Vindecarea prin gânduri! Cum îţi lucrezi mintea pentru a scăpa de boli?

Boala este un dezechilibru energetic al unui organ, al unui sistem sau a unei zone a corpului. Aceste dezechilibre sunt efectele unor transformări chimice şi fizice ce au loc la nivel de celulă şi pot fi produse de diverşi factori nocivi din mediu. Dar un dezechilibru chimic, apoi energetic se poate produce şi ca urmare a activităţii cerebrale. Deşi pare greu de crezut, unii oameni susţin că ne putem vindeca prin puterea minţii.

Rostim cuvintele pentru a putea să comunicăm şi să ne facem înţeleşi. Dar când le rostim, pentru a da un sens frazelor, imaginaţia creează în mintea noastră imaginile corespunzătoare acelor cuvinte. De fiecare dată ataşăm imaginilor (şi, deci, cuvintelor) o emoţie. La fiecare imagine simţim ceva pozitiv, negativ sau neutru, de intensităţi diferite. În acest fel, fiecare cuvânt şi gând este încărcat emoţional. Emoţia este cea care are puterea, de fapt, nu cuvântul.

Emoţiile sunt stări strâns legate de procesele chimice din creier şi au capacitatea să declanşeze reacţii fizice. De exemplu, ne înroşim la faţă dacă ne emoţionăm, ne transpiră palmele de nerăbdare, ne creşte pulsul la prima întâlnire cu persoana iubită, etc. Emoţiile şi sentimentele negative – de ură, de exemplu – ajung în timp să producă dezechilibre chimice în organism şi să ne îmbolnăvească. Invers, emoţiile pozitive – iubirea, iertarea, acceptarea – inversează acest proces şi ne ajută să ne însănătoşim prin refacerea echilibrului energetic al organului bolnav sau al întregului organism.

Louise Hay (88 de ani), autorul volumului Poţi să-ţi vindeci viaţa, este una din personalităţile recunoscute la nivel mondial care a studiat fenomenul autovindecarii, l-a aplicat ea însăşi (când s-a îmbolnăvit de cancer şi nu numai) şi a scris despre el. Ea susţine că bolile pot fi eliminate prin inversarea proceselor mentale, că „starea de sănătate nu poate fi atinsă fără obţinerea unui echilibru desăvârşit între minte, suflet şi corp” şi că „niciun medic şi niciun terapeut nu ne poate oferi o stare de sănătate perfectă, dacă nu luăm noi înşine decizia de a contribui la procesul nostru de vindecare.”

„Cuvântul „incurabil”, care îi sperie atât de tare pe oameni, nu înseamnă altceva decât că boală de care suferă nu poate fi vindecată prin metodele „exterioare” de tratament şi că trebuie să pătrundă în interiorul lor pentru a-şi vindeca singuri boala. Orice boală se naşte din nimic şi se poate întoarce în vidul din care a provenit.” (Louise Hay)

Gândurile şi cuvintele pe care le-am rostit în trecut au condus la experienţele actuale din viaţă noastră. Cu cât mai negative gândurile şi cu cât mai mult timp şi energie ne răpesc, cu atât mai grave sunt bolile de care riscăm să ne îmbolnăvim. În schimb, tot ce gândim şi vorbim azi, determină starea noastră de sănătate viitoare. Pentru a putea elimina răul – chiar şi bolile de care suferim – putem începe de acum să ne corectăm gândirea, să ne eliberăm de vechile gânduri negative şi să le înlocuim cu unele pozitive.

„Dacă îţi doreşti o viaţă fericită, va trebui să emiţi în permanentă gânduri fericite. Mai devreme sau mai târziu, toate cuvintele pe care le rostim sau pe care le gândim ajung să ne influenţeze viaţa”. (Louise Hay)

Experienţele pozitive şi negative prin care trecem în viaţă sunt rezultatul tiparelor noastre mentale, care ne creează realitatea. Dacă am folosit un tipar mental multă vreme, el ne influenţează viaţa. Cu cât este mai consistent, cu atât mai puternic este efectul.

Tiparele mentale care te îmbolnăvesc

„Am înţeles cum mi-am creat singură bolile de care am suferit, iar această înţelegere a marcat o etapă nouă în viaţa mea. La ora actuală nu mai dau vina pe nimeni pentru dezechilibrele din viaţa mea sau din corpul meu. Îmi asum astăzi întreaga responsabilitate pentru propria mea sănătate. Nu îmi reproşez însă niciodată nimic şi nu mă simt vinovată, dar ori de câte ori devin conştientă de o boală şi de tiparele care au stat la baza ei, încerc să evit pe viitor aceste tipare, astfel încât să nu mai creez posibilitatea de a mă îmbolnăvi.” (Louise Hay)

Louise a descoperit că principalele tipare mentale care stau la baza majorităţii bolilor de care suferim sunt: tendinţa de a critică, mania, resentimentele şi vinovăţia.Tendinţa de a critica conduce frecvent la boli precum artrită, mania rezonează cu arsurile şi cu infecţiile virale, vinovăţia conduce la durere. Resentimentele de lungă durată consumă sufletul şi corpul şi conduc pe termen lung la tumori şi la cancer.

Vindecare prin gânduri

Pentru a elimina permanent o boală sau o afecţiune, trebuie să acţionăm pentru dizolvarea cauzei ei mentale. În cartea sa Vindecă-ţi corpul. Cauzele mentale ale bolilor fizice şi modalităţile metafizice prin care acestea pot fi vindecate, Louise Hay ne oferă o listă foarte mare cu cele mai frecvente boli, cauzele mentale probabile ale fiecăreia, precum şi noul tipar de gândire pe care trebuie să-l aplicăm pentru a ne vindeca.

Valeriu Popa în cartea Cauzele spirituale ale bolilor, consideră că boala este un semnal al corpului nostru şi că toate bolile sunt autocreate.

„Întotdeauna bolile apar în câmpul energetic al omului cu mulţi ani înainte că ele să se manifeste în câmpul fizic. Organismul trebuie să blocheze programele distructive ce au pătruns în câmpul omului. Prin gândurile, dorinţele şi obiceiurile noastre inducem sănătate sau boală în corpul fizic. Boala nu trebuie considerată ca o pedeapsă sau o nedreptate. Ea este cel mai drept act din existenţa noastră, pentru că a fost generată de comportamentul nostru mental şi afectiv. Prin gând omul se îmbolnăveşte şi tot prin gând el se vindecă. Orice boală porneşte din minte. Mulţi bolnavi îşi pregătesc în mental, cu străduinţă, ani de-a rândul o îmbolnăvire definitivă. Nimic nu se manifestă în corp fără să aibă un prototip mental corespunzător. Adevărata vindecare începe în momentul în care ne gândim ce am vrea să facem atunci când ne vom recâştiga sănătatea.” (Valeriu Popa)

Louise Hay consideră că atunci când eram copii ne iubeam pe noi înşine necondiţionat; ştiam că suntem perfecţi. Acest lucru este valabil şi acum, doar că l-am uitat. „Peste el s-a suprapus o întreagă cunoaştere exterioară pe care am învăţat-o şi care nu valorează nimic.”

De aici trebuie să începem procesul vindecării: să ne iubim pe noi înşine. Gradul în care ne iubim pe noi înşine ne va face sau nu să mâncăm corect, să dormim suficient, să nu fumam, să facem sport, etc. Fiecare dintre aceste opţiuni afirmă de fapt în ce măsură ne pasă de viaţă. Respectul şi iubirea de sine sunt absolut necesare pentru ca un pacient să contribuie la vindecarea sa, împreună cu dăruirea afecţiunii, iertării, autoacceptarea.

Cu toţii am auzit de cazuri de însănătoşiri miraculoase, inexplicabile din punct de vedere ştiinţific, dar se neglijează faptul că, în toate acestea, oamenii au dus o muncă importantă cu ei înşişi pentru a-şi transforma în mod radical modul de a înţelege, de a crede şi de a trăi. Iată paşii pe care trebuie să îi parcurgi:

  1. Pentru a iniţia un proces de vindecare a minţii, în primul rând trebuie să te împaci cu experienţele trecute, să scapi de resentimente, dorinţe de răzbunare, să înţelegeţi că eşti singur responsabil de propria fericire.
  1. Renunţă la criticile faţă de ceilalţi, la atitudinea negativă şi refractară faţă de nou, învaţă să fii flexibil, să te bucuri chiar şi de lucrurile mărunte din viaţă. Fiind cu adevărat mulţumiţi şi recunoscători pentru toate aspectele pozitive ale vieţii, creierul nostru ne va ajuta să ne vindecăm, căci stările de fericire şi mulțumirea profundă activează procesele de reîntinerire şi de regenerare ale corpului.
  1. Iertarea şi eliberarea de resentimente vor permite apoi vindecarea rănilor emoţionale care ne blochează în trecut şi ne vor echipa pentru posibile situaţii dificile viitoare.
  1. Ca să te vindeci trebuie să scoţi la suprafaţă conflictele şi să le rezolvi. E important să ştii ce nevoi a satisfăcut boala şi să găseşti o modalitate de a satisface acele nevoi.
  1. Pentru a produce modificări fizice în organism, se pot folosi două instrumente esenţiale: emoţiile şi imaginaţia. Emoţiile şi cuvintele noastre dau de ştire corpului ce aşteptăm de la el, iar prin vizualizarea anumitor schimbări îl putem ajută să le înfăptuiască.
  1. Relaxează-te! Ne referim aici la calmarea activităţii mentale şi izolarea corpului şi a minţii de orice stimuli exteriori, un mod de detaşare de toate grijile cotidiene, pregătindu-ne să intrăm în contact cu niveluri mai profunde ale minţii. Meditaţia este o metodă prin care putem înceta temporar să dăm ascultare presiunilor şi modalităţilor de zi cu zi în care ni se distrage atenţia, conştientizând astfel alte lucruri: gândurile şi sentimentele noastre mai profunde, produsele inconştientului nostru etc.
  1. Pentru a te face bine când eşti grav bolnav ai nevoie de patru credinţe fundamentale: credinţa în Dumnezeu, în ţine însuţi, în medicul tău şi în tratamentul prescris.
  1. Exerciţiul fizic, râsul şi jocul sunt strâns legate. Toate trei au efecte similare asupra minţii şi trupului. Persoanele rigide, care nu se pot lăsa în voia jocului, se vindecă cel mai greu sau au cele mai mari dificultăţi să-şi schimbe viaţa pentru a înfrunta boala.”

Sursa: http://www.sanatatespirituala.eu/vindecarea-prin-ganduri-cum-iti-lucrezi-mintea-pentru-a-scapa-de-boli/#

Cel mai puternic antibiotic natural – elimină toate infecţiile din organism

V-aţi întrebat vreodată ce făceau oamenii în Evul Mediu pentru a se menţine sănătoşi şi pentru a se apăra împotriva bolilor incurabile şi epidemiilor vremii? Ei au băut acest tonic puternic! Această băutură purificatoare este un antibiotic natural care distruge bacteriile Gram-pozitive şi Gram-negative din organism.

Este vorba despre o băutură antivirală puternică, antifungică, antibacteriană şi antiparazitară. Întăreşte sistemul imunitar, purifică sângele şi îmbunătăţeşte fluxul de sânge în glandele limfatice din tot corpul.

Care sunt ingredientele acestui tonic puternic?

Secretul poţiunii magice constă în combinaţia potrivită de ingrediente de înaltă calitate, naturale şi proaspete.

Turmericul: turmericul este una dintre cele mai bune mirodenii. Acest condiment-miracol portocaliu ajută la:

  • curăţarea organismului
  • reducerea inflamațiilor
  • uciderea bacteriilor şi ciupercilor
  • protejarea împotriva cancerului
  • menţinerea sănătăţii inimii
  • menţinerea sănătăţii creierului
  • depresie

Ghimbirul este cel mai bun prieten al turmericului cu proprietăţi benefice similare. El este:

  • anti-inflamator
  • antifungic
  • antibacterian
  • bun în reducerea durerii din muşchi
  • bun în ameliorarea ameţelii
  • excelent în îmbunătăţirea sănătăţii inimii
  • excelent în reducerea nivelului de zahăr din sânge
  • un bun ameliorator al digestiei

Usturoiul este un antibiotic puternic, care conţine bacterii vii. Acest aliment utilizat pe scară largă este:

  • antibiotic
  • excelent în vindecarea ciupercilor
  • un instrument puternic împotriva multor boli
  • excelent în îmbunătăţirea sănătăţii inimii
  • un factor de reglare a tensiunii arteriale
  • plin cu antioxidanţi care îmbunătăţesc sănătatea oaselor.

Ceapa este foarte asemănătoare cu usturoiul şi împreună sunt perechea perfectă pentru a proteja corpul. Ce face ceapa?

  • reglează nivelul de zahăr din sânge
  • ameliorează inflamația în organism
  • ajută la producerea de colesterol bun
  • este un puternic antibiotic 
  • protejează împotriva radicalilor liberi

Hreanul este un medicament puternic, mai ales pentru sinusuri şi plămâni. Acest aliment:

  • deschide canalele sinusurilor
  • ajută în răceală şi gripă
  • este un excelent antibiotic
  • ajută la purificarea urinei
  • protejează împotriva cancerului

Ardeii iuţi:

  • au proprietăţi anti-inflamatorii
  • sunt buni pentru sănătatea cardiovasculară
  • calmează durerile
  • ajută sistemul imunitar
  • ajută în cazurile de constipaţie
  • reduc riscul de diabet zaharat de tip 2
  • ajută la menţinerea unei greutăţi sănătoase

Şi în cele din urmă, ingredientul principal este – oţetul de mere:

  • reduce colesterolul
  • ajută la reglarea nivelului de zahăr din sânge
  • ajută la dezinflamare în cazul congestiei nazale şi a gâtului
  • îmbunătăţeşte digestia
  • ajută la menţinerea unei greutăţi sănătoase
  • ridică nivelul de energie
  • menţine prospeţimea respiraţiei dumnavoastra şi face ca zâmbetul să vă fie mai luminos

Acum, că ştiţi ingredientele poţiunii magice, este timpul să o preparaţi.

Reţeta acestui puternic tonic:

Ingrediente:

  • 2 linguriţe de pudră de turmeric sau două rădăcini
  • 700 ml oţet de cidru de mere
  • 1/4 ceaşcă usturoi tocat mărunt
  • 1/4 ceaşcă ceapă tocată mărunt
  • 2 ardei iuţi proaspeţi
  • 1/4 ceaşcă ghimbir ras
  • 2 linguri de hrean ras

Indicaţii:

  1. Adăugaţi toate ingredientele într-un bol, cu excepţia otetului şi amestecaţi.
  1. Se transferă amestecul într-un borcan.
  1. Turnaţi oţetul peste amestec. Cel mai bun raport este: 2/3 ingrediente uscate şi 1/3 oţet.
  1. Se închide borcanul şi se agită bine.
  2. Păstraţi amestecul într-un loc uscat şi răcoros aproximativ 2 săptămâni. Se agită timp de câteva ori pe zi.
  1. După două săptămâni stoarceţi amestecul.
  1. Ce rămâne după stors, puteţi folosi la gătit ca și condiment.

Acest amestec este foarte puternic și este de preferat să se consume câte o linguriță pe zi. După ce înghițiți acest amestec, cel mai bine este să mâncaţi o felie de lămâie sau de portocală.

Sursa: http://www.sanatoszidezi.ro/2016/07/acesta-este-cel-mai-puternic-antibiotic-natural-al-tuturor-timpurilor-elimita-toate-infectiile-din-organism.html?m=1

„ADHD-ul nu există” – Teoria controversată a unui medic cu 50 de ani de experienţă în tratarea copiilor cu deficit de atenţie şi hiperactivitate

Un medic american lansează o ipoteză care stârneşte furia părinţilor din SUA pentru că demontează ideea conform căreia ADHD-ul este o boală ce trebuie tratată ca atare. După cinci decenii în care a văzut mii de cazuri de copii şi adulţi diagnosticaţi cu ADHD, neurologul comportamental Richard Saul este convins că se fac greşeli cu urmări grave în privinţa acestei probleme, mai ales atunci când este necesar tratamentul medicamentos.

richard-saul-wurman1

Doctorul Richard Saul atrage atenţia inclusiv în cartea pe care a lansat-o recent, intitulată „ADHD does not exist“ (ADHD nu există-n.r.), asupra faptului că în ultimii ani, nu numai în SUA, dar şi în Franţa şi Marea Britanie a crescut simţitor numărul persoanelor diagnosticate cu ADHD, iar acest fenomen are loc în tot mai multe ţări. 

Astfel, un studiu realizat în Franţa, în 2004, a relevat faptul că 84% din copiii diagnosticaţi cu ADHD aveau, de fapt, deficienţă de fier. În Marea Britanie numărul reţetelor prin care doctorii prescriu medicaţie pentru ADHD s-a dublat în cazul copiilor, între 2003 şi 2008, iar în cazul adulţilor s-a triplat. „Totuşi, aceste stimulente, numite astfel pentru că sunt menite să stimuleze acele zone din creier care se prespune că nu funcţionează în parametri normali, nu ajută cu nimic în cele mai multe cazuri, dar în schimb cauzează o serie întreagă de efecte secundare, unele periculoase. Uneori pot chiar să agraveze simptomele deja existente“, afirmă doctoral Saul. 

“Să tratezi ADHD-ul ca pe o boală, mai degrabă decât ca pe un set de simptome, le poate face un deserviciu teribil şi periculos atât copiilor, cât şi adulţilor diagnosticaţi cu aşa ceva, mai spune medicul american. Nu există îndoială în privinţa faptului că simptomele există: incapacitatea de a acorda atenţie detaliilor, întreruperile, agitaţia, comportamentul impulsiv etc. Dar să pui toate aceste simptome laolaltă şi să le transformi într-un diagnostic, ADHD, apoi să tratezi această aşa-zisă boală cu stimulente, este ca şi cum ai trata simptomul unui infarct, cum este durerea în piept, cu calmante, mai degrabă decât să mergi direct la sursa problemei şi să „repari“ inima“. Este o atitudine periculoasă, neglijentă şi greşită”, subliniază Richard Saul. 

Medicul recunoaşte că, la rândul său, în anii ’70, s-a numărat printre acei medici care credeau cu tărie în ADHD: „Părea că acest diagnostic explica problemele legate de atenţie, probleme care afectau atâţia copii. Dar, în timp, am ajuns să înţeleg faptul că simptomele cu care veneau la mine aceşti pacienţi se datorau unei pleiade de cauze, cu totul ignorate din cauza acestei diagnosticări cu ADHD făcute mai degrabă emoţional decât raţional“, a mai explicat Richards.

Acesta povesteşte că, aşa cum a menţionat şi în cartea scrisă pe acest subiect, carte care a iscat controverse în SUA, cei mai mulţi medici au ajuns să se blocheze într-un cerc vicios al diagnosticării greşite cu ADHD şi, mai ales în SUA, a prescrierii de stimulente precum Ritalinul (medicament care se prescrie şi în România-n.r.). „Doar prin investigarea amănunţită, identificarea şi tratarea cauzelor reale îi putem ajuta cu adevărat pe aceşti pacienţi“, atrage atenţia medicul. 

Richards relatează cazul unui băiat în vârstă de 13 ani diagnosticat cu ADHD, care urmase timp de un an tratament medicamentos, în paralel cu cel psihologic, iar mama puştiului a ajuns disperată în cabinetul său pentru că în ciuda medicamentelor luate nu se observase nicio îmbunătăţire a stării acestuia. După o serie de analize de sânge amănunţite, rezultatele au arătat că băiatul avea deficienţă de fier, la care se adăuga o dietă alimentară greşită. După ce venea de şcoală, copilul se hrănea cu junk food, iar combinaţia dintre lipsa de fier şi dieta alimentară săracă în fier şi bogată în zahăr contribuia la apariţia simptomelor care îi determinaseră pe medici să pună diagnosticul de ADHD.

 „Deficienţa de fier sau anemia cauzează oboseală fizică, deficit de atenţie şi de concentrare, dar şi probleme de memorare. La scurt timp după ce a început să ia suplimente de fier şi să aibă o dietă bazată pe mult peşte, fructe, legume şi nuci, comportamentul său şi rezultatele şcolare s-au îmbunătăţit considerabil. Problema , în acest caz, la fel ca în alte multe situaţii, a fost că diagnosticul de ADHD, dar şi administrarea de stimulente, mascaseră problema reală pe care o avea copilul“, a povestit neurologul. 

Doctorul Richard Saul scrie în Daily Mail că de multe ori copiii care ajung la el nu au absolut nimic, dar din cauza „popularităţii“ de care se bucură ADHD-ul, părinţii, profesorii şi chiar mulţi dintre pacienţi, atunci când este vorba de adulţi, sunt convinşi că aceasta este afecţiunea-problemă şi vor să fie trataţi exact pentru acest lucru. La rândul lor, doctorii sunt ori mult prea ocupaţi ori, din alte motive, mult prea dornici să prescrie tratament pentru ADHD.

Mulţi alţi pacienţi pe care i-am tratat sufereau de cu totul alte probleme decât ADHD, cum ar fi depresie, schizofrenie, sindrom Tourette sau tulburare bipolară, boli despre care se spune că are coexista cu ADHD-ul, dar în opinia mea acestea sunt, de fapt, cauzele acelor simptome ale ADHD-ului. Tratează aceste afecţiuni şi vei trata ADHD-ul, exemplifică Richard Saul.

De asemenea, neurologul mai avertizează că folosirea pe termen lung a stimulentelor nu face decât ca pacienţii cu ADHD să aibă nevoie de doze din ce în ce mai mari, pentru că organismul se obişnuieşte cu o anumită doză şi medicaţia nu mai are efect. Iar dozele mari, pe termen lung, au fost legate de apariţia problemelor de memorie, de concentrare, de reducerea speranţei de viaţă şi chiar de creşterea probabilităţii de suicid, probleme care sunt cu atât mai grave atunci când aceste medicamente sunt luate fără a fi necesar. 

În România, potrivit unei estimări a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, aproximativ 220.000 de copii suferă de ADHD, dar se consideră că numărul lor ar fi mult mai mare.

Sursa: http://adevarul.ro/life-style/parinti/adhd-ul-nu-exista-teoria-controversata-unui-medic-50-ani-experienta-tratarea-copiilor-diagnosticati-tulburarea-deficit-atentie-hiperactivitate-1_531efb3b0d133766a8ce0631/index.html

Utilizările bicarbonatului de sodiu în timpul verii

Mulți cunosc beneficiile acestui ingredient în bucătărie, însă nu toată lumea cunoaște ce poate face acestă substanță în grădină.

Pe scurt, bicarbonatul de sodiu este un ingredient indispensabil în orice casă. De la utilizarea lui în bucătărie pentru prepararea unor prăjituri, până la tratarea arsurilor de stomac, bicarbonatul este unul dintre cele mai bune alegeri.

Mai mult decât atât, pe lângă clasicele utilizări, vă invităm să descoperim împreună ceea ce nu ştiaţi că poate face bicarbonatul de sodiu pentru plante.

Utilizări ingenioase ale bicarbonatului în propria grădină 

Eliminaţi cu succes dăunătorii de pe frunzele plantelor

Este foarte simplu – combinaţi 5 linguriţe de bicarbonat cu 5 litri de apă, amestecaţi bine până când acesta s-a diluat, apoi stropiţi frunzele plantelor cu acest amestec. Nici un dăunător nu se va mai apropia de plantele dumneavoastră.

Pământul din ghivece sau vaze cu flori  

Înainte să aşezaţi pământ într-un ghiveci de flori, aveţi grijă să presăraţi puţin bicarbonat de sodiu pe fundul acestuia, apoi să adăugaţi pământul. Acest truc va ţine la distanţă apariţia mucegaiului.

Scăpaţi de furnici

Presăraţi puţin bicarbonat în jurul casei sau pe la colţurile unde ştiţi că furnicile se adăpostesc şi veți vedea că în câteva zile acestea vor dispărea.

Scăpați de ţânţari

Ţânţarii se adăpostesc de obicei pe frunzele gardului viu sau pe frunzele copacilor din curte. Adăugaţi 5 linguri de bicarbonat la 2 litri de apă, apoi combinaţi apa rezultată cu 100 de ml de oţet. Turnaţi amestecul într-un recipient cu pulverizator şi stropiţi frunzele copacilor sau gardului cu acest amestec. Ţânţarii nu-şi vor mai găsi căminul în aceste locuri.

Sursa: http://www.secretele.com/2016/06/a-imprastiat-bicarbonat-de-sodiu-prin.html

Beneficiile uimitoare ale sucului proaspăt de lămâie

Antivirale, antibacteriene și imunostimulatoare, lămâile se prezintă cu numeroase beneficii pentru sănătate. Surse generoase de compuși chimici vindecători, fructele galbene și acrișoare, venerate în trecut de egipteni, îmbunătățesc imunitatea, întăresc vasele de sânge, vindecă pielea și blochează dezvoltarea celulelor canceroase.

Cele mai cunoscute beneficii pentru sănătate ale lămâilor sunt cele antivirale, antibacteriene și imunostimulatoare, însă acestea și-au dovedit eficacitatea și în diete, constituind un bun digestiv și detoxifiant pentru ficat. Bogate în acid citric, calciu, magneziu, vitamina C, bioflavonoide și pectine, lămâile întăresc imunitatea, și luptă eficient împotriva infecțiilor.

Folosite sub orice formă, ca suc, în salate, în ceai, ca dressing, cataplasmă, beneficiile acestor fructe miraculoase sunt cu adevărat surprinzătoare.

lemon-juice-1

Scade riscul de apariție a calculilor renali

Cantitatea bogată de acid citric din lămâi reduce excreția de calciu și ajută la prevenirea formării pietrelor la rinichi. Pentru a scădea riscul de apariție a calculilor renali, este recomandat consumul zilnic a doi litri de limonadă, preparată cu suc proaspăt de lămâie și cu cât mai puțin zahăr posibil.

Vindecă acneea 

Vitamina C din lămâie oferă strălucire pielii și distruge bacteriile responsabile de apariția acneei.

Pe lângă obiceiul de a bea limonadă dimineața, specialiștii recomandă aplicarea sucului proaspăt de lămâie pe acnee, cu ajutorul degetului sau unui tampon de vată, lăsând să acționeze peste noapte. Dimineața se clăteşte cu apă.

Un alt remediu în tratarea acneei constă în amestecul unei părți de zeamă de lămâie proaspăt stoarsă cu o parte apă cu miere. Se pune amestecul pe zonele afectate, se lasă o jumătate de oră și se clăteşte. Tratamentul se repetă de 2 ori pe zi, dimineața și seara.

Vindecă aftele

Proprietățile antibacteriene și antivirale ale lămâii accelerează procesul de vindecare în cazul aftelor. Se amestecă sucul de lămâie cu apă caldă și se clăteşte gura cu lichidul rezultat, repetând procedeul de 3 ori pe zi. Este posibil ca odată cu contactul dintre lămâie și afte, să se producă o senzație de arsură, însă fără nici un motiv de îngrijorare.

Întărește venele

Bogat în bioflavonoid, un grup de substanțe chimice antioxidante de origine vegetală (rutin), sucul de lămâie întărește pereții venelor și ai capilarelor, reducând durerea – iar în unele cazuri, chiar și apariția venelor varicoase.

Protejează împotriva cancerului de sân

În prezent, cercetătorii studiază potențialele beneficii ale limonenei, o substanță chimică localizată în coaja de lămâie și în membranele de culoare albă de sub ea. Se presupune că aceasta prezintă o semnificativă acțiune antitumorală, acționând benefic în tratamentul cancerului, îndeosebi al celui mamar.

Scade febra

Pentru combaterea febrei din pricina răcelii, se stoarce sucul de la 1-2 lămâi, se amestecă cu apă fierbinte și miere, și se consumă. Procedeul se repetă la fiecare 2 ore, până când febra începe să cedeze.

Pentru durerile în gât, în această limonadă, mierea va fi înlocuită cu o linguriță de sare marină. Se face gargară cu acest lichid, de 3 ori pe zi. După gargară, se poate înghiți sucul.

Vindecă bătăturile

Peste bătături se aplică o felie groasă de lămâie, se împachetează, se strânge bine zona cu ajutorul unei folii și se lasă peste noapte. Este important ca lămâia să se afle în contact doar cu bătătura. În caz contrar, poate cauza arsuri pielii normale.

Sursa: http://topremediinaturiste.ro/beneficiile-uimitoare-ale-sucului-proaspat-de-lamaie/#

Neştiutele proprietăţi terapeutice ale cireşelor

A venit vremea cireşelor şi puţini cunosc câte efecte miraculoase au atât fructele, cât şi codiţele lor pentru sănătatea noastră. De aceea, astăzi vă prezentăm toate informaţiile legate de beneficiile pe care aceste fructe le aduc celor aflaţi în suferinţă.

Cireşii sunt arbori fructiferi cultivaţi în toate regiunile ţării, la câmpie, deal şi în zona de munte, până la altitudinea de 1.000 m. În stare sălbatică, cireşul creşte spontan prin păduri, tufişuri, coaste însorite, grohotişuri, preferând soluri uşoare, nisipoase, reavene, aluvionare, brun-roşcate şi cernoziomuri. Denumirea ştiinţifică a cireşului este Cerasus avium – sin. Prunus cerasus. În România există 3 varietăţi de cireş, cu peste 25 de soiuri cultivate.

Cultura cireşului este cunoscută de peste 2.500 de ani, la început în Asia, între Marea Neagră şi Marea Caspică, de unde a trecut în Europa. În stare sălbătică se întâlneşte în China, Iran, Turkestan, Caucaz, Crimeea, Turcia, Africa de Nord şi sud-estul Europei.

Cireşul este un arbore impozant, înalt de 10-20 de metri, cu rădăcini puternic ramificate, cu trunchiul drept, scoarţa netedă, brun-cenuşie, ce se exfoliază în fâşii circulare, frunze alungit-ovale şi flori albe.

Înflorirea are loc în lunile aprilie-mai, iar fructificarea începe în mai-iunie, în funcţie de particularităţile soiului. Cireşul cultivat trăieşte 25-40 de ani, iar cel sălbatic ajunge până la 100 de ani.

f7R1ZH3

În scopuri terapeutice se folosesc fructele bine coapte, intens colorate şi neatacate de dăunători. Îm paralel, se colectează, separat, codiţele fructelor, care se usucă la soare în strat subţire. Pentru a evita mucegăirea sau brunificarea, codiţele se întorc în fiecare zi şi se păstrează în pungi de hârtie. În aceste condiţii, codiţele vor avea gust amărui-astringent şi culoarea brun-verzuie.

Fructele de cireş au o valoare energetică redusă, cuprinsă între 43-89 kcal/100 g fructe proaspete, în medie 57 kcal/100 g. Conţin o mare diversitate de componente nutritive, între care pot fi menţionate: 6-15% zaharuri (mai ales levuloză asimilabilă de către diabetici), acizi organici (îndeosebi acid salicilic), proteine, pectine, caroten, saponine, flavonoizi, vitamine (C, A, B1, B2, E, PP) şi o cantitate optimă de săruri minerale, îndeosebi potasiu (220 mg%), precum şi Ca, P, Mg, Fe şi unele microelemente absolut necesare în terapia umană (Zn, Cu, Mn, Co). Mare importanţă are acidul elagic, care anihilează efectele unor substanţe cancerigene, naturale sau sintetice, prevenind astfel incidenţa cancerului.

Proprietăţile terapeutice şi acţiunile specifice

Cozile de cireşe au puternice efecte diuretice datorită conţinutului ridicat de săruri de potasiu şi flavonoide. În plus, s-au constatat şi proprietăţi astringente şi antidiareice (datorită conţinutului în taninuri), apoi proprietăţi depurative, antifebrile şi antiinflamatoare renal.

Pentru aceste proprietăţi, ceaiul din cozi de cireşe sau vişine este mult recomandat în:

– afecţiuni renale (litiază urică, pielite, nefrite, pielonefrite, cistite, uretrite, retenţie urinară, colici renali, infecţii renale, hidropizie);

– afecţiuni ale aparatului digestiv (diaree, ascită);

– reumatism, gută, artrite;

– prevenirea aterosclerozei şi pericarditei;

– tratarea edemelor şi a celulitei.

Forme de utilizare

– decoct preparat dintr-un pumn de codiţe uscate la 600 ml apă rece; se fierbe 10 minute la foc mic, se infuzează acoperit 20 de minute, se îndulceşte şi se bea călduţ între mese, prin fracţionare în 3-4 reprize în cursul zilei, având efect în tratarea durerilor de rinichi provocate de litiază renală. Efectul diuretic se măreşte în cazul când se asociază cu frunze de merişor, mesteacăn, coada-calului, teci de fasole, mătase de porumb şi seminţe de măceş. Pentru a îmbunătăţi gustul, ceaiul strecurat se toarnă fierbinte peste 250 g cireşe proaspete sau mere tăiate în felii, ţinându-se vasul acoperit încă 20 de minute. Fructele se zdrobesc prin presare, se amestecă cu ceaiul şi se bea cu mare plăcere;

– infuzia din cozi de cireşe neîndulcită se bea contra tusei, la dureri de stomac şi lumbago, precum şi în boli de rinichi.

În uz extern, se fac băi de mâini şi picioare cu decoct din cozi de cireşe (un pumn de cozi uscate la un litru apă clocotită); se fierbe 5 minute, se infuzează acoperit 10 minute şi se fac două băi pe zi.

– fructele de cireş prezintă efecte diuretice, laxative, depurative, detoxifiante, antianemice, hemostatice, sedative, antimigrenoase, diaforetice, antigripale, hipotensoare, antireumatismale, remineralizante, energizante fizic şi psihic, tonice, reconfortante, răcoritoare.

Consumul de fructe are efecte vindecătoare în:

– boli ale aparatului digestiv (constipaţie, gastrite, atonie hepatică, vome, colite de fermentaţie şi de putrefacţie, hepatite cronice, litiază biliară, dureri de stomac, gastroenterite). Un rol important al fructelor constă în favorizarea digestiei ca urmare a normalizării tranzitului intestinal.

Infuzia din fructe uscate (o lingură la 250 ml apă clocotită) se mai fierbe 1-2 minute, se infuzează acoperit 10-15 minute, se strecoară şi se beau 3 căni pe zi, cu recomandare la persoanele care suferă de colite de fermentaţie, litiază biliară, ateroscleroză, obezitate şi pentru prevenirea bătrâneţii.

În uz extern, se aplică fructe zdrobite sub formă de cataplasmă pusă pe frunte, pentru tratarea stărilor de ameţeli, migrene şi dureri de cap. Cataplasma aplicată pe obraz şi gât, sub formă de mască cosmetică, redă elasticitatea pielii prin efecte tonice, revigorante şi vitaminizante. În plus, combate petele de bătrâneţe, pecingine, pistrui şi crăpături ale pielii.

Recomandări pentru soiurile timpurii

Întrucât sunt mai puţin dulci, cireşele de la soiurile timpurii pot fi considerate ca un panaceu universal în tratarea unor boli metabolice (diabet zaharat, colesterol ridicat, obezitate, celulită):

– boli cardiovasculare (hipertensiune arterială, ateroscleroză, insuficienţă cardiacă, arterită);

– afecţiuni respiratorii (tuse, gripă, stări febrile, faringită, laringită, bronşite, pleurezie, favorizarea transpiraţiei);

– afecţiuni renale (litiază, nefrită, uretrită, catar urinar, cistită, ciclu menstrual abundent);

– artrite, reumatism, dureri lombare şi gută;

– combaterea anemiei, demineralizării organismului şi creşterii întârziate la copii;

– eliminarea toxinelor din organism;

– acţiune tonică pentru sistemul nervos şi vitalizantă a organismului;

– combaterea obezităţii şi celulitei (se consumă două zile pe săptămână 0,5-1 kg vişine, fără alte alimente);

– prevenirea şi întârzierea procesului de îmbătrânire.

Posibilităţi de conservare a fructelor

Consumul fructelor se face atât în stare proaspătă, cât şi sub diferite preparate culinare (compoturi, sucuri, siropuri, dulceţuri, gemuri):

– sucul din fructe, obţinut prin presarea cireşelor proaspete, se consumă câte 2-3 căni pe zi, fiind un adjuvant de calitate în combaterea colitelor de fermentaţie, dureri intestinale, hepatite cronice, litiază biliară, sechele după hepatite şi pentru dezintoxicarea sângelui;

– compotul de cireşe este un bun remediu pentru stările de indigestie, mai ales la copii şi persoane în vârstă;

– siropul de cireşe, preparat dintr-un kg suc de fructe şi 1,5 kg zahăr, se consumă diluat cu apă minerală sau plată şi este o excelentă băutură răcoritoare, cu efecte antifebrile, reconfortante, antianemice şi cu acţiuni în stimularea creşterii întârziate la copii, precum şi în menţinerea tinereţii;

– dulceaţa de cireşe este indicată în caz de indigestie la bătrâni şi copii.

Sursa: http://ziarullumina.ro/nestiutele-proprietati-terapeutice-ale-cireselor-27627.html

Socul și efectele sale terapeutice

Socul este un arbust sau mic arbore, înalt până la 5 m. Trunchiul şi ramurile bătrâne sunt acoperite cu o scoarţă cenuşie sau brun cenuşie, iar ramurile tinere sunt verzi. Tulpina are măduvă abundentă. Frunzele sunt opuse, imparipenat compuse din 5-7 foliole oval lanceolate, cu vârf acuminat şi marginea dinţată. Florile mici, albe sau slab gălbui, sunt grupate în inflorescenţe umbeliforme, sunt hermafrodite, pentamere, corola este rozacee, iar fructul o drupă baciformă.

Etimologia denumirii

Denumirea științifică a socului este Sambucus nigra. Cuvântul Sambucus derivă de la grecescul sambyke=instrument muzical, făcut din ramurile acestei plante. După alţii, ar deriva din cuvântul dacic seba=soc. Cuvântul nigra provine din latinescul nigra=negru, făcând aluzie la culoarea neagră a fructelor mature.

fructe-de-soc

Locurile de creştere ale socului

Creşte prin sate, pe lângă case şi garduri, prin pădurile de deal şi câmpie, în luminişuri sau la marginea pădurilor. Se întâlneşte din zona de deal şi câmpie, până în partea inferioară a munţilor. Înfloreşte în lunile iulie şi august.

Recoltarea socului 

În scopuri medicinale se utilizează florile recoltate la începutul înfloririi, cand 75 % din flori sunt înflorite. Recoltarea se face pe timp frumos, după ce se ridică roua tăind cu foarfeca sau cuţitul întreaga inflorescenţă imediat de sub locul de ramificare. Inflorescenţele recoltate se pun la uscare la soare puternic, care le păstrează culoarea alb-crem, cu florile în sus, într-un singur strat, pe rame acoperite cu hârtie. Produsul obţinut are miros plăcut aromatic, iar gustul este la început dulceag, apoi iute.

Acţiunea farmacologică a Socului

Sudorifică (provoacă transpiraţie abundentă) ajutând la scăderea temperaturii. Florile de soc au de asemenea proprietăţi diuretice, laxative şi galactogoge. Sub formă de extract slab alcoolic au proprietăţi antinevralgice. Extern, ca antiseptic.

Întrebuinţări ale Socului

În gripă, în răceală, bronşită, contra tusei şi în general în afecţiunile aparatului respirator. Prin diureza pe care o produce se recomandă în reumatism, boli de rinichi şi de vezică. Ceaiul de flori de soc măreşte cantitatea de lapte la femeile care alăptează și scade tensiunea. Având proprietăţi laxative şi ajutând la eliminarea apei din ţesuturi, se foloseşte ca medicament natural (ceaiul) în obezitate. Pentru aceleaşi motive se recomandă în constipaţiile de natură nervoasă.

Extern, sub formă de băi sau cataplasme, este indicate în furuncule, abcese, arsuri, flictene, având proprietatea de a fluidifica puroiul de a calma durerile, făcând să dea înapoi umflătura. Sub formă de băi fierbinti se utilizează contra reumatismului.

Prepararea şi utilizarea Socului

Sub formă de infuzie 5-8 % din care se beau 3 ceşti de ceai pe zi. Sau intern: infuzie 2 linguriţe de flori la 250 ml apă clocotită, se beau 3 ceaiuri călduţe pe zi.

Ca laxativ: infuzie: 1-2 linguriţe la 200 ml apă clocotită; se ia seara la culcare. Extern, infuzie: cantitatea de flori se dublează; se întrebuinţează sub formă de băi sau cataplasme în furuncule, abcese, arsuri şi umflături.

Contraindicaţii: Nu se utilizează florile proaspete: aplicate ca atare pe piele sau pe mucoase produc eriteme (roşeaţa pielii)

Tratamente din tradiţiile populare

Ceaiul din flori se lua contra tusei şi afecţiunilor aparatului respirator. Se bea în loc în apă şi de cei bolnavi de astm. Se mai lua pentru domolirea durerilor de stomac sau de ficat şi vezicula biliară. Din flori se făceau perinuţe, care se înfierbântau şi se puneau calde la orbalţ.

Frunzele crude se puneau pe bube şi pe stomac pentru dureri. Cu decoctul lor se spălau umflăturile, boabele negre se puneau în palincă şi se luau la friguri, ceaiul din boabe se bea contra vătămăturii.

Sursa: http://decostyle.mayra.ro/legume/plante-medicinale/socul-si-efectele-sale-terapeutice/145/

Ceapa roșie – un medicament valoros

Ceapa roșie este un adevărat medicament al casei, utilă în mod deosebit în perioada iernii, când suntem mai vulnerabili la gripă și răceli, sau mai sensibili la unele afecțiuni pe care frigul le accentuează.

Ceapa roșie conține cantități mult mai mari de antioxidanți (flavonoide și polifenoli) decât ceapa albă și galbenă. Din păcate, cea mai mare cantitate de antioxidanți se regăsește în coaja pe care noi o dăm jos. Experții spun că o ceapă roșie pierde circa 75% din conținutul de antociani și aproape 20% din conținutul de quercetină prin decojirea excesivă.

Ceapa Roșie – Medicamentul Casei

Conține vitamina C, vitamine B, calciu, magneziu, fosfor, zinc, fier, acid folic și numeroși antioxidanți. Flavonoidele sunt însă responsabile în mare parte pentru activitatea antioxidantă, imunostimulatoare și anticancerigenă raportată în studiile științifice.

♣ Îmbolnăviri de tot felul 

Ceapa este unul din acele alimente care trebuie consumate zilnic, datorită efectelor tonice, profilactice și terapeutice remarcabile pe care le are. Încercați să mâncați câte 1 ceapă roșie mică în fiecare zi și veți fi ferit de o mulțime de boli.

♣ Atac de panică, insomnie

Ceapa roșie are efecte calmante deosebite, prin care poate ajuta la liniștirea crizelor de nervi sau potolirea unui atac de panică. Metoda este simplă: zdrobiți cu pumnul o ceapă roșie mică și inhalați mirosul puternic pe care îl emană.

Pentru purificarea aerului din cameră și alungarea microbilor, pentru îmbunătățirea respirației și dobândirea unui somn liniștit, tăiați o ceapă în sferturi și așezați-o pe un șervețel lângă pat, aproape de pat. Sau puteți pur și simplu mânca puțină ceapă roșie la cină.

♣ Răceală, tuse, dureri în gât

Un leac eficient pentru răceală și simptomele asociate acesteia este siropul de ceapă roșie. Se iau 3 cepe roșii, se toacă mărunt, apoi se pun la fiert cu 150 ml de apă și puțin zahăr brun. Se lasă 5 minute la fiert, apoi se strecoară și se consumă câte 4-5 lingurițe din siropul răcit.

Triburile străvechi foloseau sucul de ceapă în combinație cu miere pentru tratarea tusei și răcelii la copii. Aceștia amestecau 1 linguriță de suc crud de ceapă cu 1 ½ linguriță de miere de albine și lăsau acest amestec la macerat 3-4 ore, după care dădeau siropul copilului bolnav.

♣ Sinuzită

Zdrobiți 2 cepe roșii și puneți-le la fiert cu tot cu coajă într-un vas cu 1 litru de apă. Lăsați să fiarbă 5 minute, apoi faceți o inhalație cu aburii fierbinți, 10-15 minute, seara, înainte de culcare.

♣ Dureri de cap

Un remediu la îndemână atunci când ne doare capul sau avem o migrenă este cataplasma cu ceapă roșie. Tăiați o ceapă rondele și așezați-o pe o bucată de pânză sau tifon lungă. Legați capul cu pânza și lăsați-o să-și exercite efectul calmant preț de câteva minute.

♣ Dureri articulare și reumatice, gută, inflamații

Ceapa roșie are efecte analgezice și antiinflamatoare. Procedați astfel: tăiați o ceapă roșie felii (rondele). Înfășurați-o într-o bucată de tifon și încălziți compresa pe un capac pe bain-marie. Când s-a înfierbântat, aplicați-o pe locul dureros.

Sursa: http://www.ganduridinierusalim.com/ceapa-rosie-un-medicament-valoros-din-casa-cum-sa-o-folosesti-in-scop-terapeutic/

Dafinul – remediu natural împotriva stresului

Ai o viaţă agitată, stresată şi eşti mereu în mişcare? Probabil ai acumulat o mulţime de stres, iar asta îţi poate afecta în timp şi sănătatea. Tensiune, nervozitate, stres, toate acestea dispar cu ajutorul dafinului.

Ai nevoie de doar o frunză de dafin uscată ca să scapi de toate acestea. Pune-o într-o scrumieră sau pe o farfurie şi las-o să ardă uşor. Zece minute mai târziu, camera va fi plină de fum parfumat şi cu efect terapeutic. Este dovedit ştiinţific că frunzele de dafin prin ardere, elimină substanţe care ajută la relaxare.

Inhalarea acestui fum îţi va relaxa corpul, te va detensiona şi îţi va induce o stare de bine. Urmează acest procedeu câteva seri la rând şi te asigur că în fiecare dimineaţă te vei trezi odihnit, relaxat şi pregătit să faci faţă cu brio oricăror provocări.

BENEFICIILE DAFINULUI

Frunzele de dafin au o aromă plăcută, datorită uleiurilor volatile pe care le conţin. Bogate în antioxidanţi şi substanţe antibacteriene şi antiinflamatorii, frunzele de dafin sunt indicate în preparatele culinare, aducând beneficii atât în procesele de digestie, cât şi pentru întregul organism.

Frunzele de dafin pot fi consumate proaspete, din grădină sau uscate. Cele proaspete sunt mult mai aromate şi gustoase. Frunzele de dafin se potrivesc aproape în toate preparatele cu carne, dar şi în sarmale vegetariene sau în tot soiul de murături şi legume în oţet.

Frunzele de dafin nu ar trebui să lipsească din bucătăria noastră. Ele îmbunătăţesc digestia. Frunzele de dafin se folosesc adesea în preparatele cu carne, în sarmale, tocmai pentru că îmbunătăţesc digestia preparatelor grase, cu carne tocată sau prea complexe.

Frunzele de dafin reduc balonarea. Un tratament excelent al balonării îl reprezintă infuzia frunzelor de dafin (o mâna de frunze la un litru de apă fierbinte). Consumul frunzelor de dafin în mâncare ajută de asemenea la reducerea senzaţiei de balonare care apare după masă.

Frunzele de dafin tratează durerile articulare şi reumatismale. Frunzele de dafin se folosesc macerate în ulei de dafin combinat în raport 1:3 cu ulei de cătină. Acest ulei se aplică în fiecare seară pe articulaţiile dureroase şi se acoperă cu un prosop fierbinte. Prosopul se poate schimba de mai multe ori, până ce pielea devine uşor roşie.

Sursa: http://ortodoxia.rol.ro/arde-o-frunza-de-dafin-in-camera-si-vezi-ce-mare-minune-se-va-intampla-969204.html

14 rețete cu bicarbonat de sodiu, pentru sanatate si frumusețe

Permite-mi să-ţi împărtăşesc 14 utilizări neaşteptate ale bicarbonatului de sodiu pe care, mai mult ca sigur, vei dori să le încerci:

  1. Foloseşte bicarbonatul de sodiu pentru o piele mai fină

Înainte de a-ţi face baie, adaugă în cadă o jumătate de cană de bicarbonat de sodiu. Acesta îţi va face pielea mai fină şi mai netedă.

  1. Una dintre întrebuinţările neaşteptate ale bicarbonatului: poate fi utilizat ca deodorant

Pune 3 linguri de bicarbonat într-un vas şi adaugă 3-5 picături din uleiul esenţial pe care îl preferi (eu prefer uleiul esenţial de trandafir sau de lavandă), amestecă-le şi deodorantul este gata. Aplică-l cu buretele de la pudra de faţă sau cu o pensulă, la subraţ. Acesta va neutraliza în mod eficient mirosul neplăcut.

  1. Poţi folosi bicarbonatul de sodiu ca exfoliant pentru ten

Amestecă în palme 1 lingură de bicarbonat cu 2-3 linguri de apă şi masează-ţi uşor tenul cu pastă obţinută timp de 1 minut, cu mişcări circulare şi apoi clăteşte. Acest exfoliant delicat îţi va face pielea mai fină şi mai netedă. Mie îmi place să folosesc acest amestec o dată sau de două ori pe săptămână.

  1. Bicarbonatul de sodiu, exfoliant pentru corp

Amestecă 3 linguri de bicarbonat cu 1 lingură de fulgi de ovăz şi 3 linguri de apă. Vei obţine un exfoliat uimitor, hidratant şi revigorant. Freacă-te cu această pastă pe tot corpul, cu mişcări circulare, şi apoi spală-te cu apă călduţă. Acest exfoliant te va ajuta să îndepărtezi celulele moarte de la suprafaţă pielii, iar pielea ta va deveni ca cea a unui bebeluş, moale şi foarte fină. Poţi folosi acest exfoliant şi pentru faţă, dar ai grijă să nu freci prea tare.

  1. Şampon

Pune bicarbonat de sodiu în şamponul preferat şi vei obţine un şampon purificator uimitor, care îţi va curată părul de resturile pe care produsele de styling le lasă în urmă lor. Amestecă o lingură de bicarbonat cu o lingură din şamponul preferat şi spală-ţi părul cu amestecul obinut. După ce îl vei clăti cu atenţie, vei observă că părul tău va deveni foarte curat şi mai uşor de aranjat. Cu toate acestea, nu este un şampon pe care îl foloseşti zilnic. Este bine să-ţi speli părul cu acest şampon cu bicarbonat de sodiu o dată sau de două ori pe lună. Pentru un rezultat similar te poţi spală doar cu bicarbonat şi apă – asta este una dintre cele mai populare utilizări ale bicarbonatului de sodiu.

  1. Apă de gură

Pentru a obţine uşor o apă de gură cu bicarbonat de sodiu, amestecă o linguriţă de bicarbonat de sodiu cu 3 picături de ulei esenţial de mentă (sau de eucalipt) într-un pahar de apă. Apa ta de gură este gata! Îţi va împrospăta respiraţia şi va înlătura bacteriile.

  1. Cum să-ţi albeşti natural dinții?

Ei bine, sunt două modalităţi prin care ne putem albi dinții în mod natural. Poţi pur şi simplu să pui bicarbonat pe periuţă de dinţi şi să te speli ca de obicei, însă eu prefer o varianta uşor diferită, şi anume: pune pasta ta preferată de dinţi pe periuţă, presară puţin bicarbonat de sodiu deasupra (acesta se va lipi de pastă de dinţi) şi spală-te pe dinţi cu acest amestec. Perie-ţi dinții delicat, cu mişcări circulare timp de 2 minute. Acest amestec nu se foloseşte zilnic. Poţi să-l foloseşti 2-3 zile pentru a-ţi albi dinții, apoi revin-o la ritualul obişnuit. De asemenea, ţine cont că această pastă nu e bună dacă ai dinţi sensibili. Este bine să ceri sfatul unui profesionist dacă vrei să-ţi albeşti dinții.

  1. Încă un exfoliant facial

Amestecă o lingură de miere organică (însă asigura-te că nu eşti alergică la ea) cu o lingură de bicarbonat, mixează-le până se obţine o pastă (dacă este prea lipicioasă, adaugă puţină apă); apoi, delicat, masează-ţi faţa cu mişcări circulare cu acest amestec, timpt de 1-2 minute. Acest exfoliant îţi va curața tenul, eliminând celulele moarte; de asemenea, are proprietăţi antibacteriene datorită mierii.

  1. Poţi curată pensulele de machiaj cu ajutorul bicarbonatului

Acesta te va ajuta să elimini uleiurile şi surplusul de la produsele cosmetice. Amestecă o linguriţă de bicarbonat cu o ceaşcă de apă. Înmoaie pensulele de make-up în soluţia obţinută, apoi clăteşte-le cu apă şi lasă-le la uscat.

  1. Creează-ţi propriii săculeţi parfumaţi pentru a împrospăta aerul

Amestecă 2 linguri de bicarbonat de sodiu cu 3-5 picături de ulei esenţial după preferinţe (lavandă, iasmin, trandafir etc) şi pune acest mixt într-un săculeţ. Apoi, aşază-le oriunde doreşti şi bucură-te de mirosul plăcut. Dacă alegi uleiul esenţial de lavandă, plasează săculeţul în dormitor – lavandă îţi va oferi un somn plăcut şi relaxant.

  1. Una dintre cele mai cunoscute utilizări ale bicarbonatului de sodiu – spală fructele şi legumele cu el. Este natural, uşor şi eficient.
  2. Adaugă o linguriţă de bicarbonat în vază cu flori, acesta va păstra florile proaspete mai mult timp.
  3. Dacă ai o erupţie cutanată, o muşcătura de insectă sau o înţepătură de albină, freacă locul cu bicarbonat de sodiu, şi îţi va trece.
  4. Dacă ai măseaua inflamată, foloseşte bicarbonatul de sodiu ca apă de gură (o linguriţă de bicarbonat + o jumătate de cană de apă). Durerea se va diminua.

Sursa: http://www.sanatatesistaredebine.ro/ingrijirea-corpului-12/14-intrebuintari-neasteptate-ale-bicarbonatului-de-sodiu-pentru-frumusete-si-sanatate-281.html