Peştera de Smarald, locul în care cerul vorbește cu pământul

Pelerinul care se află în judeţul Vâlcea are de ales o drumeţie de basm, pe una din cărările monahilor, un drum iniţiatic, ascuns de Munţii Căpăţânii şi unde, de la un capăt la altul, parcă apele râului Cheia ridică spre nemurire psalmii cereşti.

Trei mănăstiri, trei temple ale creştinătăţii curbează timpul universal şi aduc pelerinul într-o buclă superbă. Sărăcineşti, Iezer şi Pahomie, una mai aproape decât alta de cerul heruvimilor, sunt cele trei lăcaşe de cult ale acestui drum prin inima Căpăţânilor (sau Stâncoşii Vâlcii). Drum de haiduci, drumul Gologotei, drumul care merge fie pestera lacul verdeprin canioane, fie printr-o vale frumoasă, drum care te va duce spre un loc de vis.

Pentru că, aici, pământul frumos al Vâlcii îşi deschide pântecul pentru a lăsa privitorului diamantul sau smaraldul să luminze sufletul, inima, să picure din ceea ce zeii au creat ce e mai frumos în lume.

Într-un judeţ frumos nu putea să nu existe una dintre cele mai frumoase peşteri ale lumii – Peştera de Smarald sau Peştera Lacului Verde. Situată într-un canion spectaculos – Canionul Cheii.

Această fereastră spre o altă lume, una cosmică, de-a dreptul, este situată în peretele vestic al Muntelui Stogşoare, la o altitudine absolută de circa 990 m şi relativă de 140 m faţă de talvegul văii râului Cheia, în versantul stâng al Ogaşului Ursului, un adevărat râu de grohotiş.

A fost explorată şi cartată în anul 1978 de către Cercul de Speologie “Niphargus” Râmnicu Vâlcea.

pestera-generic-300x225

Peştera are o intrare relativ mare, de circa 6×4 m. Imediat după această fereastră a timpului  urmează două galerii: prima, foarte îngustă, are numai 10 m lungime; cealaltă este largă şi înaltă ca un palat extraterestru, cu podeaua dreaptă, acoperită cu fragmente mărunte în primii 15 m şi cu blocuri mari de calcar în rest, prăbuşite peste vechi concreţiuni.

După 35 m galeria se ramifică. Cele două ramificaţii, după ce îmbrăţişează un imens pilier, se reîntâlnesc în Sala Mare. Ramificaţia principală are o pantă de 4 m, iar cea secundară este uşor descendentă, neconcreţionată şi foarte largă (25 m).

Sala Mare (30x20x10 m) are podeaua accidentată din cauza numeroaselor blocuri prăbuşite. Din colţul sud-estic porneşte o galerie, la început ascendentă, cu mult material clastic, care se ramifică după 20 m. În dreapta, galeria se termină cu trei diverticule scurte.

Minunea apare în galeria din stânga coboară la un lac de smarald,  prins între pereţii unei diaclaze, lat de 1 m, lung de 10 m şi adânc până la 3 m. Prezenţa lacului într-o peşteră fosilă suspendată în calcare puternic fisurate se explică prin impermeabilizarea puţului galeriei cu argilă de decalcifiere.

Pestera-lacul1-300x225

Prin deschiderea unor fisuri, este posibil ca lacul să se dreneze ca şi cel din Peştera Pagodelor. Nu necesită echipament special pentru vizitare, ci doar surse de iluminare.

pestera-lacul2-300x225

Nu trebuie ratat acest lac cosmic, pus încă de dinainte de facerea lumii pământene…

Sursa: http://www.ramnicuvalceaweek.ro/?p=20806

Posted in Mister şi paranormal.