Comoara de la Cetatea Zânelor

În 1995, o furtună năpraznică a scos la iveală, în oraşul Covasna, o minunăție de cetate dacică. Săpăturile au început în 1998, dar muntele se lăsa cu greu convins să-şi dezvăluie secretele. Echipa de arheologi condusă de Viorica Crişan, director adjunct al Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, a revenit an de an în zona denumită Cetatea Zânelor, iar munca le-a fost răsplătită în 2013, cu descoperirea unui templu în incinta fortificaţiei.

Viorica Crișan urcă de 20 de ani pe Dealul Florilor Voineşti-Covasna, cum se numeşte locul unde au fost găsite urmele fortăreţei. De fiecare dată, entuziasmul anulează efortul de-a ajunge pieptiș pe platoul din vârf unde, prin a doua jumătate a secolului II î.Hr., dacii au început să construiască, de sus în jos, o cetate spiralată pe cinci niveluri.

“Cetatea Zânelor e amintită prima oară într-o lucrare a lui Orbán Balázs (autor din secolul XIX – n.r.), intitulată ‘Pământul secuiesc’. În această carte sunt povestite legendele, dar primele cercetări serioase au avut loc abia în anii ’40. Atunci au realizat că materialul descoperit era o cetate dacică. Ca toate cetățile dacice, şi aceasta a fost distrusă la cucerirea romană”, spune arheologul.

Platoul cetăţii – de unde se văd depresiunea Târgu Secuiesc, toată valea Râului Negru, înspre Tușnad, precum și depresiunea Brașovului – fusese locuit și cu 1.000 de ani înainte de Hristos.  

Urme risipite printre ruinele de azi arată că aici a fost leagănul unei alte cetăți, şi mai mare decât cea dacică, ridicată de o populație din prima epocă a fierului (epocă denumită Hallstatt, încadrată de istorici între secolele XII şi V î.Hr.). Apoi, dacii au luat în stăpânire acest punct de observație și au ras urmele așezării anterioare.

cetatea-zanelor

“Știm foarte puține lucruri despre cetatea de dinainte, pentru că dacii obișnuiau să răzuiască și să igienizeze locurile unde se așezau. Nu rămânea aproape nimic, ci numai în poziții secundare. Cine știe, poate pe parcursul cercetărilor se va putea delimita și cetatea Halstattiană, care trebuie să fi fost mult, mult mai mare.” (Viorica Crișan)

Potrivit cartării topografice realizate de arheologi, cele cinci niveluri ale cetăţii – cu terase şi pante – ocupă o suprafaţă de circa trei hectare. Dacii au tăiat muntele, pur şi simplu, apoi l-au reconstruit. Cetatea propriu-zisă se întindea pe mai puțin de un hectar.

“Trebuie să veniți să vedeți ca să puteți înțelege mai bine ce nebunie au putut să facă!”, spune, cu admirație, Viorica Crişan. 

La Cetatea Zânelor e vorba despre un întreg munte fortificat de daci, de la vârf înspre poale.

“Dacii au aplatizat platoul muntelui, în jurul acelui platou au ridicat ziduri, au tăiat pantele până în stâncă, apoi au reclădit. Zidurile din marginile teraselor sunt reclădite. Au creat niște ramblee – în termeni mai moderni, contraforturi. Astfel, panta devine un contrafort pentru zidurile din marginea terasei. După ce au zidit în pantă, au aplatizat din nou, au făcut prima terasă, iar în margine au făcut un alt zid, și tot așa de patru ori.

Sunt cinci rânduri de fortificații. Toate aceste ziduri, atât cât am putut noi să ne dăm seama până acum, au 2 metri înălțime. Piatră legată cu lut.” 

Le-ar fi prins bine un excavator, glumește arheologul Viorica Crișan, dar, cum nu-l aveau, au lucrat cu sapa, cu hârlețul şi cu dalta.

“Sunt locuri în care stânca e îndreptată cu dalta. E un munte de piatră pe care l-au cărat aici ca să ridice zidurile. Piatra trebuie să fi fost transportată cu carele. Este piatră locală, nu a venit de departe, dar tot a trebuit dusă până sus.”

Nu se poate spune de câți oameni a fost nevoie pentru ca dacii, la nivelul tehnologic de acum 2000 de ani, să ridice o asemenea cetate, care duce cu gândul la fascinanta Minas Tirith din “Lord of the Rings”. Unele ziduri ale cetăţii datează din secolul I d.Hr. N-ar fi putut să o construiască cu totul deodată.

În anii ’50, când arheologii au făcut prospecțiuni în zonă, istoricul Constantin Daicoviciu, specialist în civilizaţia dacică, opina că Cetatea Zânelor ar prezenta asemănări cu cetatea de la Costești.

Chiar și așa, descoperirea are elemente unice între cetăţile dacice. În general, acestea erau înconjurate doar de câte un zid de apărare, iar cele din estul Carpaților, spre deosebire de cele din Munții Orăștiei, sunt mai mici.

“O astfel de construcție probabil că dovedește importanța aristocratului care se afla în această cetate, a personajului care stăpânea o zonă destul de vastă, dacă și-a permis să își construiască o asemenea cetate”, consideră Viorica Crişan.

În 2013, arheologii au dat, în incintă, de vestigiile unui templu. Dar, pentru a realiza cât mai e de muncă, e suficient să spunem că, în 18 ani de cercetare, au fost decopertaţi circa 300-400 de metri pătraţi de pământ, ceea ce reprezintă circa 1% din suprafaţa totală a fortificaţiilor de la Cetatea Zânelor.

cetatea-zanelor-3

“E unicat. Am găsit un bastion de 5 metri înălţime. În faţa acestui bastion, în primul nivel de locuire, ne-au apărut inițial câteva gropi și ni s-au părut interesante, pentru că erau la nivelul stâncii. N-am putut înțelege, într-o primă fază, la ce serveau. Pe măsură ce am decopertat și s-a șpăcluit, s-a curățat terenul, am constatat că erau 7 rânduri de stâlpi, și seamănă foarte bine cu templul de la Costești sau chiar cu templul de la Grădiște. Acesta a fost un templu cu stâlpi de lemn. Îl putem decoperta în totalitate. Avem și elemente specifice, o alee în imediata apropiere, o demarcare a zonei cu bolovani, pietre foarte mari care au fost puse. Putem afla materialele folosite şi ritualurile care s-au întâmplat în acel loc. E unicat.”

Ca să monteze stâlpii de lemn în stâncă, sus, pe platou, lucrătorii de acum 2000 de ani au săpat cu dalta șanțuri de scurgere a apei de formă triunghiulară, adânci de 90 de centimetri. Pe fundul fiecărei gropi a fost montată o dală de piatră, astfel ca stâlpul să nu stea în apă și să putrezească.

Arheologii cred că templul a fost o construcție foarte înaltă și foarte solidă. Ei bănuiesc că era nevoie de 15 sau 17 stâlpi pentru a susține o cupolă asemănătoare celor grecești. În perimetrul templului s-au găsit puzderie de cești-opaiț, folosite la iluminatul interior, și un număr foarte mare de fructiere. Fructiera era un vas de ceramică prelucrat la roată pe care specialiștii l-au denumit astfel pentru că se aseamănă cu un pocal: are un picior înalt și o cupă.

De regulă, în fructiere se gătea mâncarea, dar, în acest caz, Viorica Crișan spune că erau folosite pentru depunerile ritualice. “Câteodată mă gândesc că, atunci când invoci divinitatea, renunți la ceva care îți este util sau care îți este drag ca să ți se împlinească dorințele”, spune arheologul. 

Așa s-ar explica de ce dacii au lăsat în templu mărgele din sticlă, mărgele din chihlimbar, monede, fibule, cuțite, piese de harnașament sau catarame. Pentru cei care sapă astăzi, fiecare obiect găsit, oricât ar fi de mic, e o rază de lumină înspre un trecut ocultat. Noi, ceilalți, avem nevoie de mai mult.

“Toată lumea mă întreabă de comoară: credeți că există? Ce comoară poate fi mai mare decât informația pe care ți-o oferă, de exemplu, descoperirea acestui templu?”, se întreabă Viorica Crișan. Apoi, cu indulgență: “Dar e posibil să fie și o comoară în inima cetății respective. Legendele vorbesc despre o comoară aflată în mijlocul unei mari cetăți, zidită și apărată de un cocoș care adoarme o dată la 7 ani. Și atunci poți să intri și să te înfrupți din ea.”

“Nu știu cât înseamnă cei 7 ani. Poate 7 ani lumină, că noi săpăm aici de aproape 20 de ani și încă nu a adormit cocoșul…”

Căutătorii de comori au rașchetat urmele cetății din vârful muntelui încă de prin secolul XIX, dar nu au aflat nimic. În zonă se spune însă că mai mulți oameni ar fi văzut comoara.

cetatea-zanelor-1

Un cioban care ar fi intrat înăuntru n-a mai reușit să iasă, iar un altul, care ar fi găsit tezaurul, ar fi adormit instantaneu când pe lângă el a trecut o femeie frumoasă îmbrăcată în alb, deci o nălucă. Când s-a trezit, poarta se închisese. “Poate o fi un sâmbure de adevăr. Se mai spune că comoara e păzită de un șarpe uriaș care o înconjoară. Cu siguranță că, văzute de departe, acestea erau zidurile care se încolăcesc în jurul platoului”, spune Viorica Crişan.

Despre Cetatea Zânelor s-a mai spus că ar fi legendarul Ranisstorum, locul în care s-a refugiat Decebal după asediul de la Sarmizegetusa, în speranța că va reuși să strângă altă armată. Viorica Crișan ne face și această concesie poetică. I-ar plăcea și ei să se dovedească că aici s-a ascuns ultimul rege al dacilor, dar până acum nu există nicio dovadă care să susțină științific o asemenea ipoteză. 

În zona de est a Transilvaniei există circa 34 de cetăți dacice, dar cea de la Covasna se apropie cel mai mult de măreţia celor din Munții Orăștiei. E posibil ca înspre una dintre aceste fortăreţe să se fi îndreptat, totuși, Decebal.

Și e posibil tocmai pentru că teritoriul pe care îl controla Decebal era mult mai restrâns decât vastul regat atribuit lui Burebista. Decebal a avut putere și asupra unor zone din estul Carpaţilor, până spre Valea Siretului, dar nucleul puterii sale a fost Transilvania. Ca să își apere centrul de putere, dacii construiseră cetăți la intrarea şi la ieşirea din toate trecătorile și pasurile carpatine.

“În perioada respectivă – e o poveste lungă – romanii deja cuceriseră zona Dobrogei și a Munteniei, iar dacii considerau Carpații ca fiind de bază pentru statul lui Decebal. Putem spune că aproape toate căile de acces spre Transilvania erau păzite și bine urmărite.” După 20 de ani de săpături, arheologii pot spune că au reușit să afle o fărâmă din istoria acestui loc.

“Din dărâmătura zidurilor, aproape fiecare piatră se șpăltuiește ca să vezi dacă e într-o poziție normală sau secundară, dacă o scoți sau dacă o lași la locul ei. Cercetarea merge atât de încet, abia dacă am reușit să săpăm zona bastionului și zidurile, în jur de 300-400 de metri pătraţi. Până la cât or mai fi? Sper, din suflet, că aceia care vor urma după mine, când eu n-o să mai pot urca muntele, să continue cercetările.”

Duminică, 7 august, Primăria Covasna, Casa de Cultură din Covasna, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, Muzeul Carpaților Răsăriteni și încă două organizaţii, Asociația Cetatea Zânelor și Asociația Iustinian Teculescu, vor primi publicul curios să afle detalii despre misterioasele cetăți ale dacilor din Est și despre legendele care încă împresoară locul.

Sursa: http://www.vatra-daciei.ro/comoara-de-la-cetatea-zanelor/

Cimitirul Vesel de la Săpânţa, în fruntea clasamentului celor mai frumoase cimitire din lume

Ajuns din nou în atenţia presei internaţionale, Cimitirul Vesel de la Săpânţa ocupă primul loc într-un clasament al celor mai frumoase necropole din lume realizat de cheapflights.com

Aspectul cimitirului, modul în care au fost construite crucile şi scurtele poezii inspirate din viaţa celor la căpătâiul cărora au fost aşezate sunt doar trei dintre principalele atribute care i-au impresionat pe reprezentaţii site-ului de turism cheapflights.com. Binecunoscut la nivel naţional, cimitirul din inima Maramureşului se bucură şi de aprecierea străinilor, fiind desemnat cel mai impresionant loc de veci, întru-un clasament publicat de cotidianul The Huffington Post.

„Aflat în apropierea graniţei cu Ucraina, Cimitirul Vesel de la Săpânţa a devenit una dintre cele mai populare destinaţii datorită pietrelor funerare colorate şi a epitafurilor gravate ce descriu scene pline de umor sau poveşti tragice din viaţa celor decedaţi“, aşa a fost percepută necropola maramureşeană de oficialii site-ului de turism.

Impresionaţi de versurile regăsite pe crucile de la Săpânţa, reprezentanţii cheapflights.com au hotârât să publice şi un fragment de pe piatra funerară a unui muncitor român: Aci eu mă odihnesc/ Pop Grigore mă numesc/ Mie mi-a plăcut tractorul/ Cu sticla să-mi astâmpăr dorul/ Am trăit tot supărat/ Că tata de mic m-a lăsat/ Poate aşa a fost soarta mea/ Tânăr să-mi las viaţa/ Moarte, tânăr mă luai/ La 33 de ani.

Pe locul doi se clasează cimitirul canadian Fairview, locul de odihnă a 121 de victime ale Titanicului, recuperate din apele tulburi ale oceanului Atlantic.

Poziţia a treia revine necropolei mafioţilor ruşi din oraşul Ekaterinburg. Aici, pietrele funerare îi înfăţişează pe gangsterii fostelor state sovietice în ipostaze cotidiene, alături de un bun de preţ, asemenea unui autoturism marca Mercedes. 

Locul patru este adjudecat de cimitirul Insula Morţilor din Tasmania, locul în care au fost îngropaţi 1.000 de oameni, între anii 1833 şi 1877.

Surprinzător, Valea Regilor, necropola egipteană care găzduieşte mormântul lui Tutankhamon, ocupă tocmai poziţia a şaptea în clasament. Ultimul loc din top revine cimitirului parizian Père Lachaise, locul în care au fost îngropaţi celebrii scriitori Oscar Wilde şi Marcel Proust.

Sursa: http://www.turismistoric.ro/2013/10/cimitirul-vesel-de-la-sapanta-in-fruntea-clasamentului-celor-mai-frumoase-cimitire-din-lume/

 

Mai mulți medici mărturisesc ca au diagnosticat oameni sănătoși cu cancer, în mod intenționat, pentru propriul profit

Lumea în care trăim se învârte în jurul banilor, iar industria medicală nu se abate nici ea de la această regulă.

Există, de exemplu, chiropracticieni care recurg la intervenţii complet inutile în urma accidentelor auto, doar pentru a încasa suma maximă de pe urma asigurărilor. Deşi intervenţiile nu sunt dăunătoare pentru pacienţi, practica umple buzunarele medicilor, chiar şi de pe urma unor leziuni imaginare care sunt puse pe seama accidentelor.

Dacă unele practici de acest fel nu pun în pericol viaţa oamenilor, alteori medicii se joacă pur şi simplu cu sănătatea şi viaţa pacienţilor. Cu toţii cunoaştem efectele nocive ale chimioterapiei şi radioterapiei şi cu toate că adepţii medicinei convenţionale neagă acest lucru sus şi tare, rata de vindecare reală este sub 5 la sută.

Bineînţeles, industria cancerului comunică cifre mult mai liniştitoare, luând în calcul şi numărul pacienţilor care supravieţuiesc pe o perioadă de cinci ani de la diagnosticare, sau cazuri de remisie temporară. Oricum, chiar şi cu aceste cifre măsluite, tot rămâne evident faptul că sunt prea puţini cei care supravieţuiesc cancerului şi că, atunci când supravieţuiesc, starea de sănătate a bolnavilor de cancer este compromisă ireparabil.

Mai exact, decesele din timpul chimioterapiei sau radioterapiei sunt atribuite bolii, şi niciodată tratamentelor, deşi este evident faptul că aceste terapii şubrezesc sănătatea pacienţilor trataţi, sau pot chiar să ucidă.

Industria cancerului ar avea mult de suferit dacă nu ar exista asigurări care să acopere cheltuielile scandalos de mari, pe care puţini oameni şi le pot permite. La polul opus, alte tratamente mult mai puţin costisitoare, dar mult mai eficiente împotriva cancerului, nu sunt acoperite de asigurare în România şi nu numai. Potrivit statisticilor, în decurs de numai 10 ani, veniturile medicilor oncologi au crescut cu peste 85 la sută, cu toate că numărul pacienţilor pe care îi au în îngrijire a crescut cu doar 12 la sută.

Din păcate, se pare că testele de cancer menite să sprijine intervenţiile în stadiile incipiente de boală pot contribui, chiar ele, la dezvoltarea de cancere, având în vedere că mamografiile şi analizele PSA (antigen specific prostatic) se pot solda adeseori cu leziuni interne de diverse tipuri. Prin urmare, un medic lipsit de scrupule ar putea să profite nestingherit de pe urma asigurării prin administrarea de medicamente chimioterapeutice agresive unor pacienţi de cancer care nu ar avea nevoie de aceste tratamente sau, de ce nu, unor pacienţi care nici nu suferă de cancer.

O practică frecventă de acest gen constă în menţinerea unei doze şoc de chimioterapie sau radioterapie în combinaţie cu doze mari de morfină pentru pacienţii în vârstă, care oricum nu ar mai avea prea mult de trăit. Fără îndoială, factura medicală ia direcţia companiilor de asigurări medicale.

Articolul Pacienţii cu cancer terminal sunt mulşi şi de ultimul bănuţ, (Dying Cancer Patients are Being Milked of Every Last Dollar) redactat de jurnalistul Tony Isaacs, vorbeşte despre declaraţiile publicate în Jurnalul de oncologie şi Revista terapiei cancerului, care susţin că unul din cinci pacienţi aflaţi pe moarte primeşte chimioterapie cu două săptămâni înainte de a muri, în timp ce o treime din pacienţii cu cancer terminal nu sunt trimişi la azil decât atunci când mai au doar câteva zile de trăit.

Isaacs a relatat inclusiv faptul că, pe teritoriul statului Virginia, 25 la sută din cheltuielile Medicare se ivesc în ultima lună de viaţă a pacienţilor.

În acelaşi timp, 91 la sută din pacienţii cu cancer în fază terminală primesc tratamente cu radiaţii, şi mulţi dintre ei mor în chinuri groaznice din cauza terapiei administrate cu mult înainte de a încheia cura prescrisă.

La modul cum stau lucrurile, se pare că, atât timp cât această practică le va aduce profit, medicii vor continua să îndoape pacienţii vârstnici pe moarte cu medicamente toxice şi să îi expună la radioterapii agresive. Mai grav, mulţi dintre aceşti pacienţi sunt descurajaţi să solicite tratamente alternative mai puţin nocive şi de ce nu, poate mai eficiente.

În plus, mai ales când este vorba de vârstnici, serviciile societățiilor de asigurări medicale sunt exploatate fără menajamente, chiar dacă politica lor de asigurări de sănătate nu acoperă, de regulă, toată suma grasă cerută de oncologi pentru „serviciile” acordate. Iar ceea ce rămâne nedecontat de asigurare cade, evident, pe umerii pacientului sau familiei acestuia.

Exemple de cazuri reale de fraudare a serviciilor de asigurări medicale

Dr. Sayed Mohammed, un medic oncolog pensionat, după ce a observat în ultimii zece ani de activitate această tendinţă delictuoasă în rândul colegilor săi de breaslă, a declarat că „Mulţi dintre aceşti medici lipsiţi de scrupule se comportă asemenea unor afacerişti lacomi. Singura diferenţă este că ne încredinţăm sănătatea şi viaţa pe mâinile lor, fără să-i punem vreodată sub semnul întrebării, ceea ce ne expune unor pericole uriaşe”.

În anul 2014, dr. Farid Fata din Michigan a fost deconspirat pentru o fraudă săvârşită la începutul anului în curs. 

În mod surprinzător, medicul a recunoscut că a diagnosticat greşit cu cancer, în mod intenţionat şi abuziv, oameni relativ sănătoşi, pentru a profita de pe urma vânzărilor de tratamente chimioterapeutice. Pe o perioadă de mai bine de şase ani, dr. Fata a avut în îngrijire un număr de 1.200 de persoane şi a primit nici mai mult nici mai puţin de 62 de milioane de $ de la societăţiile de asigurări medicale. Cu toate acestea, cuantumul total al sumelor facturate şi înaintate de el către acestea depăşeau suma de 150 de milioane de $!

Avocatul federal Barbara McQuade a declarat că intenţionează să ceară închisoare pe viaţă pentru Fata, întrucât acest caz de fraudare a serviciilor de asigurări de sănătate este cel mai grav caz de fraudă întâlnit în toată cariera ei şi, potrivit spuselor acesteia, „întrece orice limite”. McQuade a adăugat că Fata nu numai că a escrocat guvernul, ci a şi păgubit, înşelat şi compromis sănătatea a numeroşi pacienţi.

Un articol de Cristian Iacov

Sursa: http://www.secretele.com/2015/11/mai-multi-doctori-marturisesc-ca-au.html?m=1

Peștera Veterani, locul sfânt al dacilor

Una dintre cele mai frumoase atracții turistice din România, Peștera Veterani, ascunde comori deosebite. Este numită sanctuarul lui Zamolxis, iar legendele locului spun că în peșteră, dacii au avut mult timp un altar unde se închinau lui Zamolxis și în cinstea lui făceau sacrificii. La baza acestei afirmații stau ca dovadă oasele de păsări și animale descoperite de arheologi în câteva locașuri săpate în piatră.

Legendele locului mai spun că prin spărtura din peretele peşterii, dimineaţa, intra o rază de soare ce cădea exact pe altarul pe care dacii sacrificau păsările pe care le ofereau ca ofrandă. Povestea pare să fie confirmată de cantitatea mare de oase de păsări, găsite de arheologi în interior. Romanii, impresionaţi de această istorie străveche, dar şi pentru că grota oferea un foarte bun loc de supraveghere a navigaţiei pe fluviu, au ridicat în interior nişte ziduri, i-au mai făcut câteva întărituri şi au transformat-o într-o mică cetate, pe care au botezat-o Peth.

pestera-veterani (1)

Peştera Veterani îşi are originea numelui după cel care a fost aghiotantul lui Ianovici, comandantul armatei austriece cantonate la Caransebeş şi care a refortificat peştera la sfârşitul secolului al XVII-lea.

Aurul din locul sfânt al dacilor

Legendele spun că vestitul tezaur din argint al împărătesei Maria Tereza aparţinând Imperiului Austro – Ungar sau comorile ţarului sârb Obrenovici, ar fi ascunse într-o cavernă închisă cu stânci.

Prinţul Serbiei din vremea lui Cuza ar fi trecut în România cu 80 de cai care cărau saci cu aur.  Se mai spune că singurul indiciu al locului unde este comoara, este o piatră pe care este încrustat un şarpe.

De asemenea, stareţul Nicodim, descendent al neamului Basarab, ar fi ascuns o comoară însemnată într-o peştera din Clisura Dunării.

Se poate ajunge la peșteră doar pe apă

La peştera Veterani nu poţi ajunge decât pe apă. Cunoscută şi sub numele de Peştera lui Veterani, Peştera din Pânza Curii sau Peştera Piscabara, grota este situată la o înălţime de circa 70 de metri deasupra apei, cu o lungime totală de 173 de metri şi o lăţime de 40 de metri.

În anul 1400, imperiul austriac ridică aici o fortăreaţa. În 1692, fortăreaţa este condusă de generalul austriac de origine italiană, Friedrico Veterani. La sfârşitul secolului XVII-lea, Imperiul Austriac ridică peste ruinele fortăreţei romane ziduri groase de 2 m şi înalte de 4 m, construind un avanpost militar fortificat. Grota putea adăposti maxim 250 de soldaţi şi era folosită ca refugiu în urma atacurilor turceşti din acea perioadă.

PESTERA-VETERANI

Fântâna din centrul grotei a fost construită de prizonierii turci. Peştera a fost şi adăpostul haiducilor, în timpul celor două războaie mondiale, grota era folosită ca adăpost pentru muniţie şi hrană. 

Vizitarea peşterii se face neapărat cu echipament adecvat şi asistaţi de un ghid speolog. Peştera poate fi vizitată în tot timpul anului.

Sursa: http://www.efemeride.ro/pestera-veterani-locul-sfant-al-dacilor-nedescifrat-de-nimen

Vindecarea prin gânduri! Cum îţi lucrezi mintea pentru a scăpa de boli?

Boala este un dezechilibru energetic al unui organ, al unui sistem sau a unei zone a corpului. Aceste dezechilibre sunt efectele unor transformări chimice şi fizice ce au loc la nivel de celulă şi pot fi produse de diverşi factori nocivi din mediu. Dar un dezechilibru chimic, apoi energetic se poate produce şi ca urmare a activităţii cerebrale. Deşi pare greu de crezut, unii oameni susţin că ne putem vindeca prin puterea minţii.

Rostim cuvintele pentru a putea să comunicăm şi să ne facem înţeleşi. Dar când le rostim, pentru a da un sens frazelor, imaginaţia creează în mintea noastră imaginile corespunzătoare acelor cuvinte. De fiecare dată ataşăm imaginilor (şi, deci, cuvintelor) o emoţie. La fiecare imagine simţim ceva pozitiv, negativ sau neutru, de intensităţi diferite. În acest fel, fiecare cuvânt şi gând este încărcat emoţional. Emoţia este cea care are puterea, de fapt, nu cuvântul.

Emoţiile sunt stări strâns legate de procesele chimice din creier şi au capacitatea să declanşeze reacţii fizice. De exemplu, ne înroşim la faţă dacă ne emoţionăm, ne transpiră palmele de nerăbdare, ne creşte pulsul la prima întâlnire cu persoana iubită, etc. Emoţiile şi sentimentele negative – de ură, de exemplu – ajung în timp să producă dezechilibre chimice în organism şi să ne îmbolnăvească. Invers, emoţiile pozitive – iubirea, iertarea, acceptarea – inversează acest proces şi ne ajută să ne însănătoşim prin refacerea echilibrului energetic al organului bolnav sau al întregului organism.

Louise Hay (88 de ani), autorul volumului Poţi să-ţi vindeci viaţa, este una din personalităţile recunoscute la nivel mondial care a studiat fenomenul autovindecarii, l-a aplicat ea însăşi (când s-a îmbolnăvit de cancer şi nu numai) şi a scris despre el. Ea susţine că bolile pot fi eliminate prin inversarea proceselor mentale, că „starea de sănătate nu poate fi atinsă fără obţinerea unui echilibru desăvârşit între minte, suflet şi corp” şi că „niciun medic şi niciun terapeut nu ne poate oferi o stare de sănătate perfectă, dacă nu luăm noi înşine decizia de a contribui la procesul nostru de vindecare.”

„Cuvântul „incurabil”, care îi sperie atât de tare pe oameni, nu înseamnă altceva decât că boală de care suferă nu poate fi vindecată prin metodele „exterioare” de tratament şi că trebuie să pătrundă în interiorul lor pentru a-şi vindeca singuri boala. Orice boală se naşte din nimic şi se poate întoarce în vidul din care a provenit.” (Louise Hay)

Gândurile şi cuvintele pe care le-am rostit în trecut au condus la experienţele actuale din viaţă noastră. Cu cât mai negative gândurile şi cu cât mai mult timp şi energie ne răpesc, cu atât mai grave sunt bolile de care riscăm să ne îmbolnăvim. În schimb, tot ce gândim şi vorbim azi, determină starea noastră de sănătate viitoare. Pentru a putea elimina răul – chiar şi bolile de care suferim – putem începe de acum să ne corectăm gândirea, să ne eliberăm de vechile gânduri negative şi să le înlocuim cu unele pozitive.

„Dacă îţi doreşti o viaţă fericită, va trebui să emiţi în permanentă gânduri fericite. Mai devreme sau mai târziu, toate cuvintele pe care le rostim sau pe care le gândim ajung să ne influenţeze viaţa”. (Louise Hay)

Experienţele pozitive şi negative prin care trecem în viaţă sunt rezultatul tiparelor noastre mentale, care ne creează realitatea. Dacă am folosit un tipar mental multă vreme, el ne influenţează viaţa. Cu cât este mai consistent, cu atât mai puternic este efectul.

Tiparele mentale care te îmbolnăvesc

„Am înţeles cum mi-am creat singură bolile de care am suferit, iar această înţelegere a marcat o etapă nouă în viaţa mea. La ora actuală nu mai dau vina pe nimeni pentru dezechilibrele din viaţa mea sau din corpul meu. Îmi asum astăzi întreaga responsabilitate pentru propria mea sănătate. Nu îmi reproşez însă niciodată nimic şi nu mă simt vinovată, dar ori de câte ori devin conştientă de o boală şi de tiparele care au stat la baza ei, încerc să evit pe viitor aceste tipare, astfel încât să nu mai creez posibilitatea de a mă îmbolnăvi.” (Louise Hay)

Louise a descoperit că principalele tipare mentale care stau la baza majorităţii bolilor de care suferim sunt: tendinţa de a critică, mania, resentimentele şi vinovăţia.Tendinţa de a critica conduce frecvent la boli precum artrită, mania rezonează cu arsurile şi cu infecţiile virale, vinovăţia conduce la durere. Resentimentele de lungă durată consumă sufletul şi corpul şi conduc pe termen lung la tumori şi la cancer.

Vindecare prin gânduri

Pentru a elimina permanent o boală sau o afecţiune, trebuie să acţionăm pentru dizolvarea cauzei ei mentale. În cartea sa Vindecă-ţi corpul. Cauzele mentale ale bolilor fizice şi modalităţile metafizice prin care acestea pot fi vindecate, Louise Hay ne oferă o listă foarte mare cu cele mai frecvente boli, cauzele mentale probabile ale fiecăreia, precum şi noul tipar de gândire pe care trebuie să-l aplicăm pentru a ne vindeca.

Valeriu Popa în cartea Cauzele spirituale ale bolilor, consideră că boala este un semnal al corpului nostru şi că toate bolile sunt autocreate.

„Întotdeauna bolile apar în câmpul energetic al omului cu mulţi ani înainte că ele să se manifeste în câmpul fizic. Organismul trebuie să blocheze programele distructive ce au pătruns în câmpul omului. Prin gândurile, dorinţele şi obiceiurile noastre inducem sănătate sau boală în corpul fizic. Boala nu trebuie considerată ca o pedeapsă sau o nedreptate. Ea este cel mai drept act din existenţa noastră, pentru că a fost generată de comportamentul nostru mental şi afectiv. Prin gând omul se îmbolnăveşte şi tot prin gând el se vindecă. Orice boală porneşte din minte. Mulţi bolnavi îşi pregătesc în mental, cu străduinţă, ani de-a rândul o îmbolnăvire definitivă. Nimic nu se manifestă în corp fără să aibă un prototip mental corespunzător. Adevărata vindecare începe în momentul în care ne gândim ce am vrea să facem atunci când ne vom recâştiga sănătatea.” (Valeriu Popa)

Louise Hay consideră că atunci când eram copii ne iubeam pe noi înşine necondiţionat; ştiam că suntem perfecţi. Acest lucru este valabil şi acum, doar că l-am uitat. „Peste el s-a suprapus o întreagă cunoaştere exterioară pe care am învăţat-o şi care nu valorează nimic.”

De aici trebuie să începem procesul vindecării: să ne iubim pe noi înşine. Gradul în care ne iubim pe noi înşine ne va face sau nu să mâncăm corect, să dormim suficient, să nu fumam, să facem sport, etc. Fiecare dintre aceste opţiuni afirmă de fapt în ce măsură ne pasă de viaţă. Respectul şi iubirea de sine sunt absolut necesare pentru ca un pacient să contribuie la vindecarea sa, împreună cu dăruirea afecţiunii, iertării, autoacceptarea.

Cu toţii am auzit de cazuri de însănătoşiri miraculoase, inexplicabile din punct de vedere ştiinţific, dar se neglijează faptul că, în toate acestea, oamenii au dus o muncă importantă cu ei înşişi pentru a-şi transforma în mod radical modul de a înţelege, de a crede şi de a trăi. Iată paşii pe care trebuie să îi parcurgi:

  1. Pentru a iniţia un proces de vindecare a minţii, în primul rând trebuie să te împaci cu experienţele trecute, să scapi de resentimente, dorinţe de răzbunare, să înţelegeţi că eşti singur responsabil de propria fericire.
  1. Renunţă la criticile faţă de ceilalţi, la atitudinea negativă şi refractară faţă de nou, învaţă să fii flexibil, să te bucuri chiar şi de lucrurile mărunte din viaţă. Fiind cu adevărat mulţumiţi şi recunoscători pentru toate aspectele pozitive ale vieţii, creierul nostru ne va ajuta să ne vindecăm, căci stările de fericire şi mulțumirea profundă activează procesele de reîntinerire şi de regenerare ale corpului.
  1. Iertarea şi eliberarea de resentimente vor permite apoi vindecarea rănilor emoţionale care ne blochează în trecut şi ne vor echipa pentru posibile situaţii dificile viitoare.
  1. Ca să te vindeci trebuie să scoţi la suprafaţă conflictele şi să le rezolvi. E important să ştii ce nevoi a satisfăcut boala şi să găseşti o modalitate de a satisface acele nevoi.
  1. Pentru a produce modificări fizice în organism, se pot folosi două instrumente esenţiale: emoţiile şi imaginaţia. Emoţiile şi cuvintele noastre dau de ştire corpului ce aşteptăm de la el, iar prin vizualizarea anumitor schimbări îl putem ajută să le înfăptuiască.
  1. Relaxează-te! Ne referim aici la calmarea activităţii mentale şi izolarea corpului şi a minţii de orice stimuli exteriori, un mod de detaşare de toate grijile cotidiene, pregătindu-ne să intrăm în contact cu niveluri mai profunde ale minţii. Meditaţia este o metodă prin care putem înceta temporar să dăm ascultare presiunilor şi modalităţilor de zi cu zi în care ni se distrage atenţia, conştientizând astfel alte lucruri: gândurile şi sentimentele noastre mai profunde, produsele inconştientului nostru etc.
  1. Pentru a te face bine când eşti grav bolnav ai nevoie de patru credinţe fundamentale: credinţa în Dumnezeu, în ţine însuţi, în medicul tău şi în tratamentul prescris.
  1. Exerciţiul fizic, râsul şi jocul sunt strâns legate. Toate trei au efecte similare asupra minţii şi trupului. Persoanele rigide, care nu se pot lăsa în voia jocului, se vindecă cel mai greu sau au cele mai mari dificultăţi să-şi schimbe viaţa pentru a înfrunta boala.”

Sursa: http://www.sanatatespirituala.eu/vindecarea-prin-ganduri-cum-iti-lucrezi-mintea-pentru-a-scapa-de-boli/#

Cel mai puternic antibiotic natural – elimină toate infecţiile din organism

V-aţi întrebat vreodată ce făceau oamenii în Evul Mediu pentru a se menţine sănătoşi şi pentru a se apăra împotriva bolilor incurabile şi epidemiilor vremii? Ei au băut acest tonic puternic! Această băutură purificatoare este un antibiotic natural care distruge bacteriile Gram-pozitive şi Gram-negative din organism.

Este vorba despre o băutură antivirală puternică, antifungică, antibacteriană şi antiparazitară. Întăreşte sistemul imunitar, purifică sângele şi îmbunătăţeşte fluxul de sânge în glandele limfatice din tot corpul.

Care sunt ingredientele acestui tonic puternic?

Secretul poţiunii magice constă în combinaţia potrivită de ingrediente de înaltă calitate, naturale şi proaspete.

Turmericul: turmericul este una dintre cele mai bune mirodenii. Acest condiment-miracol portocaliu ajută la:

  • curăţarea organismului
  • reducerea inflamațiilor
  • uciderea bacteriilor şi ciupercilor
  • protejarea împotriva cancerului
  • menţinerea sănătăţii inimii
  • menţinerea sănătăţii creierului
  • depresie

Ghimbirul este cel mai bun prieten al turmericului cu proprietăţi benefice similare. El este:

  • anti-inflamator
  • antifungic
  • antibacterian
  • bun în reducerea durerii din muşchi
  • bun în ameliorarea ameţelii
  • excelent în îmbunătăţirea sănătăţii inimii
  • excelent în reducerea nivelului de zahăr din sânge
  • un bun ameliorator al digestiei

Usturoiul este un antibiotic puternic, care conţine bacterii vii. Acest aliment utilizat pe scară largă este:

  • antibiotic
  • excelent în vindecarea ciupercilor
  • un instrument puternic împotriva multor boli
  • excelent în îmbunătăţirea sănătăţii inimii
  • un factor de reglare a tensiunii arteriale
  • plin cu antioxidanţi care îmbunătăţesc sănătatea oaselor.

Ceapa este foarte asemănătoare cu usturoiul şi împreună sunt perechea perfectă pentru a proteja corpul. Ce face ceapa?

  • reglează nivelul de zahăr din sânge
  • ameliorează inflamația în organism
  • ajută la producerea de colesterol bun
  • este un puternic antibiotic 
  • protejează împotriva radicalilor liberi

Hreanul este un medicament puternic, mai ales pentru sinusuri şi plămâni. Acest aliment:

  • deschide canalele sinusurilor
  • ajută în răceală şi gripă
  • este un excelent antibiotic
  • ajută la purificarea urinei
  • protejează împotriva cancerului

Ardeii iuţi:

  • au proprietăţi anti-inflamatorii
  • sunt buni pentru sănătatea cardiovasculară
  • calmează durerile
  • ajută sistemul imunitar
  • ajută în cazurile de constipaţie
  • reduc riscul de diabet zaharat de tip 2
  • ajută la menţinerea unei greutăţi sănătoase

Şi în cele din urmă, ingredientul principal este – oţetul de mere:

  • reduce colesterolul
  • ajută la reglarea nivelului de zahăr din sânge
  • ajută la dezinflamare în cazul congestiei nazale şi a gâtului
  • îmbunătăţeşte digestia
  • ajută la menţinerea unei greutăţi sănătoase
  • ridică nivelul de energie
  • menţine prospeţimea respiraţiei dumnavoastra şi face ca zâmbetul să vă fie mai luminos

Acum, că ştiţi ingredientele poţiunii magice, este timpul să o preparaţi.

Reţeta acestui puternic tonic:

Ingrediente:

  • 2 linguriţe de pudră de turmeric sau două rădăcini
  • 700 ml oţet de cidru de mere
  • 1/4 ceaşcă usturoi tocat mărunt
  • 1/4 ceaşcă ceapă tocată mărunt
  • 2 ardei iuţi proaspeţi
  • 1/4 ceaşcă ghimbir ras
  • 2 linguri de hrean ras

Indicaţii:

  1. Adăugaţi toate ingredientele într-un bol, cu excepţia otetului şi amestecaţi.
  1. Se transferă amestecul într-un borcan.
  1. Turnaţi oţetul peste amestec. Cel mai bun raport este: 2/3 ingrediente uscate şi 1/3 oţet.
  1. Se închide borcanul şi se agită bine.
  2. Păstraţi amestecul într-un loc uscat şi răcoros aproximativ 2 săptămâni. Se agită timp de câteva ori pe zi.
  1. După două săptămâni stoarceţi amestecul.
  1. Ce rămâne după stors, puteţi folosi la gătit ca și condiment.

Acest amestec este foarte puternic și este de preferat să se consume câte o linguriță pe zi. După ce înghițiți acest amestec, cel mai bine este să mâncaţi o felie de lămâie sau de portocală.

Sursa: http://www.sanatoszidezi.ro/2016/07/acesta-este-cel-mai-puternic-antibiotic-natural-al-tuturor-timpurilor-elimita-toate-infectiile-din-organism.html?m=1

„ADHD-ul nu există” – Teoria controversată a unui medic cu 50 de ani de experienţă în tratarea copiilor cu deficit de atenţie şi hiperactivitate

Un medic american lansează o ipoteză care stârneşte furia părinţilor din SUA pentru că demontează ideea conform căreia ADHD-ul este o boală ce trebuie tratată ca atare. După cinci decenii în care a văzut mii de cazuri de copii şi adulţi diagnosticaţi cu ADHD, neurologul comportamental Richard Saul este convins că se fac greşeli cu urmări grave în privinţa acestei probleme, mai ales atunci când este necesar tratamentul medicamentos.

richard-saul-wurman1

Doctorul Richard Saul atrage atenţia inclusiv în cartea pe care a lansat-o recent, intitulată „ADHD does not exist“ (ADHD nu există-n.r.), asupra faptului că în ultimii ani, nu numai în SUA, dar şi în Franţa şi Marea Britanie a crescut simţitor numărul persoanelor diagnosticate cu ADHD, iar acest fenomen are loc în tot mai multe ţări. 

Astfel, un studiu realizat în Franţa, în 2004, a relevat faptul că 84% din copiii diagnosticaţi cu ADHD aveau, de fapt, deficienţă de fier. În Marea Britanie numărul reţetelor prin care doctorii prescriu medicaţie pentru ADHD s-a dublat în cazul copiilor, între 2003 şi 2008, iar în cazul adulţilor s-a triplat. „Totuşi, aceste stimulente, numite astfel pentru că sunt menite să stimuleze acele zone din creier care se prespune că nu funcţionează în parametri normali, nu ajută cu nimic în cele mai multe cazuri, dar în schimb cauzează o serie întreagă de efecte secundare, unele periculoase. Uneori pot chiar să agraveze simptomele deja existente“, afirmă doctoral Saul. 

“Să tratezi ADHD-ul ca pe o boală, mai degrabă decât ca pe un set de simptome, le poate face un deserviciu teribil şi periculos atât copiilor, cât şi adulţilor diagnosticaţi cu aşa ceva, mai spune medicul american. Nu există îndoială în privinţa faptului că simptomele există: incapacitatea de a acorda atenţie detaliilor, întreruperile, agitaţia, comportamentul impulsiv etc. Dar să pui toate aceste simptome laolaltă şi să le transformi într-un diagnostic, ADHD, apoi să tratezi această aşa-zisă boală cu stimulente, este ca şi cum ai trata simptomul unui infarct, cum este durerea în piept, cu calmante, mai degrabă decât să mergi direct la sursa problemei şi să „repari“ inima“. Este o atitudine periculoasă, neglijentă şi greşită”, subliniază Richard Saul. 

Medicul recunoaşte că, la rândul său, în anii ’70, s-a numărat printre acei medici care credeau cu tărie în ADHD: „Părea că acest diagnostic explica problemele legate de atenţie, probleme care afectau atâţia copii. Dar, în timp, am ajuns să înţeleg faptul că simptomele cu care veneau la mine aceşti pacienţi se datorau unei pleiade de cauze, cu totul ignorate din cauza acestei diagnosticări cu ADHD făcute mai degrabă emoţional decât raţional“, a mai explicat Richards.

Acesta povesteşte că, aşa cum a menţionat şi în cartea scrisă pe acest subiect, carte care a iscat controverse în SUA, cei mai mulţi medici au ajuns să se blocheze într-un cerc vicios al diagnosticării greşite cu ADHD şi, mai ales în SUA, a prescrierii de stimulente precum Ritalinul (medicament care se prescrie şi în România-n.r.). „Doar prin investigarea amănunţită, identificarea şi tratarea cauzelor reale îi putem ajuta cu adevărat pe aceşti pacienţi“, atrage atenţia medicul. 

Richards relatează cazul unui băiat în vârstă de 13 ani diagnosticat cu ADHD, care urmase timp de un an tratament medicamentos, în paralel cu cel psihologic, iar mama puştiului a ajuns disperată în cabinetul său pentru că în ciuda medicamentelor luate nu se observase nicio îmbunătăţire a stării acestuia. După o serie de analize de sânge amănunţite, rezultatele au arătat că băiatul avea deficienţă de fier, la care se adăuga o dietă alimentară greşită. După ce venea de şcoală, copilul se hrănea cu junk food, iar combinaţia dintre lipsa de fier şi dieta alimentară săracă în fier şi bogată în zahăr contribuia la apariţia simptomelor care îi determinaseră pe medici să pună diagnosticul de ADHD.

 „Deficienţa de fier sau anemia cauzează oboseală fizică, deficit de atenţie şi de concentrare, dar şi probleme de memorare. La scurt timp după ce a început să ia suplimente de fier şi să aibă o dietă bazată pe mult peşte, fructe, legume şi nuci, comportamentul său şi rezultatele şcolare s-au îmbunătăţit considerabil. Problema , în acest caz, la fel ca în alte multe situaţii, a fost că diagnosticul de ADHD, dar şi administrarea de stimulente, mascaseră problema reală pe care o avea copilul“, a povestit neurologul. 

Doctorul Richard Saul scrie în Daily Mail că de multe ori copiii care ajung la el nu au absolut nimic, dar din cauza „popularităţii“ de care se bucură ADHD-ul, părinţii, profesorii şi chiar mulţi dintre pacienţi, atunci când este vorba de adulţi, sunt convinşi că aceasta este afecţiunea-problemă şi vor să fie trataţi exact pentru acest lucru. La rândul lor, doctorii sunt ori mult prea ocupaţi ori, din alte motive, mult prea dornici să prescrie tratament pentru ADHD.

Mulţi alţi pacienţi pe care i-am tratat sufereau de cu totul alte probleme decât ADHD, cum ar fi depresie, schizofrenie, sindrom Tourette sau tulburare bipolară, boli despre care se spune că are coexista cu ADHD-ul, dar în opinia mea acestea sunt, de fapt, cauzele acelor simptome ale ADHD-ului. Tratează aceste afecţiuni şi vei trata ADHD-ul, exemplifică Richard Saul.

De asemenea, neurologul mai avertizează că folosirea pe termen lung a stimulentelor nu face decât ca pacienţii cu ADHD să aibă nevoie de doze din ce în ce mai mari, pentru că organismul se obişnuieşte cu o anumită doză şi medicaţia nu mai are efect. Iar dozele mari, pe termen lung, au fost legate de apariţia problemelor de memorie, de concentrare, de reducerea speranţei de viaţă şi chiar de creşterea probabilităţii de suicid, probleme care sunt cu atât mai grave atunci când aceste medicamente sunt luate fără a fi necesar. 

În România, potrivit unei estimări a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, aproximativ 220.000 de copii suferă de ADHD, dar se consideră că numărul lor ar fi mult mai mare.

Sursa: http://adevarul.ro/life-style/parinti/adhd-ul-nu-exista-teoria-controversata-unui-medic-50-ani-experienta-tratarea-copiilor-diagnosticati-tulburarea-deficit-atentie-hiperactivitate-1_531efb3b0d133766a8ce0631/index.html

Utilizările bicarbonatului de sodiu în timpul verii

Mulți cunosc beneficiile acestui ingredient în bucătărie, însă nu toată lumea cunoaște ce poate face acestă substanță în grădină.

Pe scurt, bicarbonatul de sodiu este un ingredient indispensabil în orice casă. De la utilizarea lui în bucătărie pentru prepararea unor prăjituri, până la tratarea arsurilor de stomac, bicarbonatul este unul dintre cele mai bune alegeri.

Mai mult decât atât, pe lângă clasicele utilizări, vă invităm să descoperim împreună ceea ce nu ştiaţi că poate face bicarbonatul de sodiu pentru plante.

Utilizări ingenioase ale bicarbonatului în propria grădină 

Eliminaţi cu succes dăunătorii de pe frunzele plantelor

Este foarte simplu – combinaţi 5 linguriţe de bicarbonat cu 5 litri de apă, amestecaţi bine până când acesta s-a diluat, apoi stropiţi frunzele plantelor cu acest amestec. Nici un dăunător nu se va mai apropia de plantele dumneavoastră.

Pământul din ghivece sau vaze cu flori  

Înainte să aşezaţi pământ într-un ghiveci de flori, aveţi grijă să presăraţi puţin bicarbonat de sodiu pe fundul acestuia, apoi să adăugaţi pământul. Acest truc va ţine la distanţă apariţia mucegaiului.

Scăpaţi de furnici

Presăraţi puţin bicarbonat în jurul casei sau pe la colţurile unde ştiţi că furnicile se adăpostesc şi veți vedea că în câteva zile acestea vor dispărea.

Scăpați de ţânţari

Ţânţarii se adăpostesc de obicei pe frunzele gardului viu sau pe frunzele copacilor din curte. Adăugaţi 5 linguri de bicarbonat la 2 litri de apă, apoi combinaţi apa rezultată cu 100 de ml de oţet. Turnaţi amestecul într-un recipient cu pulverizator şi stropiţi frunzele copacilor sau gardului cu acest amestec. Ţânţarii nu-şi vor mai găsi căminul în aceste locuri.

Sursa: http://www.secretele.com/2016/06/a-imprastiat-bicarbonat-de-sodiu-prin.html

Statuetă veche de 23.000 de ani, descoperită în România

Pe 22 august 2015, la Poiana Cireșului, a fost descoperită cea mai veche statuetă de pe teritoriul României și din sud-estul Europei, cu o vechime în jurul vârstei de 23.000 de ani.

Statueta-gravetiana

Descoperirea este una excepțională și ea încununează munca dedicată a profesorului universitar Marin Cârciumaru, a șefei de șantier dr. Elena Nițu și a întregii echipe de arheologi care au cercetat situl arheologic.

După cum ne spune reputatul arheolog Marin Cârciumaru, de acum, orice lucrare de istoria artei din România va trebui să înceapă, pe secțiunea sculptură, cu această statuetă!

Despre cât de importantă este această descoperire, care este valoarea ei, cum s-a descoperit și cine sunt oamenii care au creat-o, vom căuta să aflăm în acest episod al emisiunii Adevăruri Tulburătoare (la Nașul Tv), unde Daniel Roxin i-a avut invitați pe arheologii care au coordonat săpăturile pe șantierul de la Poiana Cireșului.

Sursa: http://www.cunoastelumea.ro/totul-despre-statueta-veche-de-23-000-de-ani-descoperita-in-romania-video/

Cine și mai ales de ce are interes să ascundă adevărata istorie a românilor? De ce nu există fonduri pentru deschiderea și susținerea siturilor arheologice în România? Care este oare motivul real pentru lipsa de interes a autorităților române și de ce nu se implică direct în aceste activități?

Beneficiile uimitoare ale sucului proaspăt de lămâie

Antivirale, antibacteriene și imunostimulatoare, lămâile se prezintă cu numeroase beneficii pentru sănătate. Surse generoase de compuși chimici vindecători, fructele galbene și acrișoare, venerate în trecut de egipteni, îmbunătățesc imunitatea, întăresc vasele de sânge, vindecă pielea și blochează dezvoltarea celulelor canceroase.

Cele mai cunoscute beneficii pentru sănătate ale lămâilor sunt cele antivirale, antibacteriene și imunostimulatoare, însă acestea și-au dovedit eficacitatea și în diete, constituind un bun digestiv și detoxifiant pentru ficat. Bogate în acid citric, calciu, magneziu, vitamina C, bioflavonoide și pectine, lămâile întăresc imunitatea, și luptă eficient împotriva infecțiilor.

Folosite sub orice formă, ca suc, în salate, în ceai, ca dressing, cataplasmă, beneficiile acestor fructe miraculoase sunt cu adevărat surprinzătoare.

lemon-juice-1

Scade riscul de apariție a calculilor renali

Cantitatea bogată de acid citric din lămâi reduce excreția de calciu și ajută la prevenirea formării pietrelor la rinichi. Pentru a scădea riscul de apariție a calculilor renali, este recomandat consumul zilnic a doi litri de limonadă, preparată cu suc proaspăt de lămâie și cu cât mai puțin zahăr posibil.

Vindecă acneea 

Vitamina C din lămâie oferă strălucire pielii și distruge bacteriile responsabile de apariția acneei.

Pe lângă obiceiul de a bea limonadă dimineața, specialiștii recomandă aplicarea sucului proaspăt de lămâie pe acnee, cu ajutorul degetului sau unui tampon de vată, lăsând să acționeze peste noapte. Dimineața se clăteşte cu apă.

Un alt remediu în tratarea acneei constă în amestecul unei părți de zeamă de lămâie proaspăt stoarsă cu o parte apă cu miere. Se pune amestecul pe zonele afectate, se lasă o jumătate de oră și se clăteşte. Tratamentul se repetă de 2 ori pe zi, dimineața și seara.

Vindecă aftele

Proprietățile antibacteriene și antivirale ale lămâii accelerează procesul de vindecare în cazul aftelor. Se amestecă sucul de lămâie cu apă caldă și se clăteşte gura cu lichidul rezultat, repetând procedeul de 3 ori pe zi. Este posibil ca odată cu contactul dintre lămâie și afte, să se producă o senzație de arsură, însă fără nici un motiv de îngrijorare.

Întărește venele

Bogat în bioflavonoid, un grup de substanțe chimice antioxidante de origine vegetală (rutin), sucul de lămâie întărește pereții venelor și ai capilarelor, reducând durerea – iar în unele cazuri, chiar și apariția venelor varicoase.

Protejează împotriva cancerului de sân

În prezent, cercetătorii studiază potențialele beneficii ale limonenei, o substanță chimică localizată în coaja de lămâie și în membranele de culoare albă de sub ea. Se presupune că aceasta prezintă o semnificativă acțiune antitumorală, acționând benefic în tratamentul cancerului, îndeosebi al celui mamar.

Scade febra

Pentru combaterea febrei din pricina răcelii, se stoarce sucul de la 1-2 lămâi, se amestecă cu apă fierbinte și miere, și se consumă. Procedeul se repetă la fiecare 2 ore, până când febra începe să cedeze.

Pentru durerile în gât, în această limonadă, mierea va fi înlocuită cu o linguriță de sare marină. Se face gargară cu acest lichid, de 3 ori pe zi. După gargară, se poate înghiți sucul.

Vindecă bătăturile

Peste bătături se aplică o felie groasă de lămâie, se împachetează, se strânge bine zona cu ajutorul unei folii și se lasă peste noapte. Este important ca lămâia să se afle în contact doar cu bătătura. În caz contrar, poate cauza arsuri pielii normale.

Sursa: http://topremediinaturiste.ro/beneficiile-uimitoare-ale-sucului-proaspat-de-lamaie/#