Pe fondul discuţiilor despre o alimentaţie cât mai naturală, lipsită de chimicale, tot mai mulţi părinţi se gândesc de două ori înainte să-şi vaccineze copilul. Cele mai bune intenţii cad adesea în plasa informaţiilor deformate şi tocmai din grijă pentru sănătate se ajunge uneori, la situaţii grave.
Un studiu realizat în 2009 arată că un român din trei are puţină încredere în vaccinare, iar unul din zece nu are deloc încredere în această procedura. O căutare pe internet după „vaccinare“, „pro“, „contra“ sau „anti“ ne pune în faţa a milioane de rezultate. Responsabili pentru sănătatea propriilor copii, părinţii îşi împărtăşesc convingerile pe bloguri. Le citeşti bulversat. Folosesc un ton ponderat sau virulent, citează autori, fiecare argument este încă o cărămidă la temelia hotărârii deja luate. Punctul lor forte este că nimeni nu îi poate acuza de interese ascunse —le pasă de copiii lor. În plus, cei care îndrăznesc să pună întrebări contra curentului sunt priviţi cu simpatie şi cu interes. De cealaltă parte, instituţiile şi publicaţiile ştiinţifice folosesc un limbaj neutru, academic. Pe site-urile lor, copiii sunt statistici. X% din micuţi pot prezenţa reacţii adverse grave după vaccinarea cu Y.
Am întrebat câteva persoane publice care este părerea lor despre vaccinare şi ne-am convins, încă o dată, că subiectul este sensibil. Dana Nălbaru este unul dintre părinţii care se gândesc de două ori înainte să-şi vaccineze copilul cu cele mai noi vaccinuri. Sofia a primit vaccinurile aşa-zis „obligatorii“ până la această vârstă, de şase ani, dar mama ei ne mărturiseşte că este nehotărâtă dacă să i le facă şi pe cele împotriva bolilor copilăriei. „Sunt vaccinuri care sunt testate de zeci de ani – obligatoriu «Da» pentru ele, pentru DTP, pentru BCG. L-am făcut şi pe cel împotriva meningitei, mai ales că am avut un caz în familie. Dar m-am consultat cu prieteni, am vorbit şi cu medicul pediatru şi am ales să nu-i fac şi vaccinurile împotriva bolilor copilăriei“, ne-a mărturisit Dana.
STUDIUL CARE I-A ALARMAT PE PĂRINŢI
Pe 29 martie a.c., Medscape Medical News a publicat un material intitulat „CDC afirmă că nu există dovezi că vaccinurile multiple cresc riscul de autism“. Articolul prelua concluziile unui studiu realizat la Centrul de Prevenire şi Control al Bolilor (CDC) din Atlanta (SUA) şi a apărut în aceeaşi zi, online, în publicaţia ştiinţifică The Journal of Pediatrics. Studiul a fost realizat ca urmare a faptului că numeroşi părinţi şi-au exprimat dorinţa să amâne vaccinarea copiilor, îngrijoraţi de rezultatele unei cercetări mai vechi, care lega vaccinarea RRO (Rujeolă-Oreion-Rubeolă) de autism.
Actualul studiu a comparat 256 de copii cu autism cu 752 de copii sănătoşi. El a arătat că micuţii care au dezvoltat autism nu au primit mai multe vaccinuri decât cei fără autism până la vârstă de doi ani şi nici mai multe tulpini de microbi într-o singură zi. Studiul care-i alarmase pe părinţi şi care lega vaccinul RRO de autism a fost condus de profesorul Andrew Wakefield din Marea Britanie. Ulterior, el a fost acuzat că a falsificat datele studiului (motiv pentru care şi-a pierdut şi dreptul de practică în Marea Britanie şi a emigrat în SUA), iar concluziile sale au fost infirmate şi de alte cercetări realizate de Institutul de Medicină din SUA.
Sunt cercetări ştiinţifice – ele pun în evidenţă nişte statistici, o asociere sau dimpotrivă, lipsa unei asocieri. Nimeni nu a reuşit să afle până la această ora care sunt cauzele autismului, după cum medicina nu poate răspunde nici la întrebarea „de ce apare cancerul la copii?“. Copiii nu au avut timp să facă alegeri greşite în viaţă, mama şi-a luat toate precauţiile în sarcina, aşa că de unde vine problema?
Pe de altă parte, când părinţii confruntaţi cu un astfel de diagnostic pentru copilul lor încearcă să afle singuri un răspuns, privirea le este atrasă de lista de vaccinuri pe care micuţul le-a primit într-un timp atât de scurt de la venirea pe lume. Coincidenţă sau o legătură de tip cauza-efect? Nu există niciun studiu care să demonstreze o asociere între vaccinare şi apariţia cancerului…
VACCINURILE —PREVENŢIE SAU BOALĂ?
Multe persoane care se declară antivaccinare folosesc ca argument cartea doamnei doctor Christa Todea-Gross, „Vaccinurile —prevenţie sau boală. O nouă patologie pediatrică“, apărută la editura Christiana. Dr. Todea-Gross este medic de familie din Cluj-Napoca. Fragmente din această lucrare au apărut pe bloguri şi o analiză argumentată a cărţii o puteţi găsi pe insulaindoielii.wordpress.com.
Redăm în continuare unul dintre aceste fragmente: „Manipularea părinţilor a fost necesară şi uşor de realizat. Bolile contagioase sau «bolile copilăriei» au devenit afecţiunile cel mai de temut şi trebuiau prevenite cu orice preţ. Nimeni nu le‑a explicat părinţilor că banalele infecţii şi «bolile copilăriei» sunt necesare în viaţa unui copil, pentru a‑şi dezvolta o imunitate naturală şi sănătoasă“.
Într-adevăr, mulţi copii „duc pe picioare“ boli ale copilăriei precum rujeola (pojarul) şi vărsatul de vânt şi nu există medic care să recomande cocoloşirea copilului. Numai că un părinte neinformat poate înţelege din acel fragment că poliomielita, difteria şi alte boli neeradicate sunt la fel de inofensive ca un banal guturai. În plus, „banalul” pojar, lipsit de complicaţii pentru majoritatea copiilor este, din păcate, letal pentru unii. Statistic, vaccinul RRO (rujeolă-rubeolă- oreion) poate provoca, în 1 la 1.000.000 de cazuri, encefalită (inflamarea creierului) sau reacţie alergică severă. Comparativ, rujeola provoacă următoarele probleme: pneumonie în 6 din 100 de cazuri, encefalită în 1 la 1.000 de cazuri şi deces în 2 la 1.000 de cazuri. Iar dacă o femeie însărcinată face rubeolă în primul trimestru de sarcina, riscul de malformaţii congenitale grave pentru făt este de 25%!
ANDREEA MARIN MILITEAZĂ PENTRU GRATUITATEA VACCINULUI
Dincolo de Programul Naţional de Vaccinare, pe care Ministerul Sănătăţii îl recomandă, nu îl impune, există o serie de vaccinuri noi, care cel puţin deocamdată, se administrează contra-cost. O parte dintre ele sunt create cu scopul de a scădea rata de îmbolnăvire şi de mortalitate infantilă (vaccinul pneumococic, cel rotaviral), altele – pentru a preveni îmbolnăvirea populaţiei la vârste mai mari (vaccinul HPV-Virusul Papiloma Uman). Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, 1,5 milioane de copii au murit în 2008 din cauza bolilor prevenibile prin vaccinare (17% din decesele la vârste sub cinci ani). 32% dintre morţi au fost provocate de pneumococ (prin meningită şi sepsis).
„În prezent, doar 2% din părinţii din România îşi permit să cumpere acest vaccin pentru micuţii lor. Nu trebuie să uităm că în Uniunea Europeană 23 de state au introdus deja acest vaccin în calendarul de imunizări gratuite, iar copiii din România merită aceleaşi drepturi“, subliniază Andreea Marin, ambasadorul Coaliţei pentru o Nouă Prevenţie 2013 şi preşedintele Fundaţiei Preţuieşte Viaţă. În aprilie, reprezentanţii Ministerului Sănătăţii şi Coaliţia pentru o Nouă Prevenţie 2013 au convenit realizarea unui calendar de acţiuni pentru introducerea vaccinului pneumococic în Programul Naţional de Imunizare, ceea ce ar permite oferirea vaccinului gratuit.
Pe următorul loc în topul deceselor sub cinci ani sunt infecţiile cu rotavirusuri, cauzatoare de diaree şi deshidratare. Mai ales pentru comunităţile sărace, aglomerate, în care nu se respectă banala regulă a spălării mâinilor, vaccinarea poate salva vieţi. Potrivit unui studiu publicat în 2012 în revista Current Opinions în Virology, rotavirusurile provoacă o treime din cazurile severe de diaree la copii în vârstă de până la cinci ani în întreagă lume. „Utilizarea vaccinurilor în 30 de ţări a dus la reducerea majoră a spitalizărilor, la scăderea mortalităţii prin boală diareică şi la obţinerea unor beneficii indirecte, respectiv la protejarea populaţiei nevaccinate“, atrage atenţia dr. Irina Codiţă, de la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie „Cantacuzino“ Bucureşti.
S-a scris mult despre moralitatea unui vaccin destinat unei boli cu transmitere sexuală (prin HPV, Virusul Papiloma Uman), precum şi despre drepturile şi autoritatea parentală în acest context. Pentru că este ambasadorul Coaliţiei de prevenire a cancerului de col uterin în România, Dana Războiu subliniază în primul rând beneficiul vaccinului în prevenirea cancerului de col uterin, provocat în proporţie de 70-80% de HPV: „Atunci când suntem sănătoşi este greu să ne gândim la ce trebuie făcut pentru a ne feri de boală, însă când ne uităm pe cifre realizăm cât de reală este ameninţarea acesteia. În fiecare an, în România, mor 2.000 de femei din cauza cancerului de col uterin şi alte 3.000 de femei îşi anunţă familia că au fost diagnosticate cu acest tip de cancer. Boala aceasta distruge viaţa normală a femeii, poate destramă familii şi lasă copii mici fără mame.“ Însă vaccinul tetravalent (împotriva tulpinilor 6, 11, 16 şi 18) previne mult mai multe suferinţe provocate de HPV.
CONTROVERSE DESPRE VACCINARE
- Nu mai este nevoie să ne vaccinăm, pentru că bolile au dispărut
Singura boală eradicată prin vaccinare este variolă. În curs de eradicare este poliomielita – în 2012 mai existau trei ţări endemice în lume: Nigeria, Pakistan şi Afganistan. Cum este şi firesc, prin vaccinare a scăzut foarte mult mortalitatea prin bolile care înainte făceau ravagii, precum şi numărul de îmbolnăviri prin aceste cauze. Însă pericolul nu a dispărut. CDC da exemplul Uniunii Sovietice, care a înregistrat o epidemie de difterie în intervalul 1989-1994, din cauza reducerii vaccinărilor. Dacă în 1989 au fost diagnosticate cu difterie 839 de persoane, în anul 1994, cifra a crescut la 50.000, dintre care 1.700 au fost decese. „Graţie vaccinărilor efectuate timp de zeci de ani, multe dintre aceste boli sunt din ce în ce mai rare şi deci există riscul de a «le uita» şi de a ne gândi «la ce bun să mă mai vaccinez, că tot nu am văzut pe nimeni cu boala această?». Dar nu le vedem tocmai de aceea, pentru că mulţi se vaccinează. Cu cât numărul celor care renunţă la vaccinare va creşte, cu atât riscul ca aceste boli să se întoarcă este mai mare“, subliniază dr. Adriana Pistol, directorul Centrului Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmibile (CNSCBT) din cadrul Institutului Naţional de Sănătate Publică (INSP).
- Persoanele care s-au vaccinat riscă să facă boala şi la maturitate, deci degeaba ne vaccinăm
Niciun vaccin nu este sută la sută eficace. În realitate, unul din zece copii care au primit vaccinul nu dezvoltă anticorpi şi, deci, poate face boală. Cu toate acestea, procentul este mult mai mic decât în eventualitatea în care majoritatea nu s-ar vaccina. În plus, un lucru confirmat chiar de către medici este acela că imunitatea naturală, obţinută în urmă trecerii prin boală, este mai bună decât imunitatea indusă artificial. Totuşi, riscurile expunerii la tulpina sălbatică a virusului sunt prea mari pentru a opta pentru el. Ne explică dr. Irina Codiţă: „Perioada de timp pentru care se obţine imunitatea este, de regulă mai scurtă după vaccinare decât după trecerea naturală prin boală. Aceasta se întâmplă pentru că materialul cu care se realizează vaccinarea constă din microorganisme inactivate (omorâte), atenuate sau din fragmente din microorganismul care provoacă o anumită boală infecţioasă. Păcălim, într-un fel sistemul imunitar, pentru ca acesta să elaboreze factorii de apărare, dar stimulul nu poate fi la fel de puternic ca în cazul în care în organism pătrunde microorganismul virulent, ce determină trecerea prin boală. De aceea, schemele de vaccinare cuprind şi rapeluri (revaccinări la anumite perioade de timp), pentru întărirea imunităţii obţinute prin vaccinarea iniţială“.
- Persoanele care nu se vaccinează sunt un pericol pentru comunitate
Afirmaţia este parţial adevărată. Contează cât de multe persoane nu se vaccinează. Atunci când majoritatea indivizilor din comunitate sunt vaccinaţi, ei nu riscă să ia microbul de la indivizii nevaccinati, în eventualitatea în care aceştia se contaminează (prin contact cu o persoană venită dintr-o zona în care circulă germenul, de exemplu) şi nici să îl transmită mai departe. CDC relatează despre o epidemie de pojar izbucnită în câteva state din SUA, după ce turişti nevaccinati RRO au adus virusul din România. Expuse riscurilor sunt chiar persoanele care nu se vaccinează —fie pentru că aşa au decis părinţii lor, fie pentru că au contraindicaţii de vaccinare (copiii cu sistem imunitar slăbit, de exemplu). Este o ironie şi o dovadă a bunelor intenţii, dar şi a dezinformării celor care promovează curentul antivaccinare —cu cât convingi mai multe persoane să nu îşi vaccineze copiii, cu atât propriul tău copil nevaccinat va fi în pericol mai mare de a face o boală contagioasă!
În acest moment, minoritatea neimunizată este protejată tocmai de majoritatea care a primit vaccin şi al cărei sistem imunitar omoară germenul cu care intră în contact. „Dacă un număr suficient de membri ai unei comunităţi se vaccinează împotriva unei boli contagioase, majoritatea membrilor comunităţii sunt de asemenea protejaţi, deoarece şansa ca boala să se răspândească este foarte mică. Deci, am putea spune că există şi o responsabilitate civică, socială a fiecăruia dintre noi, dacă ne dorim să trăim într-o lume mai sigură“, ne spune dr. Adriana Pistol, directorul CNSCBT.
- Vaccinurile sunt un pericol pentru sistemul imunitar în formare al copilului. Tot ele se fac vinovate de creşterea numărului de alergii
Asocierea dintre vaccinări şi apariţia alergiilor sau a tulburărilor de imunitate nu este demonstrată. Dr. Adriana Pistol lămureşte problema: „Sistemul imunitar al nou-născuţilor se confruntă imediat cu o serie de provocări diferite. Bebeluşii sunt capabili să răspundă la milioane de virusuri şi de bacterii diferite, deoarece au miliarde de celule imunologice care circulă în organismul lor. Vaccinurile administrate în primii doi ani de viaţă reprezintă «o picătură de apă dintr-un ocean» (expresie folosită într-un studiu realizat de Paul Offit şi colaboratorii în 2002), din ceea ce sistemul imunitar al unui copil întâlneşte şi administrează cu succes în fiecare zi“. Mai exact, dintre milioanele de microbi cu care ia contact bebeluşul, doar 11 sunt ţinuţi la distanţă de vaccinurile primelor luni, astfel că sistemului imunitar îi rămâne suficient material cu care să se „instruiască“.
Studiul coordonat de dr. Paul Offit, şeful secţiei de Boli Infecţioase de la Spitalul de Copii din Philadelphia, a fost publicat în revista ştiinţifică respiratoryreviews.com şi a adus în discuţie şi ipoteza igienei: copiii care trăiesc într-un mediu aproape steril au componenta imunităţii care previne alergiile mai puţin dezvoltată, prin lipsa de antrenament, de expunere la microbi inofensivi. De aceea, alergiile sunt mai frecvente în rândul copiilor care trăiesc în ţările vestice, în condiţii mai bune de igienă, decât în rândul copiilor din ţări sărace. Faptul că primii sunt mai vaccinaţi decât cei din urmă, consecinţa aplicării unor programe naţionale de sănătate, nu înseamnă că vaccinurile stau la originea alergiilor. Mai mult, infecţiile care se pot preveni prin vaccinare, cum sunt tusea convulsivă, pojarul, oreionul şi rubeola, sunt boli foarte contagioase, adică uşor de transmis de la o persoană la alta, indiferent de nivelul de igienă.
- Poliomielita este, de fapt, provocată de excesul de zahăr
Poliomielita sau paralizia infantilă este provocată de un virus. El are transmitere fecal-orală, de la om la om, adică se elimina prin scaun şi ajunge în organism prin intermediul mâinilor murdare. Ipoteza care leagă poliomielita de consumul de zahăr este vehiculată pe bloguri de către adepţii curentului antivaccinare şi se leagă de observaţia că, înainte de introducerea vaccinării, numărul de cazuri de poliomielita creştea în timpul verii. Nu este sigur dacă vara copiii mănâncă mai multe dulciuri, dar este foarte probabil că se joacă mai mult timp în aer liber şi sunt astfel mai expuşi contaminării, deoarece virusul se multiplică şi rezistă mai mult timp la temperatura crescută şi umiditate. Ipoteza zahărului a fost adusă în discuţie pentru a minimiza importantă bolii şi a vaccinării, după ce s-au înregistrat cazuri de poliomielită post-vaccinare. Tragediile, extrem de rare, au apărut în cazul copiilor cu un sistem imunitar slăbit care au primit vaccin polio atenuat (cu virus neomorât, dar cu agresivitate scăzută), în loc să primească vaccinul inactivat.