Masaru Emoto s-a stins din viaţă în data de 17 octombrie 2014 şi ultimul sau cuvânt a fost Arigatō (mulţumesc).

Binecunoscutul cercetător japonez, a documentat cu ajutorul tehnicilor fotografice, modificări la nivelul structurii moleculare ale apei, schimbând astfel percepţia omenirii cu privire la influenţa pe care o au gândurile noastre asupra tuturor organismelor vii, în cazul de faţă asupra apei, prezentă în tot ceea ce ne înconjoară.

Viaţa a apărut în apă. Credincioşii merg la biserică pentru apă binecuvântată. Indienii se purifică în Gange, aceeaşi apă care preia cenuşa morţilor lor. Botezul are loc în apă. Apă spală, purifică şi binecuvântează.

Masaru Emoto a fost cel care a făcut această descoperire uluitoare, din seria celor în care ştiinţa şi religia îşi dau mâna pentru a prefigura o nouă era, în care nimic nu mai e ceea ce părea a fi.

Acest documentar este format din trei parti.

Românul din echipa care a descoperit particula Dumnezeu.

Acceleratorul de particule de la Geneva, particula lui Dumnezeu sau găurile din univers formează, pentru mulți, miturile moderne, pline de fascinație, poate și pentru că pun problema Creației în calculator și o studiază cu seriozitatea unor savanți, mai degrabă decât cu fanatismul unor pasionați. Românul Adrian Buzatu, fizician ce participă la cel mai mare proiect al omenirii, la CERN, s-a aflat la Timișoara și a dezvăluit, printre altele, că particula lui Dumnezeu nu se numește așa, dar există, și că nu trebuie să ne temem de găurile negre.

Adrian Buzatu, fizician al particulelor elementare, le-a explicat, săptămâna trecută, elevilor de la Colegiul Naţional C.D. Loga din Timișoara rețeta Universului. Evenimentul a fost prezentat de catre Virgiliu Pop de la Agentia Spatiala Romana. Pe lângă faptul că elevii au aflat care sunt ingredientele din care este format Universul, au participat activ și la o sesiune de întrebări. Adrian Buzatu a ținut prezentări la licee din toată țara pentru a le demonstra elevilor că pot ajunge departe cu muncă perseverentă, voință și sport. „Timp de șase ani susțin asemenea prezentări. Este a doua oară când am ocazia să le prezint elevilor din Timișoara tainele fizicii. Acum câțiva ani am mai susținut o prezentare și la Liceul Grigore Moisil. Vreau să îi sfătuiesc pe elevi să învețe, pe lângă fizică, programarea pe calculator deoarece este foarte importantă în acest domeniu”, spune acesta.

Relația lui Buzatu cu fizica a început încă din școală și o descrie care pe o adevărată revelație, pe vremea când învăța singur limba germană. Printre articolele pe care le citea, a găsit unul despre laboratorul CERN din Geneva, care urma să se deschidă și care promitea să aducă o revoluție în fizica particulelor. Astfel a luat naștere pasiunea lui Adrian Buzatu, românul care a participat la căutarea globală a Bosonului Higgs, supranumit particula lui Dumnezeu. „Fizica mi-a plăcut încă din gimnaziu. Însă am avut norocul ca în liceu să îmi predea domnul Ştefan Brînzan de la Colegiul Frații Buzești din Craiova, care se apropia de pensionare și a reușit să ne învețe tot ce a acumulat în întreaga sa carieră, într-un timp foarte scurt. Astfel, am gustat din tainele fizicii”, își amintește Adrian.

Odată cu terminarea liceului a plecat să studieze în străinătate pentru a avea acces la tehnicile și laboaratoarele de fizică moderne. Primii doi ani i-a petrecut la Institutul Național de Științe Aplicate din Lyon unde a făcut fizică generală, după care s-a transferat la o universitate de lângă Lyon unde a făcut fizică pură. În Canada a început să studieze fizica particulelor elementare. „După ce am luat licența am avut ocazia să merg în Canada la masterat. Guvernul francez colabora cu provincia franceză Quebec din Canada și nu am fost nevoit să susțin și să plătesc examenele necesare pentru a intra la master”, povestește fizicianul. A mai participat la un stagiu în Japonia și la conferințe în Canada sau Mexic. În prezent, este cercetător asociat la Universitatea Glasgow din Scoția și membru al experimentului ATLAS al laboratorului CERN din Geneva.

„Particula lui Dumnezeu există”

Una dintre dezvăluirile pe care le-a făcut Adrian Buzatu elevilor este că termen particula lui Dumnezeu e incorect. Un fizician celebru a scris o carte care explica istoria Greciei antice până în 1980, perioadă în care Bosonul Higgs era pe buzele tuturor, dar nu fusese descoperit. Astfel că fizicianul a denumit Bosonul Higgs The Goddamn particle, în traducere Particula afurisită. Când a dat cartea spre publicare, editorul l-a sfătuit să schimbe titlul inițial „If the Universe Is the Answer, What Is the Question” în The God Particle pentru a prinde bine la public. „Traducerea corectă este particula Dumnezeu, nu particula lui Dumnezeu, cum se folosește în presă și în limbile latine. The God’s particle s-ar traduce particula lui Dumnezeu”, spune Adrian.

Această particulă Dumnezeu este elementul fundamental al Universului care explică de ce celelalte elemente din care sunt creați oamenii , au masă, adică un număr de kilograme. Dacă electronii nu ar avea masă, ar avea viteza luminii și nu ar putea ține nucleul din atomi. Dacă atomii nu ar exista, noi nu am exista. „Există mai multe ingrediente elementare, unele sunt particule de materie, iar altele, de forță prin care particulele de materie interacționează. Teoria curentă de 50 de ani explică modul în care intercaționează ele între ele pentru a crea diversitatea de particule precum protoni, neutroni care formează atomii, moleculele, celulele. Vorbim de stratul cel mai de bază al științei care explică cum e creat Universul. Este un fundament foarte important pentru că stă la baza existenței noastre”, spune fizicianul.

Acum doi ani s-a descoperit Bosonul Higgs, lucru care a reprezentat un important progres în lumea fizicii, iar acum două săptămâni, teoreticienii care au pus bazele acestei teorii au fost primit Premiul Nobel. Chiar dacă s-a descoperit existența acestei particule, încă se fac mai multe cercetări legate de felul în care aceasta de dezintegrează. „Ea se dezintegrează în particule de materie și particule de forță. Până acum ea a fost găsită doar în particulele de forță, iar eu lucrez pe un alt canal pentru a afla dacă se dezintegrează și în particule de materie. Aici nu a fost încă observat Bosonul Higgs. Eu cred că răspunsul la această întrebare îl vom avea într-un an”, mai spune acesta. Încă sunt multe întrebări la care nu s-a găsit răspuns, însă grupul de fizicieni de la CERN vor să descopere ceva nou, o nouă particulă sau un nou fenomen. Chiar dacă se spunea că odată cu descoperirea acestei particule vom afla despre existența lui Dumnezeu, Adrian mărturisește că nu are nicio legătură cu religia pentru că Blosonul Higgs este materie, iar numele nu i-a fost atribuit în acest sens.

Găurile negre nu reprezintă un pericol pentru Terra

Găurile negre din univers reprezintă un alt subiect interesant nu doare pentru specialiști, ci și pentru profanii fizicii. Buzatu a atins și acest subiect și ne asigură că existența găurilor negre în spațiul cosmic sau în galaxia noastră nu reprezintă niciun pericol pentru planetă. Ele sunt definite ca niște obiecte astronomice din spațiu, mici cât un punct, dar care au o rază cât un oraș de mare în jurul lor, iar dacă treci de ea, nu te mai întorci. Găurile negre se produc atunci când explodează stelele. Adrian povestește că s-ar putea ca în centrul galaxiei noastre să existe o gaură neagră, însă nu sunt dovezi clare. ”Considerăm că în centrul galaxiei noastre există o gaură neagră, nu avem dovezi clare, dar sunt foarte sugestive. Găurile negre se pot produce la CERN, iar acest lucru a creat panică în rândul populației pentru că nu s-a explicat concret ce înseamnă asta. Totul a pornit de la fizicianul Stephen Hawking care a încercat să unească două teorii ce se bat cap în cap, dar care separat sunt adevărate: teoria relativității a lui Einstein și teoria cuantică. A reușit parțial și s-a ajuns la concluzia că aceste găuri negre trăiesc atât de puțin și cresc atât de puțin, încât nu au gravitația necesară care să atragă materie. Există două posibilități: fie sunt produse multe găuri negre zi de zi în atmosferă și se evaporă, fie nu se produc. De aceea nu este niciun pericol. Până acum nu am văzut niciuna, dar pentru noi ar fi o descoperire mai fascinantă decât Bosonul Higgs”, mărturiseșe Adrian Buzatu.

Începând de anul viitor, România va fi membră cu drepturi depline în cadrul CERN. Astfel că cetățenii români pot lucra la CERN nu doar ca fizicieni, ci și ca programatori, în domeniul IT, în mediul de administrație sau muncitori în construcții.

Sursa: http://www.pressalert.ro/2013/12/romanul-din-echipa-care-descoperit-particula-lui-dumnezeu-ce-detaliu-surprinzator-dezvaluit-despre-gaurile-negre-din-univers-foto/

Conform noilor descoperiri ale fizicii cuantice, realitatea este o imagine holografică ce pare reală atât timp cât suntem parte din ea. Aceste descoperiri ne schimbă radical modul de percetie asupra realităţii înconjurătoare, ale vieţii noastre de zi cu zi precum şi asupra spiritualităţii noastre. Vechile tradiţii şi culturi vorbesc de mult de faptul că lumea este o iluzie, hinduşii numind această formă de viaţa că fiind Maya, sau iluzia existenţei pe Pământ.

Să nu uităm că a existat o vreme în istoria omenirii când lumea credea că Pământul este plat şi nu rotund. Mai târziu, când s-au adus dovezi care susţineau o nouă teorie aceea a formei rotunde a Pământului nu s-a făcut altceva decât să se treacă de la un set de teorii la altele. Ei bine, ne aflăm într-o perioadă în istoria omenirii în care se emite o nouă teorie: aceea a unui întreg Univers holografic.

Vă invităm să urmăriţi un documentar care încearcă să explice cât mai simplu acest nou concept ştiinţific.

O temă favorită a iubitorilor de SF dar nu numai, o reprezintă Portalurile magnetice ale planetei. Acestea sunt prezentate a fi nişte deschideri în spaţiu şi timp, ce conectează călătorii către tărâmuri necunoscute. Mai exact, un astfel de poartal ar putea fi reprezentat ca o “uşa” către necunoscut.

Se pare totuşi că noile descoperiri ştiinţifice confirmă existenţa lor. Fizicianul Jack Scudder de la Universitatea din Iowa, specialist în domeniul plasmei, a confirmat nu numai existenţa portalurilor ci şi cum pot fi identificate acestea.

La 23 martie 1989, doi chimişti renumiţi de la Universitatea din Utah, Martin Fleichmann şi Stanley Pons, au făcut un anunţ care a creat controverse în lumea academică. Aceştia susţineau că o celulă de sticlă plină cu apă grea, dotată cu un catod de paladiu, putea produce, la trecerea unui curent electric slab, extrem de multă energie calorică. Aceştia afirmau că reacţia de baza trebuie să fie una de natură nucleară, similară celei ce are loc în stele.

Astfel, “focul de apă” nu putea proveni dintr-o reacţie chimică obişnuită, în experiment nefiind implicaţi agenţi chimici. De asemenea, nivelele energetice raportate le depăşeau cu mult pe cele ale unor reacţii clasice, chimiştii considerând că prin această descoperire au identificat o nouă sursă energetică a viitorului. Acest film documentar ne arată ce s-a întâmplat în domeniul controversat al fuziunii la rece după anunţul despre această descoperire incredibilă a celor doi oameni de ştiinţă.

Timpul şi spaţiul sunt moduri în care gândim şi nu moduri în care trăim. Albert Einstein

Îl simţim, ne simţim existând în timp sau odată cu el, dar fiind puşi în situaţia de a spune ce este şi ce reprezintă cu adevărat, constatăm că ne scapă definiţia sa exactă sau că el nu poate fi definit decât cu aproximaţie. Putem vorbi de un timp fizic, de altul biologic şi de un timp psiho-existenţial. De la un timp uniform, static şi obiectiv, s-a ajuns, pe de-o parte, la timpul abstract, cantitativ şi matematic, iar pe de altă, la o interiorizare a timpului, în urma căreia i s-a retras acestuia orice realitate obiectivă. Da, avem tendinţa de a complică lucrurile încercând de zeci de ani să aducem tot felul de dovezi palpabile, de demonstraţii clare în orice domeniu fără a ajunge la vreun rezultat exact sau sigur. 

Măsură a duratei celor existente, timpul, în concepţia creştină, este o realitate creată de Dumnezeu în acelaşi timp cu restul Creaţiei.

A început să existe odată cu lumea creată, justificadu-şi realitatea în eternitatea lui Dumnezeu, de la care începe şi în care se împlineşte. Condiţie a relaţiei dinamice a făpturii cu Creatorul, timpul este înţeles drept mişcarea de care se folosesc oamenii pentru a ajunge, prin acte de voinţă, de la simpla existenţă, la existenţa fericită în Dumnezeu.

Care este forța din spatele vieții? Care este motorul care o face să funcționeze? Ce leagă una de cealaltă toate ființele, de la cea mai mică la cea mai mare, și familiile între ele, prin generații, asemănare, personalitate, sănătate și boală? Savanții au căutat răspunsul la aceste întrebări timp de sute de ani, până în 1953, când doi tineri au dat buzna într-un bar englezesc, strigând că au descoperit secretul vieții. Secretul era ADN-ul, o spirală microscopică alcătuită din doar patru elemente chimice, dar capabilă de o infinitate de variații și care conține informația care dirijează destinele tuturor vietăților de pe Pământ.

Revoluția genetică era pe punctul de a începe. Acesta este un film documentar despre genetică și etică.

Poţi să-ţi construieşti un generator, insă ATENŢIE, această invenţie este ţinută secret de media şi nu o veţi vedea la TV. Este un secret bine păzit de mai bine de 90 de ani, de teamă că ar putea afecta bunăstarea marilor producători de energie.

Generatorul este atât de mic şi versatil încât nu există nici o limită în a-l folosi. Se poate utiliza la orice aparat începând de la un ceas până la un frigider sau plasmă TV.

Cu acest dispozitiv putem accesa o parte din această sursă nelimitată de energie care nu costă nici un ban, nu poluează şi va anula facturile de electricitate pentru totdeauna.

Free Energy Live In Action! This Is Breathtaking As Science Is Being Re-Written

Watching this video was quite an experience. It’s perhaps because I’ve been following this topic for so many years now and amidst all the doubt and negativity from mainstream science, amazing scientists have put together devices that time and time again show that our current understandings of science and physics can use some updating.

To begin, I want to define what I mean when I say ‘free energy.’ I refer to it as getting more energy out than you put in and/or not requiring input and having energy be produced perpetually. To answer the question, yes this device will need part replacement, bearing, belts etc. at some point in its lifespan. Minimal costs involved there.

For a moment, forget about suppression of these technologies and simply focus on the fact that they are here, working and will eventually hit the mainstream for people to build and purchase themselves.

If you haven’t heard of the QEG (Quantum Energy Generator) then this is going to be a nice surprise for you. This device is based off of Tesla’s work where he built a resonance generator that required 1KW input to produce 10KW output. This device works in the same way and was built after his patents were released into the public domain. Years of testing and adjusting was done to make the device possible and available for others to build. This new device will require 1KW of input power to get the core resonance up and then after it is producing 10KW it can be unplugged and an inverter is attached so no input power will be required.

Yes, this means what it is saying, after a short period of input power, NO INPUT will be needed to supply 10KW of power. As stated by HopeGirl who released the plans open source to the public “The QEG belongs to humanity now. Many will make further improvements and we will all co-develop this practical bridge technology together.” Beautiful words as this world doesn’t need to be built off of money, greed, patents, ownership and power. These are archaic egoic concepts that we can evolve out of quite effortlessly.

Have a look at the moving video below as this community in Morocco built the working device in only 3 days. This video is of them turning on the device for the first time. You are seeing just the beginning of this device as more tweaks will be made in the coming days to increase the output power.

“Message to the World: “If we can get a QEG up and running in Morocco, we can do it anywhere!” —Tomas Qubeck – New Earth Heartbeat

This device has also been built in Taiwan and more teams are building them in other areas of the world.

Sursa: http://themindunleashed.org/2014/05/free-energy-live-action-quantum-energy-generator-morocco-huge.html

Pământul este plin de piramide. Lumea și-a pus întotdeauna întrebarea: “cine le-a construit?”- în condiţiile în care vestigiile studiate au o vechime de mii de ani. Sunt rezultatul aplicării tehnologiilor zeilor ori rodul inteligenței umane? Precizia execuţiei – unghiuri de montaj la 90 de grade foarte exacte, îmbinări ale componentelor din piatră, fără mortar, ca şi când pietrele ar fi fost lipite între ele prin… topire.

Sistemul de topire al pietrei ne amintește de enigmaticele sfere de piatră din Costa Rica sau de pereții misterioaselor tunelurilor care străbat Europa, la fel de vechi precum piramidele. Cei mai mulți arheologi, după datarea cu carbon, le aproximează o vechime de 7.000 – 10.000 de ani, alţii apreciază că nu pot fi mai vechi de 3.000 de ani.

Desigur, e necesar să ne uităm puțin în istorie, trăgând o linie între Biblie și cele trei piramide aliniate din Egipt. Când privim aceste monumente antice avem câteva certitudini: faptul că niciun specialist-cercetător nu a putut spune cum au fost construite şi faptul că miile de descoperiri arheologice care s-au realizat se completează continuu cu alte şi alte descoperiri şi implicit cu noi şi noi întrebări.

Materialele folosite sunt naturale şi rezistente, iar supravieţuirea monumentelor de-a lungul atâtor milenii, sub intemperii şi, uneori, sub cataclisme, devine totuşi enigmatică. Misterul este accentuat şi de faptul că, uneori, piatra folosită în edificii nu putea fi luată din zonele adiacente monumentelor. Dar cel mai inexplicabil lucru este faptul că din cărţile de istorie învăţam că, acum mii de ani, oamenii erau vânători şi culegători, nicidecum constructori de edificii monumentale.

Conform arheologilor, la data când apăreau aceste monumente, omenirea era… în epoca când pe pământ, înainte de potop, umblau și uriaşii, conform efemeride. În Biblie sunt menţionați ca giganți, copii născuți din fiicele oamenilor şi fiii lui Dumnezeu. Cea mai cunoscută poveste este a lui David care se luptă cu uriaşul Goliat.

În Egipt s-au descoperit desene ale unor oameni mici luptându-se cu uriaşi. Aproape toate culturile lumii au nume sau desene cu uriaşi din diferite epoci ale istoriei. În această situaţie evidentă şi copleşitoare pentru lumea ştiinţifică, dar şi pentru oamenii pasionaţi de turism cultural şi de misterele lumii antice, am putea avea o a doua certitudine: aceea că trebuie să recunoaştem superioritatea lumii antice în acest domeniu şi nu numai.

Sunt voci ale arheologilor care confirmă existenţa dovezilor referitoare la uriaşi, însă aceleaşi voci spun că există interese ca informaţiile de acest tip e bine să rămână ascunse publicului larg. Totuşi există pe youtube o serie de videoclipuri ce conţin informaţii arheologice de la locaţia Maher Fort, din Bahrain.

Gery Nelson a scris pe blogul său un articol cu referinţe şi imagini: “Sunt arheolog, am lucrat la piramide, şi recunosc că suntem cu toţii victimele oarbe ale unei societăți secrete. Ni s-a spus să păstrăm secretă existenţa giganţilor, sub pedeapsa cu moartea. Acum, că am divulgat întregul adevăr, viaţa mea este în pericol, voi trăi restul vieţii în frică. Am încercat să păstrez acest secret pe tărâmul propriilor mele experienţe. Există mult mai mult decât atât. Cum ar fi barosul de 30 de kilograme, găsit într-o mină de cărbune veche de 3.500 de ani în apropiere de oraşul Llandudno, în nordul Ţării Galilor. Topoare uriaşe dezgropate în Irna, săbii uriaşe etc. Poţi citi săptămâni întregi despre subiectul uriaşilor şi dacă mintea ta este aproape la fel ca a mea te vei bucura de fiecare minut”.

Sursa: http://www.antena3.ro/show/bizar/cel-mai-mare-mister-al-egiptului-a-iesit-la-lumina-exista-interese-ascunse-care-vor-ca-nimeni-sa-nu-256147.html

Oare la popoarele antice, cunoştinţele ştiinţifice s-au dezvoltat numai în funcţie de necesităţile practice?  Oare matematica, geometria şi astronomia au apărut şi s-au dezvoltat la toate popoarele antice din necesitatea practică de a măsura ogoarele, de a construi temple şi a calcula timpul?

De ex. primele biblioteci şi arhive au apărut în Mesopotamia, cea mai remarcabilă fiind biblioteca regelui asirian Asurbanipal (669 – 635 i.Hr.), adunată la Ninive. Aici se păstrau analele regale, cronicile istorice, culegerile de legi, operele literare şi ştiinţifice, peste 30 000 de tăbliţe de lut aranjate în mod sistematic.

Biblioteca din Alexandria, număra în secolul al II-lea î.Hr. nu mai puţin de 700 000 de volume. Tot aici a fost întemeiată o grădina zoologică şi una botanică, un observator astronomic şi săli de studiu pentru viitorii medici.

Egiptenii au înregistrat un nivel înalt al cunoştinţelor în matematică, astronomie şi medicină. Ei foloseau sistemul zecimal pentru calcule. Ei au şi alcătuit un calendar destul de precis, o hartă a cerului înstelat, în care stelele erau unite în constelaţii. Babilonienii au elaborat sistemul de determinare a fazelor Lunii, au stabilit durata anului solar, egală cu 365 de zile, cunoşteau regulile de extragere a rădăcinii pătrate şi cubice. Indienilor le datorăm aşa-numitele cifre arabe, deoarece, au fost cunoscute de europeni prin intermediul arabilor. Chinezii au înregistrat mari succese în domeniul astronomiei studiind Soarele, Luna şi inventînd instrumente de control al timpului – ceasul de apă şi cadranul solar.

 Vă invităm să urmăriţi un amplu documentar care face legăturile între civilizaţiile antice şi cunoştinţele lor din diferite domenii şi contemporaneitate.

 Ancient Knowledge – 1 – Consciousness, Sacred Geometry, Cymatics, Illusion of Reality