Pământul este plin de piramide. Lumea și-a pus întotdeauna întrebarea: “cine le-a construit?”- în condiţiile în care vestigiile studiate au o vechime de mii de ani. Sunt rezultatul aplicării tehnologiilor zeilor ori rodul inteligenței umane? Precizia execuţiei – unghiuri de montaj la 90 de grade foarte exacte, îmbinări ale componentelor din piatră, fără mortar, ca şi când pietrele ar fi fost lipite între ele prin… topire.
Sistemul de topire al pietrei ne amintește de enigmaticele sfere de piatră din Costa Rica sau de pereții misterioaselor tunelurilor care străbat Europa, la fel de vechi precum piramidele. Cei mai mulți arheologi, după datarea cu carbon, le aproximează o vechime de 7.000 – 10.000 de ani, alţii apreciază că nu pot fi mai vechi de 3.000 de ani.
Desigur, e necesar să ne uităm puțin în istorie, trăgând o linie între Biblie și cele trei piramide aliniate din Egipt. Când privim aceste monumente antice avem câteva certitudini: faptul că niciun specialist-cercetător nu a putut spune cum au fost construite şi faptul că miile de descoperiri arheologice care s-au realizat se completează continuu cu alte şi alte descoperiri şi implicit cu noi şi noi întrebări.
Materialele folosite sunt naturale şi rezistente, iar supravieţuirea monumentelor de-a lungul atâtor milenii, sub intemperii şi, uneori, sub cataclisme, devine totuşi enigmatică. Misterul este accentuat şi de faptul că, uneori, piatra folosită în edificii nu putea fi luată din zonele adiacente monumentelor. Dar cel mai inexplicabil lucru este faptul că din cărţile de istorie învăţam că, acum mii de ani, oamenii erau vânători şi culegători, nicidecum constructori de edificii monumentale.
Conform arheologilor, la data când apăreau aceste monumente, omenirea era… în epoca când pe pământ, înainte de potop, umblau și uriaşii, conform efemeride. În Biblie sunt menţionați ca giganți, copii născuți din fiicele oamenilor şi fiii lui Dumnezeu. Cea mai cunoscută poveste este a lui David care se luptă cu uriaşul Goliat.
În Egipt s-au descoperit desene ale unor oameni mici luptându-se cu uriaşi. Aproape toate culturile lumii au nume sau desene cu uriaşi din diferite epoci ale istoriei. În această situaţie evidentă şi copleşitoare pentru lumea ştiinţifică, dar şi pentru oamenii pasionaţi de turism cultural şi de misterele lumii antice, am putea avea o a doua certitudine: aceea că trebuie să recunoaştem superioritatea lumii antice în acest domeniu şi nu numai.
Sunt voci ale arheologilor care confirmă existenţa dovezilor referitoare la uriaşi, însă aceleaşi voci spun că există interese ca informaţiile de acest tip e bine să rămână ascunse publicului larg. Totuşi există pe youtube o serie de videoclipuri ce conţin informaţii arheologice de la locaţia Maher Fort, din Bahrain.
Gery Nelson a scris pe blogul său un articol cu referinţe şi imagini: “Sunt arheolog, am lucrat la piramide, şi recunosc că suntem cu toţii victimele oarbe ale unei societăți secrete. Ni s-a spus să păstrăm secretă existenţa giganţilor, sub pedeapsa cu moartea. Acum, că am divulgat întregul adevăr, viaţa mea este în pericol, voi trăi restul vieţii în frică. Am încercat să păstrez acest secret pe tărâmul propriilor mele experienţe. Există mult mai mult decât atât. Cum ar fi barosul de 30 de kilograme, găsit într-o mină de cărbune veche de 3.500 de ani în apropiere de oraşul Llandudno, în nordul Ţării Galilor. Topoare uriaşe dezgropate în Irna, săbii uriaşe etc. Poţi citi săptămâni întregi despre subiectul uriaşilor şi dacă mintea ta este aproape la fel ca a mea te vei bucura de fiecare minut”.