Există legături între temele vechilor religii ale civilizaţiilor antice şi creştinism? Şi dacă există care sunt ele? Ce concepte sunt asemănătoare, sau câte dintre ele se repetă şi de ce? Care este adevăratul scop al religiilor pe Pământ? Ce anume au tot încercat civilizaţiile antice să transmită urmaşilor?
Acesta este un documentar care răspunde la o parte din întrebările de mai sus.
Acesta este un documentar neconvenţional în care sunt prezentate şi explicate ca niciodată până acum diferite modificări, interpretări şi chiar conflicte care s-au produs de-a lungul timpului în Creştinism şi în studiul Bibliei. Sunt intervievaţi diferiţi învăţători şi predicatori care pun într-o cu totul altă lumină toate erorile, interpretările greşite, schimbările politice precum şi misterele nedezvăluite încă din această religie din care, în timpul istoriei umanităţii, s-au mai desprins încă aproximativ 200 de alte secte religioase.
Deşi este clar că de-a lungul timpului, prin diferite erori de traducere, omisiuni sau chiar în mod intenţionat, Biblia a suferit multe modificări şi interpretări, nu trebuie totuşi confundată niciodată ideea de bază a Creştinismului: Conştiinţa Hristică şi ce reprezintă ea pentru noi, cu religia creştină şi instituţia Bisericii.
Vă invităm să fiţi dumneavoastră judecătorii acestei teorii şi să trageţi singuri concluziile.
Coranul este cartea sacră a tuturor musulmanilor (cca. 1 miliard) şi cuprinde revelaţiile făcute de Dumnezeu (arabă: ألله Allāh), prin intermediul îngerului Gabriel, profetului Muhammad, direct în limba arabă. În acest sens, Coranul este considerat a fi însuşi Cuvântul lui Dumnezeu, ce se află din preeternitate cuprins în „Maica Scripturii” aflată în ceruri pe „Tabla Păstrată”, după cum se arată chiar într-un verset coranic.
Pentru musulmani, Coranul nu este doar cartea sacră revelată de către divinitate, definită ca o sumă de concepte în care se crede, o sinteză de precepte etice, o conduită de viaţă spirituală, un codice civil ce răspunde problemelor vieţii cotidiene, ci şi „o inimitabilă simfonie ale cărei sunete îi mişcă pe oameni până la lacrimi sau îi duce pe culmile extazului”, cum spunea Marmaduke Pickthall, în prefaţa traducerii sale a Coranului în limba engleză.
Acest film documentar realizat de History Channel analizează şi dezbate înţelesul versetelor scrise în Coran, încercând să le dea o interpretare cât mai actuală precum şi asemănările şi deosebirile între această carte sacră şi Biblia creştină.
History Channel oferă ghidul perfect pentru înţelegerea lucrării fundamentale care a modelat religia musulmană în ultimii 1400 de ani şi continuă să influeteze istoria modernă.
Kabbalah este o tradiție veche, ce s-a născut acum 5770 de ani. Termenul kabbalah înseamnă în ebraică, primire, receptare. De fapt, limba ebraică, considerată una dintre limbile sacre, a fost dezvoltată în mod special de către și pentru adepţii kabbalah, cu scopul a-i ajuta pe aceştia să comunice diferite chestiuni spirituale. Accesul larg la esoterismul kabbalah este realizat de abia la sfârșitul secolului XII, prin Cartea lui Zohar. În viziunea kabbalah-istului Baal HaSulam, însemnătatea vieții este „revelarea Dumnezeirii Sale către creaturile Sale în această lume”. Mai mult decăt orice tradiție, kabbalah este mult mai abstractă și mai cifrată. Revelarea Sinelui este o chestiune de dăruire din partea Divinităţii către om, atunci când acesta s-a corectat datorită trezirii ființei prin studierea înțelepciunii kabbalah.
Sinele este chiar Dumnezeu manifestat în om, și are un corespondent în inima spirituală. Trezirea punctului din inimă și apoi împlinirea completă până la desăvârșire, este scopul pe calea spirituală a kabbalah.
Biblia conţine scripturile sacre din iudaism şi creştinism. Aceste scripturi sunt compilaţii ale unor documente separate (numite cărţi) scrise într-un interval de timp de circa 1000 de ani. Numai Vechiul Testament are aproximativ 100-150 scriitori diferiţi, proveniţi din intelectualitatea aflată în serviciul conducătorilor politici. Cărţile sale au fost publicate separat şi adunate în secolele I-II d.H., pentru a forma prima Biblie ebraică, Tanach, iar mai târziu, cu adăugiri, Biblia creştină, numită şi Sfânta Scriptură.
Biblia creştină conţine Vechiul Testament, care cuprinde cărţile Tanachului, la care se adaugă pentru anumite biserici şi alte diferite cărţi (în general în lb. greacă), denumite cărţi deuterocanonice sau apocrife şi Noul Testament, alcătuit din cele patru Evanghelii plus Faptele Apostolilor, Epistolele pauline, Epistolele catolice şi Apocalipsa. Numai 8 din cele 27 de cărţi din Noul Testament sunt scrise în mod cert de către autorii cărora le şi sunt atribuite.