Cele mai mari resurse pe care oamenii vor să le controleze, nu sunt resursele naturale, uneltele sau animalele, nici pământul, ci chiar alte fiinţe umane.
Societatea omenească nu poate fi pe deplin înţeleasă decât atunci când este văzută ca ceea ce reprezintă ea de fapt: o multitudine de ferme, în care câţiva fermieri deţin şi controlează turme de oameni. Pornind de la această percepţie şi pentru a produce mai mult şi mai bine, fermierii asigură o oarecare libertate turmelor lor, o libertate controlată şi extrem de atent monitorizată. Această formă de a conduce şi supraveghea a fost treptat extinsă în toate fermele.