Cele mai eficiente antibiotice naturale

Majoritatea alimentelor pe care le folosim au dublu rol: ele nu ne bucură doar papilele gustative, ci sunt antibiotice naturale şi ne pot ajuta la tratarea răcelilor, a infecţiilor şi a altor afecţiuni. Vă prezentăm mai jos lista celor mai cunoscute şi eficiente antibiotice naturale:

1. Uleiul de oregano

ulei-de-oregano

Uleiul de oregano este cel mai bun antibiotic natural, studiile repetate au arătat supremaţia acestui ulei. Este un bun antimicrobian ce ţine infecţiile departe. De peste trei mii de ani, uleiul de oregano a fost folosit pe scară largă împotriva unui număr mare de  afecţiuni. Acest ulei este antibacterian, antispasmodic, anestezic, antivenin, antiparazitic, antimicrobian, antifungic. Este bun împotriva bolilor tropicale, precum boala piciorului de atlet, înţepături de insecte, alergii, acnee, sinuzită, gingivită, combate problemele digestive, bronşita, răcelile şi lista poate continua.

Oregano este un condiment popular folosit mai ales în bucătăria italiană. Însă, el nu este grozav numai în arta culinară, este eficient şi ca antibiotic natural. Un articol din 2001 din Science Daily a confirmat că proprietăţile antibacteriene ale uleiului de oregano sunt eficiente şi împotriva stafilococilor, inhibând dezvoltarea acestor bacterii mult mai eficient, în comparaţie cu antibioticele standard folosite medical, precum penicilina sau streptomicina. Cercetătorul Paul Belaiche a demonstrat că uleiul de oregano poate distruge 96% dintre bacteriiile pneumococice, 83% dintre cele stafilococice şi 78% dintre enterococi, cei care provoacă gâtul iritat, febra, sindromul şocului toxic, cistita, anorexia şi infecţiile puternice.

2. Usturoiul

usturoi1

De ani de zile, usturoiul a ocupat un loc important în topul agenţilor curativi. Usturoiul are un efect miraculos asupra problemelor respiratorii, răcelii, temperaturii, etc. Are proprietăţi terapeutice ce fac foarte bine organismului.

În Primul Război Mondial se făceau cataplasme cu usturoi ce preveneau infectarea rănilor. În aceeaşi perioada, usturoiul era folosit împotriva timusului şi sepsisului (septicemiei). În anii ce au urmat, oamenii au observat beneficiile usturoiului şi în cazurile de atac de cord, hipertensiune, anumite forme de cancer, probleme cardiace, tromboză, tromboflebită, diabet, infecţii ale pielii şi multe altele.

Alicina din usturoi este o substanţă antimicrobiană ce acţionează ca un antibiotic natural. Această substanţă este eliberată atunci când usturoiul este zdrobit. Nicio altă plantă medicinală nu a atins multiplele beneficii ale usturoiului.

Usturoiul este unul dintre cele mai des întâlnite ingrediente folosite în preparatele româneşti. El este nu numai foarte gustos, dar este şi o plantă minune, pentru că are capacitatea să trateze o simplă infecţie la ureche dar şi o pneumonie periculoasă. Acesta conţine o mulţime de antioxidanţi care omoară bacteriile şi radicalii liberi din sânge şi protejează sistemul imunitar. Ingredientul activ al usturoiului, alicina, poate ataca şi distruge  virusuri sau infecţii puternice şi este chiar recomandat pentru copiii care au astm.

3. Echinacea

Echinacea

În antichitate, Echinacea era folosită mai ales pentru tratamentul rănilor deschise, a difteriei şi a otrăvirii. De câteva sute de ani este folosită şi în lupta cu bacteriile şi virusurile, ajutând în acelaşi timp sistemul imunitar. Este recunoscut faptul că poate distruge una dintre cele mai virulente bacterii, Staphylococcus aureus, “mâncătorul de carne”. Cea mai eficientă parte a plantei este rădăcina, din ea se extrag siropuri şi uleiuri. Florile şi seminţele sunt cel mai des folosite pentru ceaiuri. Este de asemenea eficientă în tratarea herpesului, a infecţiilor respiratorii, a răcelilor, a gripelor şi a alergiilor.

4. Ceapa

Ceapa

Ceapa îmbrăţişează proprietăţi medicinale, fiind bogată în flavonoide. Ea are calităţi diuretice şi antiinflamatorii, precum şi antioxidanţi puternici care ajută sănătăţii sistemului circulator, este duşman al diabetului, colesterolului ridicat, problemelor cardiace şi menţine buna funcţionare a tractului digestiv. Îşi face bine datoria şi împotriva răcelii şi tusei şi este un bun dezinfectant, mai ales pentru înţepături de  insecte sau răni superficiale provocate de animale.

Ceapa a fost folosită ca tratament pentru răceli şi tuse încă din Roma antică şi încă de pe atunci se ştia că ceapă are minunate calităţi medicinale, fiind un bun analgezic, antiinflamator şi un ajutor pentru circulaţia sângelui. Sulful din ceapă, cel care îi oferă mirosul şi gustul distinct, este şi cel care are proprietăţi antibacteriene. Siropul din ceapă poate lupta eficient cu răcelile dar şi cu tusea, mai ales cea seacă. Ceapă mică (salota sau esalota) are cel mai mare conţinut de fenoli şi antioxidanţi şi este cea mai eficientă ca antibiotic, fiind folosită şi în tratarea înţepăturilor de albină.

5. Ghimbirul

ghimbir

De peste două mii de ani, ghimbirul a fost unul dintre principalele ingrediente folosite în medicină alternativă. Aceasta datorită constituenţilor excepţionali din ghimbir – shogaol, zingeron şi gingerol, care îşi fac treaba ca agenţi antiinflamatori şi antibacterieni. Constituenţii au abilitatea de a ne ajuta la eliminarea mucusului, prevenind astfel problemele gastrointestinale sau respiratorii. Consumul regulat de ghimbir ajută la eliminarea stărilor de oboseală, ajută circulaţia, stabilizează nivelul de zahăr din sânge, ajută sistemul imunitar, comabte cancerul, acţionează ca analgezic.

6. Extractul din frunze de măslin

frunze_maslin

Extractul din frunze de măslin conţine oleuropeină, al cărei ingredient activ, acidul oleanolic, are proprietăţi puternice antibacteriene şi efecte antivirale. S-a demonstrat că este eficient în lupta împotriva infecţiilor, a herpesului, a oboselii cronice dar şi a alergiilor şi problemelor de piele. Pentru că funcţionează ca un antibiotic de spectru larg, se lupta deci şi cu răcelile şi gripele, cu problemele respiratorii şi sinuzita. Îi mai adăugăm şi capacitatea de a scade nivelul de zahăr din sânge, de a normaliza aritmiile, de a inhiba oxidarea şi de a relaxa arterele, de a trata durerile de dinţi, sau cele cauzate de artrită sau hemoroizi.

7. Extractul din seminţe de grapefruit

seminte de grape

Extractul din seminţe de grapefruit (ESG), cunoscut pe plan mondial ca citricidal, este un antiviral natural, antifungic şi antiseptic. În această conjuncţie cu o varietate de substanţe antioxidante organismul are numai de câştigat. Este bun împotriva mai multor microbi, viruşi şi microorganisme, inclusiv paraziţi şi ciuperci – stafilococul, streptococul, salmonella, germeni hemofili, Escherichia, Helicobacter Pylori, chlamidiile, Amoeba histolytica, ciuperci de tip Candida albicans, herpes, etc.

ESG poate substitui numeroase medicamente şi preparate cu acţiune terapeutică puternică, pe care le folosim în tratamentul diferitelor afecţiuni.

Ştim deja că citricile au cel mai mare conţinut de vitamina C, care previne răcelile. Însă, extractul din citrice, mai ales cel de grapefruit, are proprietăţi antimicrobinene şi antibacteriene, fiind un excelent dezinfectant. Poate fi găsit în formă lichidă, capsule, tablete sau chiar spray. Poate trata şi eczemele produse de scutece la bebeluşi. Vitamina C este o substanţă vitală în dezvoltarea organismului, cu efecte importante în tratarea infecţiilor şi în creşterea capacităţii organismului de a se lupta cu ele. Un studiu al Universităţii Carolina de Nord a demonstrat că vitamina C a ajutat pacienţi să se vindece de muşcături de şarpe şi de infecţii virale şi bacteriene extrem de puternice.

Doze mari de vitamina C au abilitatea naturală de a rezolva diverse rezistenţe la antibiotice. În fiecare an, mii de oameni mor din cauza microbilor rezistenţi la antibiotice. Cifrele sunt în creştere. Fructele şi legumele vin cu acea porţie de vitamina C necesară organismului. Un nutrient solubil în apă, vitamina C are multiple roluri în organism. Ea atacă şi distruge microorganismele din corp inclusiv HIV, ajută sistemului imunitar, produce celule albe, repară celulele pielii distruse. Vitamina C este folosită ca remediu şi împotriva difteriei şi a poliomielitei.

8. Probioticele şi Bifidus Acidophilus

yogurt_and_fruit

Probioticele sau substanţele fermentate au efecte inactiv ca antibiotice naturale dacă în ele nu se regăsesc microbi precum bifido acidophilus şi lactobacillus acidophilus. Medicii spun că un consum regulat de probiotice alături de antibiotice permit schimbarea microflorei, a bacteriilor  bune, în tractul digestiv.

9. Uleiul de cocos

ulei-de-cocos-1RAC

Mary G. Enig,  biochimist cu doctorat în nutriţie, este cea care a descoperit potenţialul uleiului de cocos. Ea spune că organismul nostru foloseşte un ingredient-minune din acest ulei – monolaurin – pentru a se lupta cu diferite boli şi infecţii, virusuri şi bacterii. A fost chiar un caz foarte mediatizat în SUA, în care un bebeluş născut cu HIV, a scăpat de virus, după ce a fost hrănit cu formulă de lapte bogată în ulei de cocos. Recent, un medic din Florida a observat rezultate excelente când a tratat pacienţii cu helicobacter – o bacterie periculoasă prezentă în stomac. Luau o linguriţă de ulei de cocos virgin de trei ori pe zi. Medicul a recunoscut că uleiul de cocos a fost mult mai eficient decât alte antibiotice pe care obişnuia să le prescrie.

10. Ceaiul verde

ceai-verde

Bogat în EGCG (epigallocatechin gallate), ceaiul verde este un alt antibiotic natural ce oferă numeroase beneficii favorabile organismului. Epigallocatechinele gallate (EGCG) ajută la moderarea pierderilor de energie pe parcusul unei zile.

Cercetători de la Universitatea Northwestern spun că polifenolii din ceaiul verde dizolvaţi în apă cu puţină sare pot produce elemente antiobiotice non-toxice. Atunci când întâlnesc o bacterie, o distrug. Elementele antioxidante din ceaiul verde fortifică sistemul imunitar şi ajută organismul să lupte împotriva infecţiilor. Ceaiul verde combate E-coli şi Streptococcus în combinaţie cu alte antibiotice.

11. Mierea

miere_1

Mierea a fost folosită dintotdeauna ca antibiotic natural în tratarea diverselor afecţiuni sau boli. Datorită proprietăţilor antivirale, antiseptice, antiinflamatoare, enzimelor antibacteriene, mierea previne multiplicarea şi dezvoltarea anumitor bacterii. Potrivit unor cercetări recente, albinele includ un factor proteic cunoscut sub numele de defensin-1, în miere.

Specialiştii spun că iau în considerare posibilitatea de a include defensin-1 în medicamentele viitoare ce vor fi folosite în lupta împotriva bacteriilor rezistente la antibiotice.

Cel mai delicios dar şi mai mortal agent, când vine vorba de bacterii şi virusuri, este mierea de Manuka, ce provine din Australia şi Noua Zeelandă. Ea poate să ucidă o varietate largă de patogeni, chiar şi periculosul virus, “mâncător de carne”, Staphylococcus aureus, care duce la septicemii mortale. În plus, cercetătorii au observat că virusurile şi bacteriile tratate cu această miere nu au devenit rezistente la efectele ei. Mierea de Manuka poate trata şi ulcerul, răni infectate deschise, răcelile şi gripele comune, dar şi tusea.

12. Turmericul

turneric_powder

Turmericul, condimentul auriu, prin prezenţa curcuminei – ingredientul său forte, are efecte puternice ca antibiotic şi antiseptic. Substanţele antiinflamatorii protejează organismul de invazia unor bacterii specifice. Este bun împotriva tăieturilor, rănilor grave, lepră, psoriazis, eczeme, scabie, cancer şi de asemenea pentru ficat, inimă, tractul digestiv. Turmericul previne şi dezvoltarea tumorilor.

13. Chimenul

Chimen

Cultivat originar din zona Marii Mediteraneene, chimenul este unul din acele condimente care are o aromă distinctă şi un gust destul de puternic. Uleiul esenţial extras din acest condiment are un conţinut mare de compuşi antibacterieni, care pot oferi ajutor sistemului imunitar. De asemenea, condimentul folosit în preparate culinare cât mai des, poate preveni răcelile de sezon.

14. Eucaliptul

Eucalipt

Iată un antiseptic natural, folosit şi ca un puternic antiinflamator, care poate să se lupte cu infecţii, bacterii, ciuperci şi virusuri. Cel mai adesea este regăsit sub formă de ceai, însă poate fi găsit şi sub formă de extract, ulei sau sirop. Uleiul de eucalipt era folosit în Australia de aborigeni pentru tratarea infecţiilor şi a rănilor şi pentru a reduce febra. În secolul 19 era folosit ca dezinfectant în spitale. Apoi s-a descoperit că acţionează şi ca expectorant, deci este un bun remediu pentru tuse. Uleiul de eucalipt nu trebuie ingerat direct, ci diluat sau folosit mai degrabă pentru masajul pieptului, al gatului şi al frunţii.

Surse: http://www.doctorulzilei.ro/top-10-antibiotice-naturale/

http://stiri.apropotv.ro/news/top-10-antibiotice-naturale-ascunse-in-camara-ta-12121221

Posted in Medicină alternativă.