Înşelăciunea lui Obama

Înşelăciunea lui Obama (The Obama Deception) este un film edificator realizat de celebrul Alex Jones, care prezintă adevărata faţă din spatele măştii lui Barack Obama.

Noua Ordine Mondială – O istorie de 6000 de ani

Noua Ordine Mondială (NOM) este planul pe care Illuminati vrea să-l realizeze pe această planetă. Acest plan prevede crearea Statului Planetar Unic condus de un Guvern Unic, având o armată unică, o monedă unică, o religie unică şi un conducător unic cu puteri depline.

În viziunea Illuminati populaţia acestei “Republici Planetare” va fi atent supravegheată prin introducerea unor CIP-uri în corp. Astfel, nimeni nu se va mai putea opune unui astfel de regim absolut, pe lângă care nazismul pare că a fost doar o joacă de copii. Pentru elita cabalei care ar vrea să guverneze această planetă, cele 7 miliarde de oameni ar fi mult prea mulţi, de aceea ei au concluzionat că populaţia globului trebuie redusă la doar maxim 1 miliard de locuitori. În acest sens, s-au conceput în laborator viruşi letali (întrucât războaiele nu şi-au atins scopul scontat în această direcţie) cum ar fi SIDA, Ebola, SARS, Gripa Aviară, etc. Există chiar oameni de ştiinţă şi sociologi care lucrează pentru această Nouă Ordine Mondială (NOM) şi care cred sincer şi cu tărie în această utopie, aşa cum mulţi intelectuali au crezut sincer în utopia comunistă sau în cea nazistă.

Noua Ordine Mondială (New World Order – NWO), despre care au vorbit nenumăraţi preşedinţi de stat printre care şi Bush, Gorbaciov şi chiar Băsescu, vizează prin urmare legarea şi anihilarea suveranităţii naţiunilor şi încearcă aducerea lor sub o autoritate centrală mondială, care va fi alcătuită numai din ” cei luminaţi”. Istoria NOM este lungă şi complexă aşa cum sunt de altfel şi scopurile sale exacte.

Deşi nu este subtitrat, merită să urmăriţi acest documentar extrem de bine realizat, cu adevărat revelator pentru pasionaţii de istoria lumii.

Un cuplu regal evreiesc pe tronul Angliei?

Există vreo şansă ca doi evrei să conducă de la Palatul Buckingham şi să descoperi că ei sunt regele şi regina Angliei? Unele fapte curioase, aflate în curs de dezvoltare, sugerează însă că s-ar putea întâmpla.

Când Nunta Regală care-i unea pe Kate Middleton şi prinţul William a fost anunţată, detectivii de genealogii s-au pus pe treaba. Pentru început, rezultatele indicau că mama tinerei Kate, Carole Goldsmith (numele de fată), este de origine evreiască. Dacă Carole Goldsmith este evreică, atunci în conformitate cu legea evreiască, fiica să Kate Middleton este considerată evreică – şi ar putea deveni prima regină evreică (consoartă) din Anglia. Dar vai, anchetatorii care încă mai înclinau să creadă că a existat o moştenire evreiască în neamul lui Kate au constatat că ultimele cinci generaţii din familia ei s-au căsătorit în biserici . Desigur, că aceasta nu exclude faptul că unii ar fi fost în secret evrei, lucru care a fost valabil şi în timpul Inchiziţiei. Alte surse suspectează încă descendenţa evreiască a lui Kate. Conform spuselor unui Rabin ortodox sefard din Israel, ambii părinţi ai mamei lui Kate erau evrei. Deci, întrebarea dacă Kate esta sau nu evreică rămâne deschisă în continuare.

Intriga se îngroaşă. Ar putea prinţesa Diana, mama lui William, să fi fost şi ea evreică? O sursă neoficială susţine că mama prinţesei Diana, Frances Shand Kydd, a fost evreică – născută Ruth Frances Burke Roche, nici mai mult nici mai puţin: o Rothschild.

Dacă prinţesă Diana ar fi fost evreică, atunci acest lucru este valabil şi pentru fiul ei, William, viitorul rege al Angliei. O altă anchetă despre origini detaliază o puternică conexiune davidica pentru Frances şi descendenţii ei.

Alte mici probe intrigante şi speculaţii au fost descrise în cotidianul londonez Daily Mail, care citează surse ce susţin că Diana ar fi fost concepută în timpul aventurii mamei sale cu evreul magnat bancher Sir James Goldsmith (iniţial Goldschmidt şi nici o legătură aparentă cu Carole Goldsmith) . Raportul spune că Frances se înstrăinase de soţul ei, Earl Spencer (Vicontele Althorp), şi a avut o aventură cu Sir James Goldsmith tocmai în momentul în care Diana a fost concepută. Consolidând cazul, un raport indică asemănările izbitoare dintre prinţesa Diana şi ceilalţi trei copii ai lui Sir James Goldsmith: Zak, Ben şi Jemima Goldsmith .

Dacă aceste descoperiri sunt adevărate, atunci Diana ar fi în întregime evreică, cu o mama evreică (Frances Ruth Burke Roche aka Rothschild) şi un tată evreu (Sir James Goldsmith). La rândul sau William, viitorul rege al Angliei, ar avea adânci rădăcini evreieşti.

Comentariul autorului: Nimic nou sub soare ar spune unii, alţii ar căsca ochii cât cepele iar cei mai mulţi ar spune şi ce dacă. Chiar dacă la prima vedere pare o bârfă demnă de coperta Cancan-ului, în realitate lucrurile nu stau atât de simple şi au implicaţii politice mult mai mari. Acest lucru ne demonstrază, de parcă mai era nevoie, că nimic nu este întâmplător, că fetele din popor nu ajung datorită providenţei să fie neveste de prinţi şi viitoare regine. O lume întreagă s-a holbat la nunta secolului fără să ştie de fapt ce hram poartă cu adevărat protagoniştii ei. Circ de lux pentru prostimea însetată de bârfe şi avidă după ce nu poate avea. Preţ de câteva ceasuri lumea a uitat mizeria în care se scaldă iar fetele nemăritate s-au putut visa în voie păşind spre altar la braţul prinţului Harry, neînsurat încă, că deh, în lumea democratică în care trăim, basmul Cenuşăresei, tocmai a devenit o realitate, prin căsătoria Prinţului William cu Kate Middleton, “fata din popor” care l-a fermecat. Dar să vedem cât de ”din popor” este Kate, analizând pe rând evidenţele, şi dacă cârcotaşii au avut dreptate sau doar au vrut să fie rău intenţionaţi. Hai să discutăm punctual câteva lucruri:

1. S-au căsătorit în biserici

În conformitate cu Actul de soluţionare din 1701, membrii familiei regale sunt înlăturaţi de pe linia succesorală în cazul în care se convertesc la catolicism sau se căsătoresc cu o romano-catolică. Actul a fost pus în executare de mai multe ori. Prinţul Michael de Kent, vărul reginei Elisabeta a II-a, şi-a pierdut locul în succesiune atunci când s-a căsătorit cu baroneasa catolică Marie-Christine von Reibnitz în 1978.

Nimic nu-l opreşte însă pe Prinţul William să-şi ia o mireasă musulmană, evreică, hindusă sau budistă. Principele însuşi trebuie să fie protestant în momentul aderării sale la tron pentru că regele depune jurământul de apărător al credinţei.

Deşi s-au căsătorit în biserica şi teoretic nu sunt evrei, Will şi Kate au avut parte de ceremonie nupţială şi în Israel, organizatorii acestei pseudo-nunţi fiind un grup de isrelieni britanici. La ceremonia stradală au participat mai mult de 200 de invitaţi.

La nuntă lor, s-au practicat şi ritualuri musulmane şi evreieşti. Au primit un cadou mai neobişnuit, un contract de căsătorie în stil evreiesc ( Ketubah).

2. Erau evrei

Este interesant de notat următoarele în arborele genealogic al lui Kate Middleton, soţia prinţului William:

Mama lui Kate Middleton este Carole, fiica lui Ronald Goldsmith şi Harrison Dorothy (ambii evrei).
Părinţii lui Dorothy Harrison sunt Robert Harrison şi Elizabeth Temple (ambii evrei), această din urmă fiind descendent al familiei Myers ( evrei englezi tradiţionalişti din secolul 19).

În concluzie: prinţesa Kate este evreică pe linie maternă, şi în consecinţă, viitorul rege al Angliei va fi un evreu în conformitate cu Legea evreiască şi tradiţia.

3. O sursă

În cartea Tinei Brown, “Cronicile Dianei”, autoarea susţine că mama prinţesei Diana, Frances Shand Kydd, a avut o relaţie de lungă durată cu Sir James Goldsmith în timpul căsătoriei sale cu Earl Spencer. Ea sugerează că Diana, care s-a născut în 1961, a fost copilul din dragostea cu Goldsmith şi nu fiica lui Spencer.

Răposatul James Goldsmith-un bancher evreu şi editor, a fost var cu Rothschild-zii. James Goldsmith, bunicul lui Adolf Goldschmidt, a venit la Londra ca multimilionar în 1895 şi şi-a schimbat numele de familie din germanul Goldschmidt, în englezul Goldsmith.

Goldschmidth, la fel că vecinii lui şi neamurile lui Rothschild, a fost un prosper bancher negustor în Frankfurt, Germania, încă din secolul al XVI-lea. (Wikipedia). În 1773, Mayer Rothschild i-a invitat pe Goldschmidt, (Goldsmith), Schiff, Oppenheimer, Warburg şi alţi opt ambiţioşi oameni de afaceri evrei la magazinul lui Goldsmith. Împreună au formulat un plan pe termen lung pentru a prelua controlul asupra bogăţiilor lumii pentru multe generaţii. Au făcut un pact secret pentru a aduce prin banii şi influenţa lor, în stare de faliment naţiunile lumii şi de a crea o Nouă Ordine Mondială.

Mama evreică a prinţesei Diana

Oficial, Diana a fost fiica lui Edward John Spencer, al 8-lea Earl Spencer, şi Frances Shand Kydd, dar surse susţin că James Goldsmith a avut o relaţie pe termen lung cu Frances în perioada în care Diana a fost concepută.

Nimeni nu contesta faptul că afacerea a avut loc “într-un moment când Frances a fost profund nefericită în căsătoria ei cu Earl Spencer, care ”bea foarte mult“ şi ”se purta bestial cu ea“. Ea a divorţat de el şi s-a recăsătorit în 1969.

Sarah Spencer, sora cea mare a Dianei, a fost iubita prinţului Charles înainte de căsătoria acestuia cu Diana. Nu s-au căsătorit deoarece Sarah a moştenit patimă băuturii de la tatăl sau. La fel şi Charles Spencer, fratele mai mic. A fost un mare semn de întrebare pentru lumea occidentală, în acele vremuri, cum de Diana a acceptat să se căsătorească cu un bărbat care fusese împreună cu sora să. Pentru mine personal rămâne un semn de întrebare în continuare, privit însă strict doar din punct de vedere feminin şi nu politic.

Fraţii vitregi evrei ai prinţesei Diana

goldsmithben (1)

Diana are o izbitoare asemănare fizică cu copiii lui Sir James Goldsmith – Zak Goldsmith, Ben Goldsmith şi Jemima Goldsmith. Ei sunt doar pe jumătate fraţi şi soră cu Diana.

goldsmithdizac

Urmând protocolul de împerechere al familiei Rothschild cu scopul de a păstra întreagă puterea şi bogăţiile în familie, pretinsul frate vitreg al Dianei, Ben Goldsmith, s-a căsătorit cu Kate Rothschild în 2003.

goldsmithzakalice

Celălalt frate pe jumătate al Prinţesei Diana, Zac Goldsmith, a divorţat de soţia lui după ce a fost ales deputat britanic. El trăieşte în prezent cu Alice Rothschild. Acest tânăr Rothschild-Goldsmith este de asemenea, pe punctul de a se recăsători.

Sora vitregă evreică a Prinţesei Diana

goldsmithjem

Jemima Goldsmith a fost cea mai bună prietenă şi confidentă a prinţesei Diana. Jemima este genetic legată de familia Rothschild şi este acum şi cumnată cu un Rothschild ( Online Daily Mail, 10 mai 2010 ).

Revista săptămânală pentru femei New Idea Australia, a făcut furori în Marea Britanie atunci când a publicat povestea despre Jemima şi Diana ca fiind surori. Revista a citat o sursă anonimă, care pretinde că ştia de “secretul surorii”. Zvonurile despre relaţia cu sora adevărată s-au răspândit în rândurile aristocraţiei britanice.

Ştirile că atât Diana cât şi Jemima au fost concepute cu magnatul Sir James Goldsmith au incendiat toată Australia şi Marea Britanie. Faptele arată că în timpul căsătoriei nefericite a Dianei cu Charles, ea nu a căutat alinare la – şi nici nu i-a fost oferită consolare de către familia Spencer. Ea a căutat consolare la cealaltă “familie” a ei – Goldsmith.

Jemima Goldsmith s-a convertit la Islam când s-a căsătorit cu jucătorul pakistanez de cricket, Imam Khan în 1995. Jemima este declarată a fi cea care a inspirat-o pe Diana să întreţină legături cu bărbaţi musulmani.

Fiul evreu al prinţesei Diana

Definiţia iniţială şi actuală a unui evreu “născut evreu” este o persoană a cărei mama este evreică. Iudaismul este transmis prin filiaţie matriarhală. Mama prinţului William, prinţesa Diana, a avut o mama evreică (Frances Burke Roche Ruth) şi a avut probabil un tată evreu. Asta l-ar face pe William – evreu.

Chiar dacă Diana este fiica lui Spencer ea tot fiica unui evreu este deoarece familia Spencer se înrudeşte cu Sir Winston Churchill, care după cum puţini însă ştiu, a fost evreu prin naştere, mason şi homosexul, mama sa fiind o evreică americană, Janny Jacobson, tatăl sau schimbându-şi ulterior numele în Jerome. “ Familia Spencer este o familie nobilă britanică coborâtă în linie masculină de la Henry Spencer, un descendent al ramurii mai tinere a Străvechii Case Le Despencer (decedat c. 1478), strămoşul pe linie masculină al Earls din Sunderland, deveniţi mai târziu Duci de Marlborough, şi al Earls Spencer-ilor. Alţi membri proeminenţi ai familiei îl includ pe Winston Churchill (nepotul celui de-al 7-lea Duce de Marlborough ) şi pe Diana, Prinţesă de Wales (fiica lui Earl Spencer al 8-lea ). “

Tora interzice unui bărbat evreu să se căsătorească cu o femeie dintre neamuri. Dacă totuşi o face, copiii lui proveniţi de la acea femeie nu vor fi consideraţi evrei. William s-a căsătorit cu Kate Middleton. Asta înseamnă că urmaşii lor nu vor fi evrei?

Mireasă evreică a prinţului William

Kate Middleton, următoarea regina a Angliei, se zvoneşte că ar fi oarecum evreică. Vezi tu, numele de fată al mamei este Goldsmith. Ce? N-am mai auzit acest nume undeva înainte?
Având numele de fată Goldsmith este de ajuns pentru a sugera faptul că şi Kate are origine evreiască, în ciuda efortului mass-mediei de a-l ascunde.

Gary Goldsmith este unchiul lui Kate şi fratele mai mic al mamei sale Carole. El este un prosper dezvoltator imobiliar care şi-a vândut firma de recrutare Futures Computer pentru 275 milioane lire sterline în 2005.

Gary este descris drept gură-spartă, grosolan, hedonist şi Playboy. A fost filmat pe ascuns de reporterii sub acoperire ai News of the World la imensa lui vila de 5 milioane de lire sterline, amplasată pe insula spaniolă a petrecerilor, Ibiza. Gary Goldsmith şi-a numit vila “Maison de Bang Bang”, care este un argou franţuzesc pentru House of Sex.

Păzit de agenţii MI6, prinţul William şi mireasa lui în devenire, şi-au petrecut vacanţa şi au făcut yachting la Casa de Bang Bang a lui Gary, în 2006. Gary a făcut glume pe seama întâmpinării lui William cu salutul “Oi, ma Fucker”. “Oi” este o expresie iudeo-idiş la fel ca şi “Oy vay”.

Reporterii sub acoperire ai News of the World au aflat că Goldsmith îşi întreţine oaspeţii cu filme porno hardcore – achiziţionate din Marea Britanie – rulate pe masivul ecran de 52 de inch din vila. De asemenea, el le livrează marijuana, cocaină, ecstacy şi prostituate şi oferă livrări door-to-door în staţiunea Ibiza şi în Londra. Goldsmith are o siglă GG cu iniţialele sale tatuată pe bicepsi. Oare crede cineva că William şi Kate şi-au petrecut timpul lor liber ţinându-se de mâna şi sorbind ceai englezesc în Casa pentru Bang Bang a unchiului lor Gary?

Cine este unchiul mai decăzut? Unchiul lui Kate, Gary, sau unchiul lui William, Andrew? Prinţul Andrew a fost recent expus în mass-media deoarece:

– este prieten cu condamnatul pedofil evreu Jeffry Epstein, care i-a dat prinţului 15000 de lire sterline pentru a-l ajută să scape de plata unora dintre datoriile masive ale şantajistei sale foste soţii, Fergie;

– a fost implicat şi fotografiat cu o prostituată minoră;

– pentru legăturile sale cu fiul liderului libian Gadhafi;

– pentru că l-a găzduit pe fiul dictatorului tunisian recent demis chiar înainte de căderea acestuia;

În concluzie: vedem cum regulile dinastiei Rothschild se respectă cu stricteţe, banii şi puterea păstrându-se în familie cu orice preţ. Pe de altă parte sper că aţi înţeles că fetele din popor ajung cu adevărat prinţese sau regine numai în poveşti sau telenovele.

Sper că aţi mai înţeles că:

– zicala cu peştele de la cap se împute nu e doar o vorba în vânt iar duhoarea pe care o emană acest fapt, chiar dacă este parfumată cu Chanel, tot duhoare rămâne, ba chiar devine mai puturoasă pe măsură ce timpul trece fără că putregaiul să fie eliminate;

– oricum o întoarcem şi o sucim ne lovim de evrei în posturile cele mai importante, ei rămânând fideli ţelurilor iniţiale, chiar dacă şi-au schimbat numele sau religia, vorba aceea ”lupul îşi schimbă părul dar năravul ba”;

– că aşchia nu sare departe de trunchi şi că în spatele unor fete frumoase şi carismatice (vezi Diana şi Kate) se ascund secrete urâte de familei şi caractere găunoase;

– că este normal să avem o societate decăzută moral în aşa hal încât până şi Sodoma şi Gomora s-ar ruşina cu ea. Un fapt perfect inteligibil dacă stai şi te gândeşti că cei care conduc destinele lumii sunt aşii depravării de orice fel;

– că nu putem speră că ciocoii noi ar putea fi mai buni decât cei vechi, dat fiind faptul că încă din leagăn sunt educaţi la fel precum părinţii lor;

– şi cel mai important fapt, că izbăvirea lumii şi a problemelor ei nu va veni în nici un caz de la un conducător pământean, indiferent cum se va numi el şi de unde va proven – pentru că toţi sunt o apă şi-un pământ şi fraţi cu dracul, ci numai şi numai de la Fiul Ceresc, Iisus. Nu există soluţii lumeşti la problemele noastre ci doar iluzii şi amăgiri. Lăsaţi-le deoparte şi rugaţi-vă lui Dumnezeu să vă deschidă ochii, mintea şi sufletul pentru că orb pe orb nu poate călăuzi fără a risca să ajungă amândoi în groapă. Doar Unul ne poate călăuzi şi salva şi EL nu este acel Mesia aşteptat de evrei ci cel aşteptat de ortodocşi. Lumea în care trăim este foarte amăgitoare şi alunecoasă iar oamenii pot fi cu uşurinţă înşelaţi. Din totdeauna lumea a fost fascinată de bogăţie, strălucire şi opulenţă şi a făcut din reprezentanţii acestora eroi şi idoli, de urmat şi adorat. Le-a fost mai uşor oamenilor să se închine la un viţel de aur care strălucea şi simboliza bogăţia, căci Dumnezeu nu putea fi un coate-goale, decât să urmeze un tânăr simplu şi sărac pe din afară, dar uluitor de bogat în interior. Cât de uşor îi va fi Antihristului să subjuge lumea, avându-l în sine pe Satan-maestrul înşelăciunii şi amăgirilor, când lumea se lasă fermecată de o pereche regală, de o nuntă, de un Elvis sau chiar de Lady Di? Câţi vor rezistă tentaţiilor venite din partea lui?

Sursa: http://mucenicul.wordpress.com/2011/06/23/un-cuplu-regal-evreiesc-pe-tronul-angliei-este-mai-mult-decat-posibil/

Cele mai eficiente strategii de manipulare propagate de politicieni prin intermediul mass-media

Toţi cei care deţin puterea , indiferent în ce domeniu , au ca principal obiectiv să schimbe gândirea şi implicit comportamentul celor pe care îi conduc. Pentru asta au nevoie de tehnici de manipulare care să influenţeze procesul de gândire a celor supuşi manipularii. În mediul politic şi în mass-media, aceste tehnici au progresat rapid. O societate care să fie alcătuită din “marionete” şi nu din oamenii care gândesc liber poate fi uşor guvernată de “maeştri păpuşari” care nu au alt scop decât să-şi satisfacă interesele personale şi ale grupurilor din care fac parte. Controlul mass-mediei este esenţial în acest proces.

În multe cazuri, mass-media prezintă neechilibrat confruntarea dintre doi indivizi sau grupuri cu opinii diferite.  Scandalurile şi cancanurile sunt cele care atrag presa, fiind întodeauna prezentate pe prima pagină de ziar sau în prima parte a buletinelor de ştiri.

Strategia de distragere a atenţiei

Mass-media controlată din ce în ce mai mult de lideri politici sau oameni de afaceri ajunge să nu mai informeze, ci mai mult să dezinformeze. Rolul ei este de a devia atenţia de la chestiunile importante şi schimbările decise de elite politice şi economice. Totul face parte din strategia de inundare a opiniei publice cu diferite informaţii insignifiante. Această strategie care poate fi numită şi de distragere a atenţiei are şi rolul nociv de a bloca orice interes al publicului pentru domenii de cunoaştere precum ştiinţa, economia sau psihologia. Ideea este ca oamenii să nu se mai gândească la adevăratele probleme sociale.

Chiar şi scurgerile de informaţii în presa de investigaţii pot fi nişte manevre strategice în favoarea celor care au poziţii de putere.

Strategia problema-reacţie-soluţie

O a doua strategie aplicată în manipulările din presă este cea de a crea probleme cărora să li se ofere apoi soluţii. Metoda are schema: problema- reacţie- soluţie.

Se creează o problemă care să producă o reacţie în rândul publicului. Ca de exemplu: să dezvălui şi să intensifici violenţa urbană sau să aranjezi atacuri sângeroase pentru ca apoi să aplici măsuri de securitate care limitează libertăţile cetăţeneşti. Un alt exemplu, de această dată de proporţii mai mari, este crearea unei crize economice pentru a propune retragerea drepturilor sociale şi dezmembrarea serviciilor sociale. Totul ajunge să fie considerat ca fiind un rău necesar.

Strategia graduală

A treia strategie de manipulare foarte eficientă este strategia graduală. Obiectivul este ca societatea să ajungă să accepte inacceptabilul din trecut.

Prin această strategie au impus neoliberalii condiţiile socioeconomice radicale în anii ‘80 şi ‘90 :

· statul minimal

· privatizarea masivă în sectoarele strategice ale economiei (resurse minerale, energie, transporturi ş.a.)

· nesiguranţa socio-economică

· flexibilitatea

· şomajul enorm

· salarii care să nu garanteze o viaţă decentă

Toate aceste condiţii care la prima vedere par inacceptabile şi care dacă ar fi fost aplicate deodată ar fi generat o revoluţie, au ajuns să fie aplicate gradual şi în final acceptate de cetăţeni.

Strategia amânării

Strategia amânării este o altă cale de a implementa măsuri nepopulare. De foarte multe ori politicieni îşi motivează măsurile ca fiind dureroase, dar necesare pentru a câştiga sprijinul public în vederea aplicării viitoarelor planuri nepopulare. Deciziile nepopulare, în strategia manipulatorilor, nu e bine să fie aplicate imediat, ci să fie amânate pentru un anumit moment în viitor. Asta datorită faptului că masele populare au întotdeauna înclinaţia de a crede că totul va fi bine în viitor, iar sacrificiul cerut nu va mai fi necesar. Strategia le dă timp maselor populare să se familiarizeze cu ideea de schimbare şi să se resemneze atunci când aceasta vine.

Strategia infatilizării

A poza în copil nevinovat în faţa publicului este un alt tertip din gama strategiilor manipulative. Majoritatea reclamelor de pe piaţă folosesc discursuri, argumentări, imaginea unor oameni şi în mod special intonaţia copiilor aproape ca să dea impresia de slăbiciune, de parcă cel care se uită la aceste materiale publicitare ar fi şi el un copil mic sau un individ cu o deficienţă mintală. Această infantilizare e menită de a schimba imaginea manipulatorilor în ochii societăţii. Un bun exemplu în acest sens este clipul electoral cu care preşedintele Johnson a câştigat alegerile prezidenţiale din 1964. În această reclamă electorală (considerată a fi cea mai controversată reclamă din istorie) apare o fetiţă de doi ani poreclită Daisy (pe numele său real de Monique M. Corzilius) care trebuia să transmită un mesaj emoţional în favoarea planului de dezarmare nucleară promovat de Johnson.

Strategia emoţională

O altă strategie de manipulare a publicului este să afişezi mai mult partea emoţională decât reflecţiile .

A face uz de aspectul emotional este o tehnică des întâlnită în scopul de a bloca o analiză raţională, pentru a afecta simţul critic al individului. Mai mult, folosirea registrului emoţional deschide calea subconştientului în scopul inducerii de idei, dorinţe, temeri sau nelinişti, constrângeri şi comportamente induse.

Strategia păstrării publicului în ignoranţă şi mediocritate

Printre cele mai preferate strategii de manipulare este să ţii publicul în ignoranţă şi mediocritate. Strategia constă în menţinerea unui public incapabil să înţeleagă tehnologiile şi metodele folosite în controlul minţii, o formă de “sclavie modernă”. Un rol criticîn aplicarea acestei strategii o are calitatea educaţiei primite de indivizi. Cu cât sistemul educaţional este mai prost, cu atât indivizii sunt mai susceptibili la manipulări.

Strategia de promovare a mediocrităţii în rândul populaţiei

O strategie legată de cea anterioară este cea de a promova mediocritatea în rândul populaţiei. Publicul este făcut să creadă că a fi prost, vulgar şi needucat este ceva la modă.

Strategia de autoînvinovătire

Manipulatorii preferă deasemenea să promoveze şi strategia de autoînvinovăţire. Indivizii trebuie lăsaţi să se autoînvinovăţească pentru propriile nereuşite datorită lipsei de inteligenţă, a abilităţilor sau a efortului. În loc să se revolte asupra sistemului economic, individul se autodepreciază şi se autoînvinovăţeşte, căzând într-o stare de depresie care îl face să-şi inhibe acţiunile.

Strategia de cunoaştere a personalităţii individului

Strategia de manipulare cea ma complexă este să cunoşti individul mai bine decât se cunoaşte el pe sine. Progresul ştiinţific din ultimii 50 de ani a adâncit şi prăpastia dintre cunoştinţele pe care le posedă indivizii obişnuiţi şi cele pe care le au elitele conducătoare. Mulţumită biologiei, neurobiologie şi a psihologiei aplicate, “sistemul” a ajuns să înţeleagă mult mai bine fiinţa umană, ajungând să deţină un control şi o putere mai mare asupra indivizilor, mai mult decât o au ei înşişi.

Evitarea manipulării

Conştientizarea acestor strategii de manipulare poate ajuta la evitarea lor. Educaţia este un factor esenţial pentru ca indivizii să discearnă cei bine şi cei rău. Persoanele ce refuză să fie manipulate, au încredere în propriile crezuri şi idei, identifică tentativele de manipulare şi combat punctele de vedere ale grupurilor de manipulatori.

Pentru a nu deveni o unealtă în procesul de manipulare orchestrat de politicieni, un adevărat jurnalist trebuie să-şi păstreze integritatea profesională şi să caute întotdeauna adevărul atunci când prezintă nişte informaţii publicului. Jurnalismul nu însemnă nici vanătoare de politicieni, nici împrietenirea cu aceştia şi cu atât mai puţin implicare în politică.

Sursa: http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cele-mai-eficiente-strategii-manipulare-propagate-politicieni-intermedi

 

Sistemul HAARP – Secretele proiectului

Într-o formulare simplificată, dispozitivul HAARP este un radiotelescop inversat, în sensul că antenele trimit semnale în loc să le primească. Această tehnologie foloseşte fascicule de unde radio extrem de puternice care încălzesc unele zone ale ionosferei pentru a le împinge în sus. Undele electromagnetice sunt apoi reflectate către Pământ, penetrând absolut orice, cu sau fără viaţă.

Sistemul HAARP se bazează pe cercetările fizicianului Bernard J. Eastlund, care a dezvoltat studiile lui Nikolas Tesla, autorul unei teorii conform căreia Pământul este un conductor uriaș și sigur, dând posibilitatea organizării sistemului de telecomunicaţii.

Programul de cercetare HAARP a provocat polemici diverse, din punct de vedere al instituţiilor care îl folosesc  şi al beneficiarilor acestuia. O consecinţă a experienţelor desfăşurate ar fi, în opinia specialiştilor, faptul că energia uriaşă de radiofrecvenţă generată prin amplificarea de milioane de ori a undelor radio, poate distruge orice obiect staţionar sau în mişcare în orice loc de pe Pământ şi poate duce la crearea de găuri în ionosferă, producând pătrunderea razelor cosmice nocive. S-a afirmat în multe ocazii că acest program ar putea declanşa cutremure şi ar transforma atmosfera, astfel încât “cerul să ardă”. Puterea acestui sistem depinde de gradul de penetrare, unghiul de incidenţă, polarizarea undei, precum şi de condiţiile din ionosferă.

Povestea lucrurilor

Avem o problemă cu lucrurile. Folosim prea multe, majoritatea sunt toxice şi nici nu le utilizăm aşa cum ar trebui. Această stare de fapt nu poate continua la infinit. Împreună va trebui să construim o societate bazată pe MAI BINE şi nu pe MAI MULT, pe altruism şi nu pe egoism, pe comunitate şi nu pe individualism.

Povestea lucrurilor e o călătorie care începe cu acest film de 20 minute din care aflăm cum construim, cum folosim şi mai ales cât de repede renunţăm la lucrurile prezente în viaţa noastră de zi cu zi.