măsura cât 25 de oameni obişnuiţi. Dimensiunile lor erau impresionante. Aveau ochii extrem de mari şi un trup masiv. Când se deplasau călcau din deal în deal. Legendele despre uriaşi abundă în teritoriul românesc ele extinzându-se pe întreg spaţiul carpato-daubiano-pontic.

Cele mai importante referinţe despre existenţa jidovilor întâlnim în cartea Dacia preistorică al lui Nicolae Densuşianu. Potrivit acestuia, locul de baştină al uriaşilor ar fi fost tocmai România, iar într-un loc identificat de el în zona munţilor Cerna – Godeanu ar fi avut loc o luptă cu zeii:

„Giganţii formau, prin excelenţă, un popor de munte. În războiul ce-l avură cu Joe, noul cârmuitor pelasg, ei ridicară munţii peste munţi ca să urce în Olymp. Imensul Atlas se cutremură la asaltul lor şi pe lângă toate că Joe arunca asupra lor cu fulgerele sale, zeii nu au fost înstare să-i învingă decât numai după ce au cerut ajutoriul unui om muritoriu, al lui Hercule.

Patria lor se afla pe teritoriul Daciei, lângă Iceanos Potamos, în aceeaşi regiune unde se născuseră şi fraţii lor mai mari, titanii. În epoca romană dacii erau consideraţi ca o posteritate a vechilor titani şi giganţi. Locuinţele giganţilor, după cum ne spun logografii greceşti, se aflau în regiunea muntelui Phlegra, unde se întâmplase şi lupta eroică împotriva zeilor. Poetul roman Statiu, care a scris adeseori despre triumful lui Domitian asupra dacilor, confirmă că memorabila Phlegra, unde se luptaseră giganţii cu zeii, se afla pe teritoriul Daciei.

Pe teritoriul Ţării Româneşti, în apropiere de Cerna, se află muntele aşa numit Pregleda. Lipsit de pădure, din cauza unor evenimente depărtate, suprafaţa sa este acoperită cu stânci calcaroase şi arse. Este vechea Phlegra din istoria giganţilor, care după cum ne spun autorii greci, primise numele acesta fiindcă a fost arsă de fulgerele lui Joe. Identitatea muntelui Pregleda cu Phlegra din legendele giganţilor o confirmă toate datele geografice ce le avem în această privinţă. Lângă Phlegra giganţilor se află peştera Avernus. Lângă poalele muntelui Pregleda se află astăzi o comună românească de moşneni, Izverna, cu o peşteră imensă“.

ZONE CARE AMINTESC DE URIAŞI

În multe zone din judeţul Gorj sunt locuri denumite în acest fel: Oborul Jidovilor, situat deasupra Peşterii Muierilor sau Jidovii, în comuna Săcelu. De asemenea, termenul este întâlnit şi în alte zone din ţară. În cartea Marile taine ale omenirii de Florin Gheorghiţă ne sunt oferite mai multe exemple de zone care poartă denumiri care amintesc de uriaşi. De asemena, autorul încearcă şi o plasare istorică mai exactă a perioadei în care au trăit uriaşii:

„Densuşianu oferă şi un citat interesant dintr-o tradiţie probabil antică păstrată în fostul judeţ Vlaşca. Citatul confirmă vechimea celui de-al doilea nume generic păstrat în popor pentru uriaşi şi totdată poate fi foarte important sub aspect istoric: În timpul uriaşilor, munţii şi câmpiile au ars trei ani apoi uriaşii (Jidovii) au fost înecaţi de o ploaie mare, care a ţinut mult timp. Dar trebuie să cităm şi vechi denumiri istorice păstrate în timp. Astfel, de exemplu, au rămas în judeţul Gorj numele localităţii Novaci şi denumirile Jidova, Jidoviţa, Jidvei (comună în judeţul Alba). În Carpaţii Orientali, pe versantul vesti al muntelui Ceahlău, penru defileul traseului spre Cheile Bicazului s-a menţinut foarte mult timp denumirea Valea Jidovului.

DESCOPERIRI DE SCHELETE ALE UNOR OAMENI URIAŞI

Florin Gheorghiţă ne oferă în cartea sa şi exemple cu privire la găsirea unor urme specifice jidivilor şi chiar ne relatează o cercetare la care a participat: „În zona subcarpatică a Moldovei, în afară de legende au fost relevate şi numeroase vestigii ale locuirii unei populaţii preistorice de uriaşi. Astfel, cercetătorul băcăuan Eugen Şendrea a publicat câteva descoperiri mai vechi de acest fel, unele făcute chiar cu un veac în urmă: pe malul Siretului, nu departe de municipiul Bacău, s-a găsit (în a doua jumătate a secolului al XIX-lea), mormântul unei fiinţe uriaşe în care se afla o parte din scheletul foartre lung ale acesteia. (…) În urmă cu peste trei decenii, am fost solicitat personal de un antropolog cunoscut din Bucureşti să aflu dacă era veridică semnalarea existenţei unor schelete de «oameni mari» în localitatea Părhăuţi, situată între dealurile înalte din nord-vestul municipiului Suceava.

uriasii

M-am dus acolo însoţit de doi muzeografi din Iaşi – profesorul C.L Rusu şi soţia sa – şi într-adevăr am putut afla fapte interesante. Un sătean mai în vârstă, care era şi pălimar la biserica din comună, mi-a relatat că a fost martor la descoperirea mai multor oase de om foarte lungi, mult mai mari decât ale oamenilor obişnuiţi, când o viitură a pârâului local a rupt o bucată dintr-un mal înalt. Sătenii din zonă le-au adunat şi considerând că erau ale unor strămoşi îndepărtaţi, cu încuviinţarea preotului, le-au îngropat într-o margine a cimitirului de lângă biserica din centrul comunei. Am fost conduşi acolo şi ni s-a arătat movila distinctă care acoperea mulţimea de oase, pe care nu s-a pus însă o cruce, întrucât erau osemintele unor oameni necreştinaţi prin botez. Comunicându-i profesorului din Bucureşti rezultatul deplasării, acesta a renunţat la cercetări suplimentare, dat fiind faptul că procedura deshumării ar fi fost foarte greoaie“.

RELATAREA LUI IONIŢĂ FLOREA

Ioniţă Florea, un locuitor al comunei Popeşti, din judeţul Giurgiu, a relatat că a participat la săpăturile efectuate de Dinu V. Rosetti la Argedava, o cetate dacică ieşită din comun prin mărimea ei, şi că ar fi descoperit oase de oameni uriaşi:

„Eu am început să sap aici în 1947 cu echipa de arheologi. Ei au angajat vreo 30 de oameni din sat. Aveam atunci vreo 18 ani, eram cel mai tânăr, şi m-am dus pentru că ne dădeau 400.000 de lei pe zi. Puteam să cumpăr cu ei doar un kilogram de mălai. Era sărăcie la acea vreme. Odată, după ce am săpat la o adâncime de patru metri, am găsit o glavă (craniu – n.r.) foarte mare, cam de vreo două sau trei ori cât al unui om. Le-am spus arheologilor. Şeful era atunci Rosetti (Dinu V. Rosetti – n.r.). Ne-a trimis imediat acasă pe noi, sătenii, şi au săpat doar ei. Oasele le-au pus într-un camion cu prelată. Unde le-au dus, nu ştiu. Am săpat aşa timp de trei ani şi am mai găsit uriaşi. Să zic aşa, aveau vreo patru metri lungime. Când găseam oasele, arheologii ne trimiteau acasă, să nu vedem noi ce e acolo. Dar noi vedeam, că nu eram orbi. Şi uite aşa am dezgropat uriaşi cu mâna mea în 1950.″

Sura: http://m.adevarul.ro/locale/targu-jiu/legenda-jidovilor-uriasii-trait-teritoriul-romaniei-istoric-identificat-locul-uriasii-s-au-luptat-zeii-1_558c2c3ccfbe376e359b17d8/index.html

Soarele în credinţa populară

Soarele are o însemnătate deosebită în cultura populară românească. Bătrânii vorbesc şi în zilele noastre despre Sfântul Soare. În tradiţia românească, divinizarea Soarelui are aceleași rădăcini adânci în preistoria daco-romană. Ştim cu certitudine că pe teritoriul României, atât în timpul statului Dac cât şi după, religia mitraică şi cultul roman Sol Invictus aveau o largă răspândire.

De altfel, religia creştină abundă în simboluri şi credinţe Solare adoptate din perioada păgână. Acestea s-au suprapus şi s-au amestecat cu crezurile creştine. Cel mai la-ndemână exemplu este legat de construcţia bisericilor care au altarele orientate spre Est, adică spre răsăritul Soarelui.

Un alt exemplu este Crucea care, în ancestral, simboliza Soarele. Romulus Vulcănescu a scris în Mitologie română despre cultului solar practicat de geto-daci. El a arătat că simbolul solar era format în păgânism dintr-un cerc având o cruce înscrisă sau dintr-un cerc cu o cruce excrisă. Ultimul însemn, în care crucea depăşeşte perimetrul cercului, mai este denumită azi şi crucea dacică şi o putem regăsi foarte des pe sculpturile maramureşene, mai ales pe troiţe.

2

De asemenea, simbolurile solare sunt prezente şi în arhitectura caselor ţărăneşti. În Bucovina, Soarele este sculptat pe stâlpii, uşile şi grinzile caselor considerându-se că aduce noroc şi fereşte casa de rele. Cele mai des întâlnite simboluri sunt rozeta, cercul, punctul, roata cu crucea în ea, morişca sau rombul. Aceleaşi simboluri, dar mai des morişca, se regăsesc şi pe casele olteneşti sau transilvănene.

3

4

5

Obiceiul de a sculpta simboluri solare s-a păstrat până în zilele noastre şi se regăseşte pe diverse obiecte: lazi de zestre, furci de tors, pietre funerare, unelte, tacâmuri etc.

Şi, bineînţeles, strailele populare conţin broderii, iar vesela din lut picturi cu diverse simboluri ale Soarelui. Toate acestea nefiind o modă ci o moştenire străveche.

6

7

8

Soarele s-a păstrat prezent şi în cultura populară mai ales prin balade ( Soarele şi Luna) şi legende (Legenda Ciocârliei, Legenda Florii Soarelui, Legenda Cicoarei, etc.)

Foarte des se regăseşte Soarele şi în colindele populare care, majoritatea îşi au originea în perioada păgână.

Cel mai răspândit obicei tradiţional de la noi legat de Soare, mărţişorul, este după cum spunea şi poetul George Coşbuc, simbolul soarelui primaverii. În credinţa populară, banul de argint ce se atârna de şnurul mărţişorului semnifica Soarele prin rotunjimea lui.

George Coşbuc mai spunea că: “mărţişorul este un simbol al focului şi al luminii, deci şi al soarelui. Poporul nostru îl cunoaşte şi îl ţine în mare cinste, şi îl poartă copiii, fetele şi mai rar nevestele şi flăcăii, fiindcă el e crezut ca aducător de frumuseţe şi de iubire”.

Si tot in acelasi studiu mai spunea George Coșbuc : “Ţaranii pun copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele zic ca-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are să se ofilească. Poporul mai stie că mărțișorul trebuie purtat ca lucru sfânt, nu așa ca podoabă ori ca jucărie.” Tot George Coşbuc ne explică de ce se poartă mărţişorul : “scopul purtării lui este să-ţi apropii soarele, purtându-i cu tine chipul cam cu acelaşi rost cum purtăm noi o cruce ori un chip al lui Hristos în sân. Printr-asta te faci prieten cu soarele, şi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere, mai întâi frumuseţe ca a lui, apoi veselie şi sănătate, cinste, iubire şi curaţie de suflet.“

9

Adorarea Soarelui se întâlneşte şi în unele dansuri populare. Cel mai bun exemplu este hora care prin dispunerea ei în cerc imită rotunjimea Soarelui. Deşi este un dans simplu şi destul de monoton, hora este considerată sacră pentru că în ea nu sunt primiţi decât cei mai curaţi oameni. Pe vremuri, cea mai sacră horă era cea a căluşarilor, iar în ea jucau doar feciorii care nu puteau părăsi căluşul timp de 3, 5 sau 9 ani.

10

11

Originile horei se trag tot din perioada când pe teritoriul ţării noastre domina cultul Soarelui. La Bodeşti-Frumuşica a fost descoperit un obiect de cult ceramic reprezentând o horă formată din şase femei, aparţinând Culturii Cucuteni (3700-2500 î.H.). Această dovadă indică faptul ca hora a apărut cu mai mult de 5000 de ani în urmă.

Sursa: http://www.traditionalromanesc.ro/articol/articole/reportaje-interviuri/soarele-in-credinta-populara_805.html

Conspirația pământului plat

Aţi auzit de această teorie? Nu, nu este o glumă. V-aţi întrebat vreodată de ce steagul ONU prezintă planeta sub această formă? 

U.N._Logo

În jurul acestei teorii, s-a format o adevărată comunitate, care în ultimul an se extinde tot mai mult. Înainte de a judeca şi de a comenta această idee vă rugăm să nu uitaţi că adevărul nu se schimbă pentru că este sau nu crezut de marea majoritate a oamenilor. (Giordano Bruno)

Vă invităm să urmăriţi un documentar despre această teorie şi de asemenea să nu încetaţi nicioadată să vă puneţi întrebări. Veţi vedea cum încă există bâjbâieli şi ezitari în răspunsurile comunităţii internaţionale a oamenilor de ştiinţă. Adevărul nu este o axiomă aşa cum generaţii întregi au crezut. Nu, el trebuie sau poate fi demonstrat. Iar dacă nu există explicaţii simple şi pe înţelesul tuturor, atunci adevărul este trunchiat de cele mai multe ori, sau lipseşte cu desăvârşire.

Vă propunem acest subiect nou și extrem de interesant, asupra căruia vom reveni cu diverse materiale interesante care aduc argumente serioase ce susțin această teorie. 

Povestea spiralelor de aur dacic

Cel puţin 20 de spirale din aur masiv au fost descoperite pe teritoriul României, la Sarmizegetusa Regia. Specialiştii le-au considerat cele mai valoroase obiecte de tezaur provenite din zona Munţilor Orăştiei, însă cu toate au ajuns pe piaţa neagră a antichităţilor şi doar 13 dintre ele au fost recuperate până în prezent de statul român. Comorile au stârnit controverse legate de modul în care erau folosite şi de veridicitatea lor.

Povestea spiralelor de aur dacic descoperite în Sarmizegetusa Regia a început în anii 1990, când aşezarea ascunsă în Munţii Orăştiei, inclusă din 1998 pe lista monumentelor din patrimoniul UNESCO, a devenit un „El Dorado” al vânătorilor de comori antice.

Şi în secolelele trecute, vechea capitală a Daciei lui Decebal a fost scormonită de căutătorii de aur, însă niciodată cu atât de mult interes şi cu atât de mare ajutor – datorită tehnologiei, ca în ultimele două decenii. Bogăţia dacilor şi legendele acunzătorilor de comori a fost cunoscută încă din Antichitate.

O legendă spune că Decebal şi-ar fi ascuns comoara în râul Sargeţia, identificat cu Streiul care curge nu departe de vechea capitală a Daciei. „Decebal abătuse râul cu ajutorul unor prizonieri şi săpase acolo o groapă. Pusese în ea o mulţime de argint şi de aur, precum şi alte lucruri foarte preţioase, aşezase peste ele pietre şi îngrămădise pământ, iar după aceea aduse râul din nou în albia lui. Tot cu oamenii aceia Decebal pusese în siguranţă, în nişte peşteri, veştminte şi alte lucruri la fel. După ce făcu toate acestea, îi măcelări, ca sa nu dea nimic pe faţă”, relata Dio Cassius, citat în volumul „Izvoare privind istoria României” (Editura Academiei RPR – 1964). Localnicii povestesc, la rândul lor, despre nopţile în care „flăcările bat pe comori”, în munţi, la Sarmizegetusa.

Omul care a descoperit zece brăţări

Până la apariţia lor, informaţiile despre spiralele de aur ale dacilor au fost aproape inexistente. Primele mărturii despre descoperirea acestor tezaure au fost notate în dosarele anchetatorilor de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. Ele au apărut nu înainte de 8 decembrie 1999, când casa de licitaţii „Christie’s” din New York a scos la vânzare prima brăţară spiralică din aur, identificată drept o „brasardă masivă de aur greacă sau tracă”. Christie’s a estimat că o va vinde pentru cel puţin 100.000 de dolari, însă vânzarea a fost anulată, iar piesa a fost retrasă pentru totdeauna de “proprietarul anonim” al ei, din colecţia casei de licitaţii.

La scurt timp, Florin Râmbetea, un localnic din Munţii Orăştiei, le declara anchetatorilor că, în dimineaţa zilei de 6 mai 2000, îndrumat de braconierii dotaţi cu detectoare de metale de ultimă generaţie, a săpat în apropiere de situl vechii fortăreţe a Sarmisegetuzei, în locul numit „sub Muchea Cetăţii”. S-a minunat când a descoperit bijuteriile a căror greutate totală depăşea zece kilograme, însă bucuria nu a durat mult timp. Comorile au fost împărţite de braconierii cărora le-a fost călăuză, iar el şi tatăl său s-au ales cu 30.000 de mărci, dar şi cu teama că dacă nu vor păstra secretul, vor fi ucişi.

La câteva săptămâni după prima descoperire, căutătorii de comori s-au întors în Sarmizegetusa Regia şi au scos la iveală, de sub două lespezi de piatră din zona Căprăreaţa, alte cinci spirale de aur. Veştile despre comorile din aur, cu forme ciudate, s-au răspândit cu repeziciune în lumea interlopă din Deva, iar în anii 2000 Sarmizegetusa Regia a devenit o destinaţie frecventată intens de braconieri.

În perioada 1998 – 2007, susţineau procurorii, o altă grupare a desfăşurat sistematic detecţii şi săpături neautorizate în situl arheologic Sarmizegetusa Regia, găsind o altă brăţară dacică din aur, 1.000 de monede Lysimach, din aur, 2.000 de denari romani din argint şi trei ştanţe monetare. Ulterior traficanţii de comori au mai descoperit alte şase brăţări spiralice din aur şi 7.000 de denari romani, din argint.

11 spirale din aur sunt date în urmărire

În sarcina altor grupări de vânători de comori care au invadat cetatea dacică procurorii au pus traficarea a zeci de kilograme de monezi de aur şi bijuterii, precum şi a mai multor spirale de aur masiv. În total, afirma recent procurorul Augustin Lazăr, şeful Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, cel puţin 24 de spirale din aur au fost descoperite, iar 11 dintre ele sunt încă date în urmărire internaţională. “În cazul brăţărilor dacice, diferenţa de la 13 la 24 de piese se ştie că există. Există informaţii, respectiv probe cu privire la unele dintre ele, există imagini ale acestor artefacte, ele sunt puse în urmărire prin Interpol, sunt pe site-ul FBI-ului în Statele Unite şi vom vedea cât de rapid vor fi localizate, unde vor fi localizate şi apoi recuperate”, declara, recent, procurorul.

Ce sunt obiectele de tezaur

Potrivit arheologului Barbara Deppert Lippitz, sprialele din aur masiv sunt “cele mai senzaţionale descoperiri ale ultimului secol”. Potrivit specialistei care a confirmat autenticitatea tezaurelor dacice, brăţările au fost realizate de meşterii din vremea dacilor într-o manieră rar întâlnită, de ştanţare şi batere la rece. Spira de aur era obţinută dintr-un lingou, martelat centimetru cu centimetru, până era transformat într-un fir lung de peste doi metri, cu o grosime relativ egală. Spiralele erau apoi rulate pe un tambur de lemn şi erau decorate cu ajutorul unor dăltiţe, afirma Barbara Deppert Lippitz.

„Rezultatul analizei capetelor ornate în relief ale spiralelor de aur, precum şi ale celor de argint de acelaşi tip, relevă imaginea unui şarpe înaripat, cu bot de lup, aşadar, un dragon. Reprezentarea aminteşte de stindardele dacice redate pe Columna lui Traian. Deosebirile se explică prin faptul că acestea din urmă nu au fost prelucrate de aurarii daci, ci de sculptorii romani. Trimiterea la stindardele dacice subliniază importanţa deosebită de simbol regal, a spiralelor de aur depuse, probabil ca ofrandă, în imediata apropiere a capitalei Sarmizegetusa Regia”, relata Barbara Deppert Lippitz.

Potrivit acesteia, prelucrarea modernă a aurului este total diferită de cea dacică, care constă în tehnica forjării metalului, un mod de prelucrare al aurului care a dispărut de mult în lume. Dacii erau pricepuţi în prelucrarea metalelor, susţin istoricii. „Geţii dezvoltau o artă proprie a aurului ale cărei produse umpleau tot Centrul şi Nordul Europei, concurând cu arta etruscă a bronzului şi a argintului”, informa istoricul Vasile Pârvan.

„În timpul lui Decebal existau la Sarmizegetusa cele mai mari ateliere metalurgice din Europa acelor timpuri. Aurul transilvan conţine 25-26 la sută argint, are o culoare deschisă uşor verzuie, uşor de recunoscut. În atelierele argintarilor daci erau utilizate cu mici nicovale, dălţi, pile, ciocănaşe. Aici se executau coliere, brăţări, inele, broşe, catarame şi piese de harnaşament. Însă ceea ce îi încântă în cel mai înalt grad este împodobirea trupului cu brăţări, colane, inele şi găteala hainelor cu tot felul de aplice, nasturi şi pandantive fixate pe stofe. Cei mai bogaţi au toate aceste podoabe de aur pur, precum tot de aur erau şi vasele lor de zile mari”, informează site-ul de specialitate enciclopedia-dacica.ro.

Ernest Oberländer Târnoveanu, directorul Muzeului Naţional de Istorie al României, susţinea, în studiul „Concluziile examinării brăţărilor spiralice din aur descoperite la Sarmizegetusa Regia”, că spiralele din aur descoperite în siturile arheologice din Munţii Orăştiei au fost piese care au făcut parte din obiectele aulice, de curte, ale regilor daci. Vechimea spiralelor era de circa 2.000 de ani, iar ceea ce i-a impresionat pe cei care le-au cercetat a fost cantitatea masivă de aur din compoziţia lor.

Potrivit expertei în arheologie Barbara Deppert Lippitz, spiralele din aur erau simboluri religioase folosite ca ofrande. “Aurul era sfânt. Aparţinea zeilor şi spiritelor, spune ea”, informa National Geographic,  într-un documentar dedicat aurului dacic. În schimb, unii dintre cei care au fost acuzaţi de furtul şi traficarea spiralelor dacice nu au ezitat să susţină că sunt falsuri moderne, inspirate din mitologia traco-dacică.

Istoria secretă a regalității în lume

În societăţile aşa-numite “primitive”, orice secret este o primejdie. Lucrul tăinuit devine, prin simpla lui tăinuire, primejdios omului şi colectivităţii. Mircea Eliade

Vă prezentăm un alt documentar extrem de bine realizat şi uşor de urmărit, deşi nu a fost încă tradus, despre istoria Noii Ordini Mondiale şi tot ceea ce reprezintă ea.

Ultimul cuvânt – interviu cu Dan Puric

Dacă stai în genunchi în faţa lui Dumnezeu, poţi să te ridici în picioare în faţa lumii şi să o înfrunţi.
 
Dan Puric, actor al Teatrului Naţional din Bucureşti, autor şi voce remarcabilă a societii româneşti actuale, ne dezvăluie cum vede lumea şi România ultimilor ani.
Vă prezentăm o emisiune B1TV – Ultimul cuvânt, interviu cu Dan Puric.