PEȘTERA IALOMIȚEI ”TAINA DACILOR”

Peştera Ialomiţei, supranumită şi „Peştera Regilor”, este una dintre cele mai spectaculoase destinaţii turistice din România. Peştera Ialomicioara este situată în judetul Dâmboviţa, pe versantul drept al Cheilor Ialomiţei. Acest loc magic este scobit în calcarele jurasice ale Muntelui Bătrâna. Încărcătura deosebită a acestor locuri i-a atras de-a lungul timpului atât pe daci, cât şi pe primii creştini, călugări care se aflau în căutarea singurătății şi a unui loc de rugăciune.

Vestigii arheologice ascunse in România

În speranța că la conducerea Ministerului Culturii, al Institutului de Arheologie din România vor accede în viitorul apropiat și români patrioți (nu naționaliști, ci patrioți), eventual specialiști fără apartenențe politice și fără a fi membrii ai vreunei societăți secrete, vă prezentăm dumneavoastră, “oamenilor de rând” din această țară, următorul material.

Vizionare plăcută!

Locuri bizare din România: Țara Luanei

Legendele orale ale locului povestesc despre o cetate cu ziduri foarte înalte, care atingeau cerul.
Splendida regiune a Munților Buzăului este cunoascută ca și Țara Luanei. Deși este un nume feminin, Luana se spune că a fost un rege înțelept și un vraci extraordinar care atunci când îi mureau oștenii în lupte, îi stropea cu apă vie luată din Valea Izvoarelor.

Țara Luanei sau Tărâmul Luanei se pare că a fost descoperit în anii 1979-1980 de către o expediție școlară și datorită importanței care li s-a dat au fost declarate obiectiv al Ministerului Apărării Naționale.

Localnicii spun că „Țara Luanei“ este „Poarta lui Dumnezeu“. Are legătură sau nu, se spune că un grup de cercetători japonezi au constatat că aici se află al treilea pol energetic al Pământului că importanță, primul fiind la Vârful Omu.
Legătura acestei zone cu străvechea civilizație sumeriană a făcut-o cercetătorul Paul Lazăr Tonciulescu, în cartea sa „De la Tartaria la Țara Luanei“. Am putea adăuga faptul că, în sumeriană, „Luana“ se traduce prin „Cei pe care Anu îi pastoreste“ sau, mai prozaic, „oamenii lui Anu“, Anu fiind zeul suprem la sumerieni, al cărui simbol, al Soarelui, era o cruce cu raze sau o zvastică.

Printre locuitorii din Munții Buzăului circulă mai multe legende. Din cele câteva variante pe care le-am ascultat, cea mai bogată în informații este cea a lui moș Toader, pe care l-am întâlnit în zona lacului Gateș, păscând vitele.
„Demult, tare demult, povestea Dumitru Toader, dincolo de munte era „Țaramul Luanei” – Luana fiind o ființă atotputernică ce păzea cu strășnicie porțile unei cetăți cu ziduri imense deasupra căreia strălucea atât noaptea, cât și ziua un soare aidoma astrului zilei. Și cetatea era locuită de niște oșteni viteji întru dreptate și netemători de moarte. Oștenii răniți în lupte erau conduși de Luana în „Valea Izvoarelor”, cele dătătoare de apă vie și de apă moartă; și spălându-și rănile cu acele ape miraculoase, aceștia se vindecau pe loc. Numai Luana cunoștea tainele izvoarelor. Cei care se încumetau să le încerce singuri se îmbolnăveau pe loc și mureau. Și au trăit cei din cetate ani mulți sub oblăduirea Luanei până ce au luat seamă vrăjmași puternici, care mânați de pizmă, au venit înzăuați, în care de foc, și au doborât soarele cetății. Și când soarele s-a prăbușit, pământul s-a cutremurat din temelii și mare prăpăd a fost pe lume… și de atunci pe locul cetății, mulți ani nici iarbă n-a crescut și nici glas de pasăre nu s-a auzit și nici picior de fiară n-a mai călcat. Despre toate astea vorbesc semnele tainice din peștera înțeleptului.”

Expediția pionierească de la acea vreme a descoperit o așezare umană necunoscută, din epoca străveche, de proporții gigant ce era strjuita de un șanț de apărare. Probe care atestă cea mai incredibilă continuitate de viață în unul și același perimetru, începând din epoca pietrei cioplite și continuând, fără întrerupere până în mileniul 1 e.n. Sub stratul corespunzător epocii pitrei cioplite a fost descoperit un număr mare de tuburi dintr-un material asemănător oxizilor metalici, dispuse în sol sub formă de radiator.
Într-o altă grotă, sub inciziile din epoca fierului a fost descoperită o scenă de luptă de domeniul fantasticului. Dinspre stele, Terra este atacată de o navă spațială propulsată de un lung jet de flăcări. În întâmpinarea ei, de la sol, pornesc două rachete de interceptare. În fața navei cosmice este un arc întins, cu săgeată îndreptată spre vehicului spațial.

Probele arheologice rezultate din sondajele descoperite (unelte de silex, ceramică, segmente de tuburi etc.) au fost predate Muzeului militar central. Noutățile arheologice descrise sunt filmate pe pelicula color 16 mm. Pe materialul filmat este redat și perimetrul așezării. După dimensiunile suprafeței, abundența materialului arheologic, fantastica continuitate de locuire în timp și perfecțiunea sistemului de apărare, așezarea poate fi inclusă în mod cert în categoria davelor dacice. Cercetările atestă că așezarea a fost distrusă în mod instantaneu de un foc mistuitor – stratul de arsură (de o frumusețe arheologică ieșită din comun) se întinde pe toată suprafața așezării, prezentând dovezi că zona nu a fost devastată de un incendiu întâmplător, ci că așezarea a fost distrusă și incendiată cu o furie nemaiîntâlnită, pământul fiind ars pe o adâncime de circa o jumătate de metru și în zona în care nu au existat construcții sau arbori; se pare că năvălitorii au intenționat să ardă până și pământul pe care a fost așezarea.

Vehemența distrugerii dovedește că așezarea avea și o funcție simbolică. Dispunea de o poziție ideală, beneficia de o apărare naturală formidabilă care o făcea inexpugnabilă, oferea condiții excelente pentru ca populația să se retragă în munți în caz de înfrângere militară ceea ce duce cu gândul că ar fi de dintre capitalele lui Burebista.
ținutul Luanei alte grote: cu inscripții din toate epocile; Dionisie torcatorul; salamandrelor, apropierea izvorului lui Zamolxis, cum e numit acolo, stâncilor Fecioarei, Iosif, într-o de , Agatonul nou Agatonul vechi (ruine), scaunul spătarului altele.

Sursa: http://m.lapensiuni.ro/ro/extra/locuri-bizare-din-romania:-tara-luanei-149

Efectul muntelui asupra organismului uman

Observi crestele munților, te apropii de ei, de pădurea de conifere, aerul tare și un pic rece, mirosul de pădure, răsină, balegă de vacă, iarbă, în timp ce se aude în zare muzica pe care se desfășoară aceste imagini, adierea vântului care poartă sunetul unor dulăi lătrând, câteva insecte și clopotele vacilor care cunosc acele păduri mai bine ca oricine.  Simți o chemare a naturii, către vremurile simple de demult care par să fi rămas prinse în acele locuri cu tot cu tăria lor.

Cred că toți am observat efectele multelui asupra psihicului nostru, prea puțin am știut despre efectele asupra fizicului nostru în afară de rezultatele văzute sau simțite după un timp mai îndelungat în care au avut contact cu natura. Din totdeauna s-a considerat muntele ca fiind cel mai puternic medicament complex și chiar deținătorul elixirului vieții, despre ale căruia căteva secrete benefice voi vorbi în acest articol.

Mirosul specific al pădurilor de conifere este extrem de benefic sănătății noastre, fiind dat de către vegetație, cu rolul de a o proteja de dăunători. Aceste substanțe se numesc fitoncide și sunt medicamentele care încarcă aerul, foarte benefice pentru eliminarea bacteriilor, virusurilor și ciupercilor parazite. Aerul din preajma finețelor, este stimulent hormonal și se spune că întinerește.

Ionii negativi sunt molecule de oxigen din aer care au capătat sarcină electrică negativă. Deși viața lor este de doar un minut, au fost supranumiți și vitaminele aerului, deoarece stimulează și armonizează majoritatea proceselor vitale, dar și cele ale psihicului și emoționalului.

În prezența acestor ioni, sistemul imunitar al organismului uman este extrem de activ, asimililația se reglează de la sine, circulația sanguină se intensifică, în timp ce procesele de regenerare sunt mult accentuate.

Lângă cascadele situate în apropiere de crestele munțiilor, în păduri, concentrația de ioni negativi crește foarte mult ajungând chiar la 4000/cm3.  Aceștia ne ajută să fim mai bine dispuși, mai atenți, mai vigilenți și mai creativi.

La la ora 10 până seara aerul este mult mai oxigenat, astfel respirând normal, organismul nostru va dispune de mai mult oxigen. Acest fenomen se mai numește oxiterapie și este util în întărirea sistemului imunitar, o intensificare a proceselor de digestie și eliminare, pe lângă echilibrare endocrină.

La fiecare 100 de metrii pe verticală, temperatura aerului scade cu 5 grade iarna și 7 grade vara, iar presiunea atmosferică a aerului scade cu 10-12cm Hg, motiv pentru care diverse altitudini ale munților rămân la stadiul de etaje într-un spital care se ocupă de diverse afecțiuni ale sănătății.

Între 300-800 m este climatul recomandat în tratarea nervozității, insomniei, gastritei hiperacide, a ulcerului și hipertiroidei în faza incipientă. S-a mai remarcat și o reducere a frecvenței crizelor de litiază biliară și renală.

Între 800-1200 m, se află climatul subalpin care este mai rece dar cu efecte tonifiante și stimulante remarcabile. Aici se tratează afecțiunile pulmonare, bronșita, asm, TBC, anemia, hipertensiunea în fazele incipiente și ulcerul gastric în faza nedureroasă. Adică acest loc este indicat pentru o revigorare rapidă a persoanelor care sunt obosite și astenice.

Climatul cu altitudine de 1200-1800 m este climatul alpin care este un bun doctor în tratarea bolilor cum ar fi tuberculoză osteoarticulară, ganglionară, precum și în cea pulmonară (dacă leziunile sunt pe cale de vindecare), rahitism, asm bronșic, anemiile feriprive, sechelele e după pleureză sau pneumonii. Însă se recomandă înainte o vizită la doctor pentru a se discuta fiecare afecțiune în parte și a se ține cont de recomandarea acestuia, deoarece o asemea altitudine are și contraindicații pentru anumite afecțiuni ale plămânilor și nu numai.

Sursa: http://www.vestibune.net/natura/efectul-muntelui-asupra-organismului-uman

Biblioteca din Alexandria

“Distrugerea Bibliotecii din Alexandria a fost descrisă drept cel mai dramatic capitol din istoria culturală a omenirii. Istoria ne spune că biblioteca a fost fondată în oraşul Alexandria de către Ptolemeu al II-lea
(282-246 î.H.), pornind de la fondul de cărţi al bibliotecii personale a lui Aristotel, şi a avut în final 700.000 de exemplare, fiind cea mai mare şi mai cunoscută de lumea antică.

Pe lîngă colecţia de papirusuri (iar mai tîrziu pergamente subţiri), biblioteca avea şi o facultate permanentă, cu 50 de profesori, care a dat lumii cele mai strălucite nume ale Antichităţii, Euclid, părintele geometriei, şi legendarul Arhimede. Datorită bibliotecii, oraşul Alexandria a devenit centru cultural al lumii, vreme de peste 600 de ani, dar a dat naştere şi multor legende privind dispariţia ei.

În prezent, există o mare bibliotecă, neaccesibila publicului pentru toate documentele antice, cea a Vaticanului. Este  oare doar o coincidență  că Biblioteca din Alexandria a fost distrusă de către Imperiul Roman, au fost salvate numai frânturi de istorie documentată a lumii, iar acum biblioteca Vaticanului încă deține documente strict secrete referitoare la adevărata istorie a umanității, despre astronomie, astrologie, etc.informații la care lumea de rând nu are acces și da,  o să radeți însă manualele din școli nu le citează.

Petra – Iordania

Până în prezent, nici o metodă de a data originea orașului nu a fost găsită. Descoperirile arheologice au dezvăluit faptul că zona a fost locuită permanent încă din 1200 î.H de către edomiți, populație semitica nomadă din sudul Israelului care va înființa aici regatul Edom (roșu), denumit astfel după culoarea stâncilor din regiune.

Istoricii presupun că primii locuitori ai zonei au apărut chiar cu mai multe mii de ani înaintea edomiților. Aceștia s-ar fi numit horiți, după termenul egiptean “khar”, care însemna “locuitori ai pesterilor” și care definea populația din zona Iordaniei de astăzi.De altfel, nici numele original al orașului nu este cunoscut. Acesta este denumit astfel în unele pasaje din Bibile și în scrierile lui Pliniu cel Bătrân, cel mai probabil după denumirea greacă “petra” care însemna simplu “piatra”.

Istoria cunoscută a orașului Petra începe în 312 î.H. atunci când nabateenii, trib misterios din nordul Arabiei, îi îndepărtează pe edomiți și își stabilesc aici capitala. Săpat în stâncă roșie a deșertului iordanian, Petra a fascinat și continuă să o facă atât prin splendoarea construcțiilor  înconjurate de o aură mistică, cât, mai ales, prin legendele și controversele țesute în jurul sau.

Dieta de slăbit

Obezitatea şi supraponderabilitatea sunt două dintre cele mai grave probleme la nivel mondial. Dacă în trecut vorbeam despre lipsa conştientizării acestei probleme globale, în prezent o mare parte dintre persoanele supraponderale şi obeze urmează diferite regimuri pentru a pierde în greutate.

Cu toate acestea, rezultatele vizibile întârzie să apară deoarece majoritatea persoanelor cu probleme de greutate aleg soluţii „simpe şi rapide” pentru a slăbi, fără a conştientiza faptul că trebuie să îşi schimbe stilul de viaţă pentru a obţine rezultate cât mai eficiente şi de durată.

Dieta cu 12 reguli concepută de doctorul Pavel Chirilă, Cristela Georgescu şi Mădălina Popescu, trei specialişti experimentaţi în terapii alternative, ajută persoanele supraponderale să slăbească pe termen lung, dar şi să prevină bolile. Iată regulile de bază:

Regula nr.1 Exclude complet din meniu alimentele rafinate: zahărul, făina, sarea extrafină, margarina, uleiul rafinat.

Regula nr.2 Exclude din meniul zilnic alimentele cu aditivi (E-uri)

Regula nr.3 Alimentele permise în timpul dietei sunt cerealele integrale, frctele, legumele zarzavaturile, lactate dar preferabil cele fermentate (iaurt, chefir, sana, lapte bătut, brânză de vaci), ouă (3 pe săptămână), ciuperci, miere, peşte (2-3 mese pe săptămână), carne (1-2 mese pe săptămână)

Regula nr.4 Alimentele pe care le consumi trebuie să fie de cea mai bună calitate: bio sau tradiţionale

Regula nr.5 Ideal, ar trebui să iei 2 mese pe zi: între orele 10-11 şi 18-19, pentru a nu suprapune fazele de ingestie, absorbţie, metabolizare şi eliminare

Regula nr.6 Dimineaţa pe stomacul gol, bea 300-400 ml de apă plată

Regula nr.7 Între mese, consumă sucuri proaspete sau ceaiuri de fructe

Regula nr.8 Cerealele, legumele, carnea şi peştele se prepară cu tratamente termici uşoare: cuptor, aburi, fierbere. Celelalte alimente se consumă crude, cu excepţia persoanelor care au afecţiuni gastrointestinale

Regula nr.9 În alimentaţie trebuie să predomine cerealele şi fructele

Regula nr.10 Cantitatea porţiilor se calculează în funcţie de obiceiurile alimentare din trecut: pentru a pune organismul în dificultatea şi pentru a-l determina să consume din rezervele proprii, trebuie să te raportezi la propriile obiceiuri alimentare şi să reduci cu 25-50% raţia alimentară faţă de obiceiul de până acum

Regula nr.11 Foarte important: trebuie să mesteci îndelung fiecare bol alimentar (de 10-15 ori) înainte de a-l înghiţi

Regula nr.12 Mergi pe jos (la pas) câte 30-60 de minute zilnic.

 Sursa: http://m.romanialibera.ro/stil-de-viata/alimentatie/dieta-de-slabit-cu-12-reguli-264994

Uleiul de ricin, îngrijire pentru păr și piele

Ingredientele simple sunt cele care aduc numeroase beneficii când vine vorba de îngrijirea pielii, dar și a părului. Un bun exemplu este chiar uleiul de ricin!
Cu numeroaae proprietăți care îl fac perfect pentru utilizarea în cosmetice, uleiul de ricin este bine tolerat de toate tipurile de piele. Îl poți folosi fără teamă drept remediu natural pentru diferite probleme.
Uleiul de ricin este bogat în acizi grași, motiv pentru care devine ideal ca ingredient în tratamentele de înfrumusețare. Componenții săi principali sunt: acid ricinoleic, palmitic, stearic, omega-6, omega-9, săruri minerale, enzime, vitamina E.
Una dintre cele mai comune utilizări ale uleiului de ricin este pentru îngrijirea pielii și a părului. Este un emolient excelent, atrage și reține umezeală în piele, lasă părul moale, neted și catifelat, fiind excelent și pentru reducerea ridurilor și a cicatricilor. De asemenea oferă rezistentă unghiilor.
Când vine vorba de păr sănătos, uleiul de ricin este unul dintre cele mai bune remedii naturale. Este renumit pentru tratarea calviției (pierderea masivă a firelor de păr de la nivelul scalpului), refacerea firelor de păr subțiri, dar și pentru îmbunătățirea stării și aspectului fibrei capilare.

Uleiul de ricin este de asemenea foarte liniștitor și are excelente proprietăți anti-inflamatorii, fiind ideal pentru tratarea arsurilor solare, dar și a iritațiilor minore ale pielii.

Uleiul de ricin are proprietăți antibacteriene și antivirale, unul dintre principalele sale elemente constitutive, acidul ricinoleic, fiind un puternic agent antifungic.
Există multe utilizări ale acestui ulei ca remediu anti-fungic, fiind ales în mod special pentru tratarea problemelor pielii precum piciorul de atlet și herpesul, dar și în probleme virale cum ar fi negii.

Uleiul de ricin, forță și vitalitate pentru părul tău 

Uleiul de ricin oferă numeroase beneficii pentru păr. Prin utilizarea frecventă se obține un păr sănătos, intens hrănit și hidratat. Fibra capilară va fi revitalizată și își va recăpăta puterea și strălucirea naturală.

Uleiul de ricin:
– Favorizează creșterea și îngroșarea firului de păr;
– Previne subțierea firului de păr;
– Tratează calviția prematură;
– Hidratează firul de păr și scalpul;
– Îmbunătățește circulația sângelui;
– Hrănește fibra capilară;
– Previne și tratează firele despicate;
– Previne dezvoltarea bacteriilor și ciupercilor;
– Tratează mătreața;
– Previne uscarea scalpului;
– Îmbunătățește absorbția substanțelor nutritive;
– Minimizează deteriorarea părului;
– Oferă strălucire părului.

Sugestii de aplicare la nivelul scalpului:
– Separați părul în secțiuni;
– Aplicați uleiul de ricin pe scalp, masând timp de câteva minute;
– Acoperiți capul cu o căscă de dus și lăsați-l timp de câteva ore sau peste noapte;
– Spălați părul și repetați procedura de cel puțin 2-4 ori pe săptămână pentru rezultate maxime.

Uleiul de ricin, tratament ideal pentru piele

Uleiul de ricin este delicat cu epiderma, oferă protecție de calitate pentru piele și o păstrează sănătoasă.

Este cu siguranță unul dintre cele mai bune tonice naturale pentru îngrijirea pielii și poate fi utilizat pentru: curățare, hrănire, hidratare, detoxifiere, emoliere, tratarea infecțiilor, calmarea iritațiilor de la nivelul pielii.

Ulei de ricin poate trata următoarele probleme ale pielii: acneea, alunițele, negii, cicatriciile, bătăturile, iritațiile, tăieturile minore, infecțiile fungice, chisturile sebacee, petele de vârstă, vergeturile.

Uleiul de ricin poate fi folosit cu succes și pentru regenerarea genelor. Uleiul îmbunătățește starea acestora, le ajută să devină din nou lungi, dese și sănătoase.

Se masează genele folosind o picătură de ulei în fiecare seară, evitându-se contactul cu ochii. Același rezultat se poate obține și dacă este aplicat pe sprâncene.

Sursa: http://boxi.ro/featured/uleiul-de-ricin-ingrijire-expert-pentru-par-si-piele

12 reguli de aur despre alimentația sănătoasă. Cum mănânci, așa trăiești!

Modul de viaţă contemporan, obiceiurile impuse de noile tehnologii şi acţiunea bombardamentului publicitar ne fac să ne alimentăm într-un mod foarte nociv pentru organismul nostru. De aceea este nevoie de stabilirea anumitor norme pentru o alimentaţie corectă- care să protejeze sănătatea şi să întărească organismul.

Alimentația nu este un scop în sine, ci un mijloc pentru a atinge scopul. Conștientizând propriul rost al vieții şi valorile supreme pentru care trăiești- e de la sine înţeles că alimentaţia trebuie să fie sănătoasă- că ea trebuie să ajute şi să mențină funcționalitatea organismului- nu să-1 suprasolicite şi să-1 otrăvească.

1. Mănâncă pentru a trăi, nu trăi pentru a mânca

Alimentaţia nu este un scop în sine, ci un mijloc de a atinge scopul. Conştientizând propriul rost al vieţii şi valorile supreme pentru care trăieşti, este de la sine înţeles că alimentaţia trebuie să fie sănătoasă, că ea trebuie să ajute şi să menţină funcţionalitatea organismului, nu să-l suprasolicite şi să-l otrăvească.

2. Foamea e adevărată, iar pofta e falsă

Pofta este un fenomen psihologic. în timp ce foamea e un fenomen digestiv. Prin foame organismul ne informează că are nevoie de hrană. în timp ce pofta nu e dictată de necesităţile noastre fiziologice, ci mai degrabă de instabilitatea emoţională. Incapacitatea omului de a-şi stăpâni pofta de mâncare indică o voinţă foarte slabă. De altfel postul religios, pe lângă beneficiile sale pentru sănătate, are menirea de a întări voinţa omului.

Tot porta ne tace să mâncăm peste măsură, încărcarea normală a stomacului cu mâncare este la 1/2, de aceea se recomandă să termini de mâncat înainte să te simţi sătul. Din volumul rămas 1/4 din stomac ar trebui dedicat apei şi 1/4 îl reprezintă spaţiul gol necesar pentru digestia corectă a mâncării. Dacă stomacul se umple cu mâncare, organismul chelfuie o energie enormă pentru a o prelucra, energie care de multe ori este chiar mai mare decât ceea ce obţinem din acea mâncare. Probabil aţi observat că atunci când mâncaţi peste măsură, vă simţiţi obosiţi – moleşiţi şi somnoroşi – organismul îşi îndreaptă toate forţele spre depăşirea situaţiei critice din stomac.

3. Cum bei, așa trăiești

Organismul uman este în mare parte alcătuit din apă, care este sucul vieţii. Plantele care nu au parte de suficientă apă se usucă în scurt timp. ceva similar se întâmplă şi organismul nostru. De aceea e atât de important să consumăm suficientă apă. care pentru clima noastră însemna 2-3 litri de apă pe timp de vară şi 1,5-2 litri pe timp de iarnă. De asemenea se recomandă consumul a o cană de apă sau ceai de ierburi cu 30 de minute înainte de luarea mesei, pentru a activiza procesele digestiv in timp ce dupa larea mesei consumul ce apa trebuie evitat pentru a nu dizolva sucul digestiv s nu împiedica procesul normal de asimilare a tiranei.

4. Bea mâncarea solidă şi mănâncă mâncarea lichidă

Saliva este o substanţa biochimica activa ce are un rol extrem de important 111 procesul de digestie. In particular asta înseamnă că mâncarea solidă trebuie mestecată mult timp. până când capătă o stare aproape lichidă datorită contactului său cu saliva. In acelaşi timp mâncarea lichidă (lapte, ciorbă, suc natural etc.) nu trebuie înghiţită deodată, ci trebuie ţinută un pic în contact cu saliva înainte de asta.

5. Savuraţi stomacul gol

Nu mâncaţi repede şi nu mâncaţi mult, chiar dacă aveţi în faţă ceva foarte gustos. Mâncarea trebuie să stea în gură atâta timp cât i se simte gustul. Această tehnică ne poate ţine sătui chiar dacă mâncăm mult mai puţin decât ne-am obişnuit. întrucât creierul ne dă senzaţia de saţ datorită excitării receptorilor gustativi, iar nu datorită umplerii stomacului.

6. Nu alergaţi după doi iepuri

Dacă v-ati aşezat la masă. lăsaţi toate celelalte activităţi. Dacă întretimp citiţi, conversaţi cu cineva sau vă uitaţi la televizor, creierul nu-şi poate concentra atenţia asupra procesului digestiv, care este primordial. Drept urmare vă este mai greu să vă săturaţi de mâncare, iar digestia se petrece într-un mod ineficient şi chiar dăunător pentru sănătate.

7. Dimineaţa începe de cu seară

Ultima masă trebuie să aibă loc cu cel puţin 4 ore înainte de somn. termenul ideal fiind de 7 ore. Aceste cifre sunt dictate de timpul în care organismul poate prelucra mâncarea: 4 ore pentru legiune şi fructe, 7 ore pentru carne. In timpul somnului încetinesc toate procesele din organism. In plus cât timp ne aflăm în poziţie verticală, forţa de gravitaţie ajută la mişcarea corectă a mâncării în stomac şi întreg trac tul digestiv. Toţi aceşti factori luaţi la un loc determină multe efecte neplăcute şi chiar nocive pentru organism: mâncarea stă peste noapte neprehicrată în stomac, se depune pe pereţii intestinali, somnul devine ineficient, dimineaţa apare disconfort şi miros neplăcut din gură, se dezvoltă boli ale sistemului digestiv ş.a.

8. Nu vă extenuaţi

Nu treceţi brusc la diete foarte stricte, cel puţin dacă o faceţi doar de dragul alimentaţiei. De fapt în orice situaţii din viaţă mişcările foarte bruşte sunt caracteristice oamenilor neînţelepţi. Schimbările radicale peste noapte pot provoca un şoc pentru organism, ceea ce ar putea genera efecte exact inverse faţă de ce vă aşteptaţi de fapt.

9. Curăţenia e importantă nu doar în exterior

Noi acordăm multă atenţie curăţeniei corpului, precum şi celei din casă sau de la locul de muncă. Aceeaşi atitudine trebuie adoptată şi faţă de interiorul organismului. Asta înseamnă să aveţi grijă ca mâncarea şi băutura pe care le consumaţi să fie calitative şi sănătoase, dar şi să atrageţi o atenţie proceselor de curăţarea naturală şi specială a organismului.

Pentru a face o curăţare specială, practicaţi abţinerea totală de la mâncare şi băutură pentru 24-48 de ore cât de des puteţi. Apropo, în tradiţia creştină primele 3 zile din postul mare se ţine post negru. O astfel de procedură trebuie însoţită de o stare psihologică bună şi calmă.

10. Eşti ceea ce mănânci

Organismul însușește la propriu hrana pe care o consumăm, adică hrana devine o parte din organism. Iar pentru a avea un organism sănătos, e important ca şi produsele pe care le consumăm să fie proaspete, curate, pline de vitamine şi energie. Uitaţi de toate produsele care doar convenţional sunt numit „alimentare”, adică tot felul de chipsuri, crenvurşti. ketchupuri etc..

11. Nu combinaţi lucrurile incompatibile

Prelucrarea mâncării în organism are loc prin reacţii biochimice acido-bazice. Dacă în organism pătrund concomitent produse ce declanşează reacţiile acide şi cele ce declanşează reacţiile bazice, atunci are loc producerea unor săruri inutile, care complică mult procesul digestiv. Pentru a evita astfel de situaţii, vă recomandăm să consumaţi produse compatibile din punct de vedere biochimic şi viceversa, iar ca o mică îndrumare puteţi folosi graficul de mai jos.

I – trebuie consumate separat (la un interval de 40 de minute)

II – poate fi combinat doar laptele proaspăt cu orezul

III – 7 cu 3 în proporție de 1:3

IV – atunci când organismul are urgent nevoie de multă energie fără a suprasolicita sistemul digestiv

V – și cu nuci

1. Legume ce conțin amidon: cartofi, morcov, sfeclă, dovleac ş.a.

2. Cereale, făină, cereale integrale.

3. Legume ce nu conțin amidon: ierburi, rădăcini, varză, salată, roşii, castraveţi ş.a.

4. Produse proteice: boabe, nuci, ouă, icre ş.a.

5. Fructe şi fructe de pădure (proaspete).

6. Produse lactate.

7. Carne şi peşte.

8. Grăsimi vegetale.

9. Pepene galben şi banane.

10. Ciocolată şi cacao.

11. Fructe uscate.

12. Nu există reguli bătute în cuie

Alegând un anumit regim alimentar, evitaţi să vă conduceţi exclusiv de nişte norme definite de altcineva. Dacă organismul vă dă de ştire că ceva nu este în regulă cu noua dietă, ar fi bine să renunţaţi la ea. Starea generală a organismului, dar şi propria dvs. intuiţie, vă vor indica ce este bine să faceţi şi ce nu este bine.

“Conținutul articolului este doar informativ și nu poate fi un substitut pentru sfatul medicului. Pentru un diagnostic corect, vă recomandăm să consultați un medic specialist.”

Sursa: http://perfect-ask.com/cum-mananci-asa-traiesti-12-reguli-de-aur-ale-alimentatiei/

Ne putem prelungi viaţa în funcţie de modul în care gândim

Nimeni n-ar crede că un copil dintr-un sat de provincie se întreabă, la o vârstă fragedă, doar observând rutina din jurul lui, ce sens are existenţa umană. Şi totuşi, Dumitru Constantin Dulcan, ajuns acum profesor universitar şi medic neurolog, a făcut acest lucru. Prin tot ceea ce a făcut, el a căutat însemnătatea vieţii.

A găsit răspunsuri la întrebări esenţiale, a înţeles cum funcţionează Universul şi spune că tot ceea ce a aflat prin studiu intens şi din experienţele sale vrea să împărtăşească şi altora. Am vorbit cu profesorul Constantin Dulcan despre triada fericire – gânduri – sănătate şi consecinţele acesteia asupra funcţionalităţii Universului. Profesorul consideră că gândurile şi vorbele noastre pot influenţa universul.

Profesorul Constantin Dulcan şi-a propus să desluşească misterul care-l măcina, mânat de sfaturile tatălui său, care n-a putut să meargă la şcoală din cauza situaţiei familiale, dar care şi-a dorit ca măcar copiii lui să-şi construiască un viitor prin învăţătură.

„Vedeam, ca orice copil la ţară, că te trezeai de dimineaţă, plecai la munca câmpului, cu vitele, veneai acasă, mâncai, te culcai. A doua zi, la fel. Zi de zi să faci asta, asta-i viaţă?! Dar de ce, de ce trebuie să se nască omul? Şi prima întrebare a fost: Ce sens are viaţa?”, povesteşte Constantin Dulcan.

Profesorul Constantin Dulcan a studiat pe cont propriu filosofia. „Când am ajuns la India, am rămas uimit că filosofia lor este o filosofie a omului de pe stradă, nu ca la noi, rezervată elitelor universitare. Pentru indian, filosofia devenise o modalitate practică de existenţă, în timp ce pentru mine era o chestie care mă ajuta să strălucesc într-un salon, dar în afară nu mă ajuta cu nimic. Nu puteam să înţeleg natura la nivel intim, biologic. Şi mi-am spus: acum fac asta, când termin, fac medicina”, povesteşte Constantin Dulcan.

Aşa a şi făcut. A ales un domeniu al medicinei care să-l ajute să obţină răspunsul la întrebarea esenţială pe care şi-a pus-o încă din copilărie – Ce sens are viaţa?. „Alegerea medicinei a pornit de la un comandament de ordin informaţional. Am voit să ştiu, a fost fundamental să cunosc. Să cunosc lumea la nivel biologic, intim, ca motivaţie fundamentală şi dincolo, cultura ca motivaţie spirituală. Ai două laturi, spiritul şi corpul, organismul. Asta m-a ajutat foarte mult. Pe urmă, când am luat secondariatul, puteam să iau boli interne la Piteşti. Ar fi fost fericiţi părinţii. Mai erau neurologia şi psihiatria la Craiova. Am luat neurologia pentru că am zis că aici pot avea un drum mai personal. Şi aşa a fost. N-aş fi înţeles atât de multe dacă nu eram neurolog”, îşi aminteşte Constantin Dulcan.

„Pentru mine fericirea este momentul în care totul freamătă în noi, se mişcă şi ne învolburează, momentul în care simţi că întreaga lume este cu tine”

„Cu toţii avem nevoie să fim, să gândim, să căutăm o cale de a exista într-o lume în care există şi multă bucurie, dar şi enorm de multă tristeţe. Întregul ţel al vieţii mele a fost acela de a găsi un sens al lucrurilor”, completează acesta.

A găsit sensuri diverse. A înţeles că viaţa noastră este formată din ceea ce gândim şi ceea ce simţim, că unul dintre sesurile vieţii, finalitatea spre care tind toate acţiunile noastre este fericirea: „Fericirea este un sens al nostru şi are sensuri multiple. Pentru mine fericirea este momentul în care totul freamătă în noi, se mişcă şi ne învolburează, momentul în care simţi că întreaga lume este cu tine. Fiecare dintre noi poate avea o formulare a ideii de fericire. Trebuie să facem o diferenţă între bucurie şi fericire. Fericirea este, după opinia mea, un obiectiv, o ţintă, o finalitate a tot ceea ce este fiinţă pe lumea asta, cu diferenţa că o fiinţă umană, dispunând de o raţiune, trăieşte fericirea, sentimentul acesta al satisfactiei depline atât în planul raţional, cât şi în planul afectiv. Bucuria este plăcerea minţii, în timp ce fericirea merge mai adânc, la bază, la fundamentele sufletului, unde putem vorbi de o fericire a spiritului, care înseamnă mult mai mult decât nivelul imediat al gândirii”.

Profesorul consideră că dragostea este o circumstanţă sigură a fericirii şi dă exemplu iubirea adolescentină, ca pe una dintre cele mai marcante experienţe ale vieţii.

„Fericirea este o stare de spirit, o stare în care, vrei, nu vrei, trebuie să intre şi inima şi afectivitatea, profunzimile tale afective, acolo unde este esenţa ta. Dragostea este una dintre circumstanţele fericirii indubitabile. În mintea mea este tot timpul faptul că iubirea adolescenţei este una dintre cele mai marcante experienţe. De ce? Pentru că este momentul în care insul afectiv se trezeşte la viaţă. Mai cred că cea mai mare satisfacţie este aceea când pasiunile tale, înclinaţiile tale îşi găsesc un ecou în ceea ce faci. Asta cred că e adevărata fericire a vieţii”, spune Dulcan.

Nivelul superficial, cu furtunile, nivelul profund, cu pacea. Oamenii introvertiţi, cărora foarte puţine lucruri pe lumea asta le plac sunt cei mai nefericiţi.

Şi totuşi, cum pot fi fericiţi oamenii într-o lume în care stresul, nemulţumirile legate de viaţa profesională sau de cea personală descriu cel mai bine viaţa lor? Profesorul Dulcan consideră că este o chestiune de percepţie.

„Sunt două niveluri la care un om poate să aibă o reacţie de fericire sau de nefericire. Primul este planul personal, dar voi începe cu modelul social. Modelul social poate să-ţi dea satisfacţii sau să nu-ţi dea satisfacţii. Poate să-ţi ofere condiţii de împlinire pe plan profesional sau nu. În cazul modelului social nu prea poţi face mare lucru. Atunci, rămânem la al doilea nivel, nivelul tău personal. Cum văd fericirea orientalii: ei vorbesc despre fericire la nivel de virtuţi. Ei spun că sunt două niveluri. Este nivelul superficial, unde sun toate furtunile care se abat asupra minţii, asupra gândului şi este nivelul profund. Nivelul profund înseamnă pentru ei să-ţi păstrezi acea pace, linişte interioară, indiferent că întâmpini succesul sau eşecul. Omul trebuie să se educe de o asemenea manieră încât să înţeleagă că frica şi spaima care li se prezintă face parte dintr-un nivel comercial care interesează anumiţi indivizi. Noi trebuie să învăţăm că şi în faţa nenorocirilor, dar şi a lucrurilor plăcute trebuie să îmi păstrez un echilibru. În momentul acela, omul nu mai este în bătaia vântului, nu mai este la mâna societăţii, nu mai devine ceea ce vrea societatea să facă din el: o slugă, un nimic, un zero. El îşi păstrează propria lui nişă, propriul lui regat.

Nefericirea este o chestiune de percepţie. Sunt fericit în funcţie de cum percep eu un eveniment; îl percep cu un ecou negativ sau îl percep cu un ecou pozitiv; entuziasmant sau netentuziasmant; deprimant sau, dimpotrivă, extaziant. Fericirea mai ţine şi de structura noastră. Oamenii introvertiţi, cărora foarte puţine lucruri pe lumea asta le plac sunt cei mai nefericiţi. Bucură-te! Uite, ai băut o cafea cu cineva, bucură-te. Tu spui: „Nu pot, e amară”. Păi, fă-o dulce dacă e amară.”

Gândurile noastre sunt responsabile pentru energiile Universului

Gândirea pozitivă nu ne ajută doar pe noi. Profesorul Constantin Dulcan spune că gândurile şi cuvintele noastre sunt încărcate cu energie. Această energie este negativă sau pozitivă, în funcţie de felul în care arată gândurile noastre şi de semnificaţia pe care o au cuvintele noastre.
„Tot ceea ce gândim este sprijinit pe un fundament energetic. În momentul în care gândim frumos, bine, noi emitem un nor de lumini. Noi suntem construiţi din fotoni, din lumină. Numai că nu o vedem, pentru că numărul de fotoni emis este infim. În momentul în care gândim în termeni de iubire, compasiune, iertare, empatie şi recunoştinţă, noi emitem un câmp de energie pozitiv. Acest câmp de energie îmbibă toate celulele noastre. Pe de o parte, modifică chimia noastră. Ele contribuie la sănătate, longevitate, mulţumire, fericire. Invers, sentimentele de ură au un câmp de emisie negru. În momentul în care urâm, suntem violenţi, invidiem, noi îmbrăcăm o haină de doliu. La nivelul creierului nostru corespunde o chimie a substanţelor benefice şi a celor dăunătoare. Dopamina este cea responsabilă pentru sentimentul de fericire. Stresul, în schimb, conduce la îmbolnăvire”, susţine Constantin Dulcan.

Profesorul susţine că un câmp de energie emis de om fie prin cuvinte, fie prin gânduri, poate ajunge în cel mai îndepărtat punct din Univers şi prin influenţa pe care o au pot crea dezechilibre energetice. „În momentul în care eu, prin ceea ce scot pe gură sau gândesc dezechilibrez Universul, el produce catastrofe. El nu este dependent de existenţa mea, dimpotrivă, eu sunt produsul lui, nu el este produsul meu. Ca atare, el se răzbună. Dezechilibrele sunt dure. Toate catastrofele de aici vin”, explică profesorul Dulcan.

„Noi ne putem prelungi viaţa în funcţie de modul în care gândim”

Pe lângă Univers, influenţată de gândirea noastră este şi sănătatea. Medic de profesie, profesorul Constantin Dulcan spune că modul în care gândim ne poate ajuta să ne prelungim viaţa. Îşi aminteşte episoade din cariera sa medicală, în care persoane care au venit la el să se trateze au reuşit să grăbească vindecarea printr-o gândire pozitivă.

„Noi ne putem prelungi viaţa în funcţie de modul în care gândim. Noi suntem suma tuturor gândurilor şi emoţiilor noastre. Noi emitem pe zi circa 60.000 de gânduri. Cu fiecare gând pe care îl emitem, noi pledăm pentru viaţă sau pentru moarte, pentru sănătate sau pentru boală. Eu am creat clinica de neurologie şi la Craiova şi în Bucureşti, aveam bolnavi cu aceeaşi boală, accident vascular. Eram zilnic obligat să fac vizita cu 30 de oameni după mine. Şi întrebam bolnavii cum se simt. Unul îmi spunea că se simte bine, că va fi şi mai bine. Mă duceam după trei zile, mă uitam la faţa lui, vedeam cum înfloreşte. Altul spunea că nu îi e bine, că l-a durut injecţia, că nu i-a trecut cu pastila pe care i-am dat-o. Acel om mergea prost, rău. Se vedea că e nemulţumit şi nu îi mergea bine nici tratamentul. În clipa de faţă vorbim despre ceea ce se cheamă puterea minţii. Putem, pur şi simplu, să ne modificăm starea de sănătate, comportamentul uman în beneficiul nostru. Acestea sunt lecţiile de ultimă oră pe care ni le dau ştiinţele. Deci, nu trebuie să ne lăsăm speranţa că ne ajută doar o reţetă. Ne ajută reţetele, dar cel mai mare ajutor ni-l dăm singuri. Doctorul nu este Dumnezeu, iar medicina nu este matematică”, explică profesorul Constantin Dulcan.

Inima este corespondentul minţii divine

Având în vedere că oamenii gândesc şi simt, deci au o latură raţională şi una emoţională, l-am întrebat pe Constantin Dulcan dacă, în drumul către fericire oamenii ar trebui să-şi asculte mai mult inima sau să fie mai mult raţionali. Acesta spune că adevărul în cazul marilor decizii care ne pot influenţa în mod semnificativ viaţa stă în inimă. Suntem tentaţi să credem că raţiunea depăşeşte sentimentele, însă lucrurile nu stau deloc aşa. Inima este asimilată de Constantin Dulcan puterii divine, deci, adevărului absolut.

„Experienţa mea a fost că de câte ori n-am ascultat inima, n-a ieşit bine. Vorbind în alţi termeni, inima este corespondentul minţii divine. Deci, acolo e adevărul. În creier este doar un calcul al circumstanţelor, pe care tu nu le ştii. Eu gândesc că dacă merg acum pe stradă n-o să mă întâlnesc cu un obstacol peste care să nu pot trece dar, când ies acolo, nu e aşa. Asta este partea raţională. Deci, adevărul stă în inimă. Ascultă-ţi inima. Sentimentul este cel care rămâne, raţiunea se pierde. Memoria e scurtă la nivel raţional. La nivel afectiv memoria e mult mai lungă. De aceea, experienţele care te marchează în viaţă nu le uiţi, indiferent că sunt bune sau rele”, afirmă acesta.

Bineînţeles, în contextul unei vieţi sociale, raţiunea are rolul ei. Constantin Dulcan admite că a-ţi asculta inima nu înseamnă a renunţa la serviciu pentru că inima nu vrea asta: „Încă o dată, nici o parte, nici alta nu trebuie dusă la extrem. Linia de mijloc este linia de aur. Adică, trebuie să şi gândeşti. Sunt lucruri pe care nu le poţi face decât cu raţiunea, fără îndoială”.

Fericirea se naşte în interiorul nostru, în inimă. Fericirea este un sentiment venit de dincolo de raţiunea umană. Aşa cum am spus mai sus, profesorul Constantin Dulcan admite că inima este conrespondentul minţii, raţiunii divine. Astfel, o cale către găsirea fericirii este credinţa şi recunoştinţa faţă de Creator, dar şi faţă de creaţiile sale – ceilalţi oameni, animale, natură.

„Pentru fericire este foarte important să fim recunoscători pentru că existăm. Am apucat încă o zi. Atâţia alţii nu mai apucă ziua aia. Fii recunoscător lui Dumnezeu că exişti, fii recunoscător pentru părinţii tăi că te-au crescut, fii recunoscător celor de pe urma cărora tu citeşti o carte bună, înveţi, fii recunoscător celor datorită cărora porţi hainele pe care le porţi, că le-au creat ei. Şi să te întrebi ce poţi să faci tu pentru ei. Uite, eu sunt medic bun, pot să îi vindec. Atunci, toate lucrurile vor fi la un alt nivel. Sigur că suntem diferiţi, că cel care mătură strada are altă fericire decât fericirea mea, dar asta nu înseamnă că eu am dreptul să îl dispreţuiesc, pentru că eu nu pot trăi fără el”, spune Constantin Dulcan.

Reţeta fericirii prescrisă de medicul Constantin Dulcan

Profesorul Constantin Dulcan consideră că starea de fericire poate fi obţinută de oricine. Sfaturile sale pentru oameni se referă la atitudinea pe care aceştia o adoptă faţă de propria persoană şi faţă de viaţă în general. Toţi oamenii ar trebui să fie împăcaţi cu ei înşişi, să accepte că sunt diferiţi şi că fiecare om are dreptul la deminitate şi respect şi să înţeleagă că sunt veniţi pe lume cu un scop. Depinde de ei să descopere acea chemare. Păstrarea în suflet a unui ideal, gândurile pozitive şi, cel mai important, credinţa – sub orice formă ar fi ea – sunt, de asemenea, elemente din reţeta fericirii dată de medicul Constantin Dulcan pacienţilor săi:

„Concluzia mea este că fericirea este un drept natural, pe care îl am prin faptul că exist şi cel mai bun reper pentru a avea linişte şi pace interioară este să ştii că dincolo de tine există o raţiune care te protejează. Eu lucrul ăsta l-am învăţat singur. Sigur că la ţară, în copilările, mama mă ducea la Biserică. Dar experienţa mea, căutările mele, m-au făcut să simt asta, să experimentez şi să ştiu că există Dumnezeu. Pe mine nu mă pot convinge nici toţi marxiştii lumii, toţi capitaliştii că venim din maimuţe. Pentru că de când e maimuţa maimuţă ea nu s-a transformat în om. Şi dacă din întâmplare maimuţa aia s-a tranformat în om, înseamnă că există o raţiune care vine din alt plan şi iată demonstraţia divinului. Dacă materia evoluează, înseamnă că e raţională. Vin fizicienii şi spun că atomul acela nu are raţiune. Păi dacă el nu are şi eu am, eu de unde am? Înseamnă că sunt eu încă ceva, un spirit. Atunci, de unde vine spiritul? Dacă corpul meu fizic este format numai din atomi neutri, de unde gândirea? De unde sentimentele? Înseamnă că e altceva pus în materie”, susţine Constantin Dulcan, care expune această teorie a unei raţiuni superioare care guvernează tot ce este prezent pe acestă lume în toate cărţile sale.

sursa: https://www.sanatatespirituala.ro/profesorul-constantin-dulcan-ne-putem-prelungi-viata-in-functie-de-modul-in-care-gandim-daca-eu-dezechilibrez-universul-produce-catastrofe