Descoperiri incredibile care vor rescrie istoria României

În zona Olteniei s-a descoperit cea mai veche așezare de bordeie din lume, respectiv 18000 î.Hr. Tot în această zonă s-a descoperit cel mai vechi târnăcop din lume, utilizat la minerit. Cea mai veche scriere din lume a fost descoperită în județul Alba, la Tărtăria.

Pe acest teritoriu a fost inventat arcul, au existat primele furnale și tot aici s-au format primele popoare indo-europene. Traco-dacii reprezintă cea mai veche, mai importantă și răspândită cultură. Aveau peste 200 de triburi. Ei erau răspândiți în toată Europa, ba chiar, și în Africa de Sud. Este vorba despre buri, din care se trăgea însuși Burebista.

Scrisul a apărut mai întâi în spațiul dacic, după care s-a extins în spațiul greco-roman. Traco-dacii au avut cea mai veche agricultură din lume. Ei au fost primii care au utilizat cercul în măsurarea timpului.

Există documente ale istoricilor americani, care au studiat civilizația traco-dacă, în care se spune că Potopul descris în Biblie s-a produs pe malul vestic al Mării Negre. Din păcate, aceste documente au fost ținute departe de ochii specialiștilor români, până în anul 1995, când ele au fost declasificate și date publicității.

Nu întâmplător, în România, se află al doilea Sfinx din lume. În jurul anului 1400 î.Hr., pe acest teritoriu se construiește prima școală din lume, numită Androniconul, unde preoții predau teologia. Conform mărturiilor lui Platon și Socrate, Pitagora și-a completat școala la acești preoți zamolxieni. Conform lui Herodot, cimerienii care locuiau în Moldova de astăzi, au migrat spre Italia, Spania, Anglia, unde au fost cunoscuți sub numele de celți.

Multe documente care făceau referire la această civilizație au dispărut misterios. Jurnalul lui Traian, numit Dacica s-a pierdut. O altă lucrare numită Getica a dispărut misterios. Documentele vremii atestă faptul că traco-dacii trăiau într-o frăție, fiecare căpetenie depunând un jurământ că-și apără teritoriul și bogățiile. Tracii purtau ca semn de recunoaștere coifuri din aur sau argint, gravate cu semne numai de ei cunoscute. Spațiul românesc a fost leagănul unei culturi extraordinare și asta cu 3000 de ani î.Hr.

O civilizație uluitoare despre care se cunoaște prea puțin. Coifurile de aur par a fi primul semn al unei regalități.

Multe din descoperirile arheologice au fost ținute departe de ochii lumii. Să fie o conspirație? Nu se dorește ca noi, românii, să știm cu precizie cine au fost strămoșii noştri și cât de dezvoltată era civilizația lor?

Au fost descoperite cinci coifuri din aur și toate au aceleași însemne încrustate. Coifurile au fost descoperite la sute de kilometrii distanță, unul față de altul, și totuși, asemănările sunt evidente. Ultimul coif a fost descoperit la Porțile de Fier, dar, la scurt timp, a dispărut. Peste câțiva ani, el a fost descoperit într-un muzeu din SUA. Istoria tracilor a fost ascunsă.

Documentele care atestau vechimea și măreția lor au dispărut misterios. Occidentalii au pus umărul la această conspirație. Conform unor istorici istoria ar trebui rescrisă. Înainte ca Roma să ia ființă și Grecia să înflorească, civilizația tracilor stăpânea toate teritoriile actualei Europa.

Vrea cineva să ne fure istoria? De ce nu găsim în cărțile de istorie relatarea acestor vremuri și evenimente? Homer spunea că tracii sunt cei mai înțelepți. Alexander Rodewald, profesor la Hamburg susține că românii sunt descendenții tracilor. O teorie interesantă care a lăsat indiferentă lumea științifică. 

Sursa: http://www.efemeride.ro/descoperiri-incredibile-care-vor-rescrie-istoria-romaniei

Universul – între inteligență și întâmplare

În ultimii ani, tot mai mulţi dintre noi aşteaptă o schimbare. Încă ne este foarte greu să acceptăm faptul că această schimbare trebuie să înceapă cu noi, cu propria persoană.

Vă invităm să urmăriţi acest interviu revelator al Prof. Dr. Constantin Dulcan, realiztat de îndrăgitul Daniel Roxin, în cadrul emisiunii Mistere la graniţele cunoaşterii.

Dr Dulcan ne oferă explicaţii simple la întrebări complexe despre Univers, Creaţie şi fizică cuantică.

Plante care alungă insectele

Primăvară, vară, culori, parfumuri, soare blând, natură… Zen. Mai puţin atunci când vine vorba de interacţiunea noastră cu insectele. În loc să ne transformăm casa într-un cimitir al insectelor, ca să nu mai vorbim despre toate produsele toxice care ni se vând în ambalaje strălucitoare prin magazine, mai bine ne amintim că există câteva plante care alungă insectele şi pe care le putem procura uşor.

Eficiența acestor plante în alungarea ţânţarilor și a altor insecte, a fost probată, iar avantajul este că le puteţi creşte în grădina din faţă casei, în jardinière sau în ghivece. Prezenţa acestor plante limitează consumul de chimicale şi substanţe odorizante de sinteză clasice, folosite pentru îndepărtarea insectelor.

Citronella (Cymbopogon citratus)

citronella

Este o plantă perenă cu aspect de iarbă înaltă, care creşte în tufe şi alungă ţânţarii cu maximă eficiență. Citronella are o aromă foarte plăcută, se întreţine foarte uşor şi creşte la fel de bine şi în grădina, dar şi în ghivece pentru terasă. Funzele de Citronella sunt ingredientul de bază pentru soluţii naturale împotriva ţânţarilor. Frunzele proaspete (vreo două mâini pline), se pun în blender împreună cu puţină apă. Pasta rezultată se combină cu o cantitate egală de alcool. Se lasă la macerat şi se agită în fiecare zi, vreme de o săptămână. Se filtrează, iar soluţia rezultată poate fi folosită pentru a fi pulverizată împotriva ţânţarilor. Trebuie să ai grijă: soluţia pătează!

Gălbenelele (Calendula officinalis)

132356-5

Simpaticele flori conţin Pyrethrum, un ingredient găsit în formula sa de sinteză în multe insecticide. În grădină, gălbenelele nu au un miros foarte plăcut, în schimb au un rol destul de important în respingerea insectelor de orice fel, nu doar a ţânţarilor.

Busuiocul (Ocimum basilicum)

busuiocul

Este nu doar o plantă cu aromă perfectă în gastronomie, dar şi un inamic al ţânţarilor. O tufă de busuioc în ghiveci rezistă bine la orice fel de condiţii dacă este udată şi dacă are un pământ hrănitor. Puteţi planta în acelaşi ghiveci mai multe soiuri de busuioc. Combinaţia este foarte plăcută estetic, dar şi un avantaj în plus pentru acţiunea împotriva ţânţarilor. Busuiocul este una din plantele care alungă ţânţarii şi îndepărtează mirosurile neplăcute. Puteţi face din busuioc un preparat după modelul celui pentrtu Citronella. Este una dintre puţinele plante care dă o aromă fără ca frunzele să trebuiască să fie zdrobite. Există multe varietăţi de busuioc, dintre care în alungarea ţânţarilor cele mai eficiente sunt busuiocul lămâios, numit aşa pentru puternicul sau miros de lămâie şi busuiocul cu aromă de scorţişoară, care este mai des întâlnit şi folosit în Asia. Dacă aveți în grădină busuioc, e suficient să vă frecați pielea cu câteva frunze pentru ca ţânţarii să stea departe.

Rozmarinul (Rosmarinus officinalis)

rozmarin-618x463

Este pe lângă un condiment deosebit de gustos şi o plantă care alungă ţânţarii. Cel mai simplu mod de a creşte o tufă de rozmarin este să plantați seminţe, dar se poate transplanta şi un butaş. Plantarea rozmarinului se face primăvara sau toamna. Şi din rozmarinul se poate prepara macerat cu alcool, extrem de utile pentru îndepărtarea ţânţarilor.

Verbina (Verbena urticifolia)

verbina-jim-greer

Este un arbust care ajunge până la doi metri înălţime, care are frunze şi flori foarte parfumate cu o aromă care aduce cu cea a frunzelor de lămâie. Seara, uleiurile volatile din verbină sunt emanate în aer fapt care face ca aceasta să fie una din cele mai bune plante care alungă insectele.

Menta (Mentha)

menta

Este una dintre cele mai vechi plante medicinale cunoscute. Lăsată liberă, în grădină de exemplu, creşte bogat şi poate ajunge până la un metru înălţime. Este foarte decorativă şi este extrem de eficientă în alungarea insectelor nedorite, fiind una din cele mai bune plante împotriva ţânţarilor.

Roinița (Melissa officinalis)

101

Seamănă la miros cu iarba de citronella însă mirosul ei nu este la fel de puternic încât să alunge chiar şi albinele sau fluturii. Creşte şi se înmulţeşte foarte uşor şi e bine să o aveți în jur, acolo unde stați mai mult, dacă vreți să nu vă deranjeze ţânţarii. Dacă nu aveți această posibilitate, puteţi lua câteva frunze în palmă, le striviți şi apoi le frecați pe părţile corpului care sunt mai expuse la pişcătura de ţânţar.

Lavanda (Lavandula atriplicifolia) 

OASI_DI_NINFA_lavanda

Deşi nouă ne place mirosul de lavandă, se pare că ţânţarilor şi altor insecte, nu prea le place. Aşa că lavandă este una dintre plantele care poate fi cultivată în grădină sau ghivece nu doar ca să ne înfrumuseţeze casă sau grădina, ci şi să ne ajute să scăpăm de ţânţari. Lavanda este uşor de cultivat şi creşte foarte bine în zonele foarte însorite. Creşte destul de înaltă şi se recomandă să o avem în zonele în ne place să stăm, ca de exemplu în living sau lângă masa din curtea casei.

Muşcata (Pelargonium)

muscata

Are că ţară de origine, Africa de Sud. Creşte în tufe şi poate depăşi 90cm în înălţime. Muşcatele înfloresc toată vara şi pot fi plantate în plin soare, atât în grădina cât şi în ghivece. Frunzele de muşcată parfumată au un miros încântător de trandafir şi lămâie, motiv pentru care această plantă este atât de populară în istoria parfumeriei, iar mirosul alungă ţânţarii şi muştele.

Dafinul (Laurus nobilis)

dafin-1

Această nobilă plantă reprezintă un remediu eficient împotriva gândacilor de bucătărie. Împrăştiați pe la colţuri, prin dulapuri, pe lângă ţevile de apă câteva frunze de dafin şi gândacii vor face cale întoarsă. Pe lângă faptul că e o plantă miraculoasă, unul dintre pilonii medicinii alternative pentru că îmbunătăţeşte circulaţia, are proprietăţi antiseptice demonstrate, e un antidepresiv natural, tonfică organismul, e bun pentru răceli, tuse, inflamaţii bucale, dureri digestive şi multe altele.

Margaretele (Leucanthemum vulgare)

fete_margarete_3888

Nu sunt doar stelele pământului când acoperă câmpiile primăvara şi vara, ci conţin piretrină, o substanţă care se găseşte în insecticide. Aţi văzut vreodată ţânţari sau muşte roind în jurul unei margarete?

Magnolia (Magnoliopsida)

Magnolia

Florile au un miros îmbătător.  Muştele şi ţânţarii nu tolerează această aromă prea bine.

Iasomia (Jasminum)

thumb-1400x733

Are un miros atât de puternic şi de frumos încât s-au scris cântece despre ea. Nu acelaşi lucru îl cred şi insectele pentru care Iasomia este ceea ce pentru noi ar fi un munte de toxic.

Aloe vera

aloe-vera-plant

Este o plantă suculentă, cu frunze groase cu ţepi mici pe margine. O puteţi planta în grădină, în locul cel mai însorit cu putinţă, sau în ghiveci, însă trebuie să îl ţineți la lumină multă. Ţânţarii nu o suportă şi în plus, efectele sale sunt miraculoase. Sucul pe care îl conţin frunzele poate înlocui cu succes orice dezinfectant pentru răni.

Alte plante care ţin la distanţă insectele: mărarul, regina nopţii, urzica, lămâiul, petuniile, garofiţa, usturoiul.

Surse: http://www.dinmansarda.com/20-plante-anti-tantari-din-gradina/

http://stiri.apropotv.ro/news/util/9-plante-care-alunga-tantarii-12783205

http://www.casa-gradina.ro/plante-care-alunga-tantarii/

Străjerul de la Sarmizegetusa. “Un om mai dac decât dacii”

În creierii munţilor Orăştie, la cetatea Sarmizegetusa, străjer de 25 de ani este Vladimir Brilinski sau Nunu, cum îi spune toată lumea. Turiştii, localnicii şi autorităţile îl ştiu drept ultimul dac. Apără cetatea când cu vorba, când cu bâta de care este nedespărţit. Datorită lui, hoţii, vandalii şi căutătorii de comori ocolesc acum situl arheologic. Lucrurile au început să intre acum pe un făgaş normal, însă străjerul crede că lupta e departe de a fi terminată.

„Dacă în Biblie spune că la început a fost cuvântul, eu cred că în conştiinţa fiecărui român ar trebui să scrie că la început a fost Sarmizegetusa Regia”. Acest gând i-a călăuzit ultimii 25 de ani de viaţă.

Îndrăgostit de Sarmizegetusa încă din copilărie, Nunu a devenit cel mai aprig susţinător şi cel mai înfocat admirator al cetăţii. Pentru Nunu, zilele trec aproape la fel. E mai mereu sus, în cetate, pregătit să rezolve eventuale probleme. Primii care îl întâmpină de fiecare dată când urcă acolo sunt cei 3 căţei pe care îi creşte de mici şi cărora nu uită niciodată să le aducă mâncare. Cetatea este în patrimoniul UNESCO, însă legislaţia naţională e prea stufoasă, iar de multe ori, birocraţia îngreunează treaba bătrânului străjer.

Vladimir Brilinski: „Îmi place să cred că sunt o treaptă, o treaptă pe care alţii, care vor veni din urmă, vor călca, şi vreau să fiu o treaptă solidă, pe care să se poată călca, şi să se poată continua demersurile pe care le-am început aici”. N-a fost singur în demersul lui. A avut alături prieteni, turişti, familia. Şi bâta cu care i-a întâmpinat mereu pe vizitatori – fie ei bine intenţionaţi sau nu.

Vladimir Brilinski: „Am avut 9 miniştri ai culturii în vizită aici, şi cu bâta în mână le-am explicat, mai frumos sau mai urât, că Sarmizegetusa trebuie ajutată. Din păcate, ajutor am avut foarte puţin din partea lor, mai mult promisiuni”.

În urmă cu doi ani, Consiliul Judeţean Hunedoara l-a făcut pe Vladimir administratorul oficial al cetăţii. El a acceptat, convins că doar aşa va putea sprijini locul pe care îl iubeşte atât de mult.

Vladimir Brilinski: „Mai de frica amenzilor, mai de frica bâtei, mai de frica jandarmilor, mai de frica firmei de pază, pot să spun că procentul celor tentaţi să se urce pe monumente a scăzut simţitor”. Nunu a avut parte la Sarmizegetusa şi de una dintre cele mai frumoase surprize din viaţa lui. Se întâmpla acum 2 ani, în iulie 2013, după o furtună puternică.

Vladimir Brilinski: „La rădăcina unui copac am descoperit o piesă fabuloasă, o piesă care nu poate fi evaluată, are o valoare inestimabilă, o matriţă de bronz în care dacii turnau bijuterii, sau probabil meşterii chemaţi aici, în capitala Daciei”. Nunu îi cunoaşte pe turiştii care revin de dragul zonei. Iar pentru cei care ajung pe aceste plaiuri prima oară, devine cel mai bun ghid.

„Se cam luptă cu morile de vânt, din câte am putut observa ca turist. Oamenii oricum rămân la stadiul de da, hai să facem, numai că el este singurul care chiar a făcut ceva. L-am văzut în urmă cu vreo 2 ani cărând cu maşina personală gunoaiele din Sarmizegetusa”.

„Un om care a început curăţenia cetăţii, un om care a început să protejeze siturile, un om mai dac decât dacii”.

Sarmizegetusa Regia, prima formaţiune statală de pe teritoriul ţării noastre, mai are multe secrete de dezvăluit. Arheologii au scos la lumină abia 5 la sută din aşezările civile, amplasamentele militare sau din templele de sacrificii ale dacilor. Odată ce săpăturile vor continua, ele vor dezvălui o civilizaţie fabuloasă, comparabilă cu cea grecească şi cea romană, spune cu convingere Vladimir Briliniski. 

Sursa: http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Timp+liber/Stil+de+viata/Ultimul+strajer+de+la+Sarmisegetusa+Un+om+mai+dac+decat+dacii

De ce este considerat muntele Ceahlău – Olimpul românilor. Legătura masivului cu Zamolxis, zeul suprem al dacilor

Ceahlăul a fost considerat în mai multe scrieri şi în legendele populare un munte sfânt. Deşi nu este cel mai înalt masiv din Carpaţi, în jurul său s-au ţesut numerase mituri şi au fost observate fenomene stranii.

Prima relatare scrisă în care se vorbeşte că un munte al Moldovei ar fi similar cu Olimpul grecilor a fost a domnitorului Dimitrie Cantemir. În lucrarea „Descriptio Moldaviae” („Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae” – „Descrierea stării de odinioară şi de astăzi a Moldovei”), scrisă între anii 1714-1716, în limba latină, este astfel descris muntele Ceahlău:

„Cel mai înalt dintre munţi este Ceahlăul, care dacă ar fi intrat în basmele celor vechi, ar fi fost atât de vestit ca şi Olimpul, Pindul sau Pelias. Este aşezat în părţile Neamţului, nu departe de izvorul Tazlăului, iar mijlocul lui este acoperit de zăpezi veşnice; pe vârful lui însă nu se găseşte pic de nea, fiindcă pare să fie deasupra norilor de zăpadă. Din vârful său, care se înalţă ca un turn, se prăvale un pârâu foarte limpede, ce se năpusteşte cu mare larmă peste o statuie străveche, înaltă de cinci coţi, înfăţişând, de nu mă înşel, o bătrână cu douăzeci de mioare”.

DCantemir-DescriereaMoldovei-P

O sută ani mai târziu, în anul 1813, scriitorul francez Fabre d’Olivet îl considera pe Orfeu „un păstor, preot şi profet” ce locuia în munţii care „despart Moldova de Transilvania”, aşa cum menţionează criticul literar Edgard Papu. 

Istoricul Vasile Pârvan (1926), criticul literar Vasile Lovinescu (1994) şi, mai nou profesorul Nicolae Ţicleanu (1999) sunt alţi trei susţinători ai teoriei că Ceahlăul era muntele sacru al dacilor, aşa cum Olimpul era muntele sfânt al grecilor.

În lucrarea Geographia (VII,3,5), geograful şi istoricul grec Strabon menţiona că Zamolxis, la început mare preot şi apoi zeu suprem, trăia într-o peşteră inaccesibilă altora şi că, anual, venea la el regele, pentru sfat de taină. Referindu-se la muntele pe care acesta trăia, Strabon spunea:

„Pâna şi muntele (cu peştera) a fost socotit sfânt şi aşa îl şi numesc. Numele lui este COGAIONON, la fel ca al râului care curge pe lânga el”.

Nicolae Ţicleanu (1943-2009), fost profesor la catedra de Geologie şi Paleontologie a Facultăţii de Geologie şi Geofizică a Universităţii Bucureşti, susţinea că plasarea zeilor celeşti pe vârful munţilor era un fapt obişnuit şi la traci, fraţii dacilor, dar şi la greci, romani şi celţi, pentru care munţii erau sălaşuri ale zeilor, aşa cum a fost Olimpul sălaşul zeilor greci.

„Credinţa într-un zeu celest şi apropierea de acesta, prin urcarea rituală a munţilor, a determinat plasarea principalelor hieropole ale dacilor la vârful muntelui, aşa cum este cazul Grădiştei Muncelului, cu renumita Sarmizegetusa, centrul sacru al dacilor, unde au funcţionat mai multe temple construite din piatră dură de andezit, care a înfruntat, neclintită, peste două milenii”, spunea profesorul N. Ţicleanu.

Kogaiononul  – muntele sacru

Existenţa Kogaiononului ca munte sacru este confirmată şi de poetul roman Papinius Statius, care plasa Muntele Sfânt al dacilor în apropiere de Tapae. Amplasarea muntelui sfânt al daco-geţilor a fost pe trei masive muntoase: Ceahlăul, Grădiştea Muncelului şi Bucegi.  

„Dintre cei pentru care muntele sfânt al dacilor ar fi fost în Masivul Bucegi amintim pe N. Densuşianu (1913) şi pe I. Bucurescu (1997); acesta din urmă, pe baza descifrării unei inscripţii de la Romula, considera că Sfinxul din Bucegi se află pe locul unde a fost ucis Orfeu (Koga-I-Ion şi Capul Magnificului). Pornind de la existenţa hieropolei de la Sarmisegetusa, mai mulţi autori şi-au exprimat opinia că Gradiştea Muncelului ar fi fost Kogaionon-ul”, mai arată Nicolae Ţicleanu.  

Argumente pentru Ceahlău = Kogaionon

Cel mai important argument pentru identificarea muntelui Ceahlău cu muntele sacru pleacă de la numele Cogaionon. Soţii Elena şi Nicolae Ţicleanu, care au făcut o pasiune în cercetarea masivului, pleacă de la existenţa pe platoul superior a vârfului Bâtca Ghedeonului, şi a pârâului Ghedeonului, care devine ulterior Izvorul Muntelui.

„Dupa opinia noastră, toate aceste denumiri disimulează vechiul nume Kogaionon. Apoi, dacă ne referim la aspectul Pietrei Late din Ghedeon, nici că se poate imagina un altar mai frumos, mai ales că spre apus dispune de un amfiteatru natural constituit de însuşi versantul estic al Bâtcii Ghedeonului”.

Vedere spre Piatra Lată din Ghedeon

2

Calea Sacră şi piramida holografică, fenomenele bizare de pe Ceahlău

Umbra piramidală care poate fi observată la intensitate maximă de pe vârful Toaca în fiecare an la începutul lunii august este un alt argument, pentru identificarea Ceahlăului drept Kogaiononul sau adevăratul Olimp al românilor.

”În prima decadă a lunii august, la răsăritul Soarelui, umbra vârfului piramidal Toaca, combinată cu umbra vârfului Piatra Ciobanului, formează, timp de peste 80 de minute, o hologramă naturală gigantică, incredibilă şi terifiantă, cu aspect de piramidă perfectă, motiv pentru care am denumit-o Umbra Piramida”, susţine N. Ţicleanu.   

Profesorul mai spune că Umbra Piramida a constituit, fără îndoială, din cele mai vechi timpuri, „o autentică hierofanie şi după opinia noastră, constituie principalul motiv pentru desfăşurarea, în timpul apariţiei sale, a Sărbătorii Muntelui, o sărbătoare uraniană, cu o vechime posibilă mai mare de 5000 de ani, peste care s-a suprapus o sărbătoare creştină (Schimbarea la Faţă, n.n.)”

Un alt fenomen optic vizibil la formarea hologramei naturale este adus de asemenea ca argument pentru a întări cracaterul sacru al muntelui.  

„Acest fenomen constă în apariţia, spre vest, pentru câteva minute, a mirificei Căi a Cerului. Datorită jocului de lumini şi umbre din primele minute ale răsăritului, umbra vârfului se proiecteaza pe cer, pierzându-se în adâncimile acestuia, astfel încât pare că între cer şi pamânt s-a deschis un imens şi nesfârşit drum întunecat, mărginit în stânga de un parapet luminos. Ori, este sigur că această sublimă cale celestă a fost observată de oamenii muntelui, în special de sacerdoţi, din cele mai vechi timpuri”, mai notează profesorul Ţicleanu.

 Sursa: http://m.adevarul.ro/locale/piatra-neamt/de-considerat-muntele-ceahlau-olimpul-romanilor-legatura-masivului-zamolxis-zeul-suprem-dacilor-1_5526606f448e03c0fd69443a/index.html

Uleiul natural de morcovi, vindecă vergeturile, bătăturile și psoriazisul

Uleiul din seminţe de morcovi este un ulei despre care se spune că face minuni atât pentru frumuseţe, cât şi pentru sănătate. Bogat în antioxidanţi şi vitamina A, acest ulei poate preveni cancerul, poate calma durerile intestinale sau îţi poate hidrata în profunzime pielea. Vă invit să descoperiți şi alte întrebuinţări ale acestui produs miraculous.

Poate vindeca infecţiile
Datorită proprietăţilor sale antibacteriene, acest tip de ulei poate ajuta la cicatrizarea rănilor, dar şi la vindecarea infecţiilor.

Te poate scăpa de răceală şi gripă
Tusea, febra, durerile în gât, toate pot fi ameliorate cu ajutorul consumului de ulei din seminţe de morcov.

Poate ameliora diverse afecţiuni ale pielii
Dacă suferi de psoriazis, mâncărimi, bătături sau alte probleme ale pielii, uleiul din seminţe de morcov este extrem de eficient în ameliorarea simptomelor.

Previne îmbătrânirea pielii
Antioxidanţii din acest ulei sunt într-atât de puternici, încât hidratează şi repară pielea, redându-i elasticitatea şi ajutând-o să rămână frumoasă, în ciuda trecerii timpului.

Ajută la eliminarea gazelor intestinale
Proprietăţile pe care uleiul din sâmburi de morcov le are sunt eficiente şi pentru eliminarea gazelor intestinale. Cu doar o linguriţă pe zi, acest ulei menţine sănătos sistemul digestiv.

Ajută la estomparea vergeturilor
Fiind foarte hidratant şi bogat în antioxidanţi, uleiul din seminţe de morcov te poate ajuta să scapi parţial de inesteticele vergeturi. Masajul regulat cu acest tip de ulei îmbunătăţeşte elasticitatea pielii şi elimină riscul de apariţie a vergeturilor noi.

Protejează împotriva razelor soarelui şi fixează bronzul
Uleiul din seminţe de morcov se transformă într-o peliculă protectoare împotriva razelor solare, odată aplicat pe piele. De asemenea, el ajută şi la menţinerea pentru o durată mai lungă a bronzului.

Sursa: http://onlinereport.ro/singurul-ulei-natural-care-vindeca-vergeturile-bataturile-si-psoriazisul/

Cultura Cucuteni – Tripolie – Povestea unei culturi uimitoare

“Ei bine, cu toate că dovezile ne arată cât se poate de clar că această cultură a cucutenienilor este una extraordinară, că „a umilit” orice cultură europeană existentă în acea perioadă, prin nivelul la care ajunsese, copiii României nu învață aproape nimic despre ea (și nici despre alte culturi străvechi de pe teritoriul României), fiind tratată în manualele de istorie cu o indiferență criminală, încă o dovadă a faptului că acolo sus, cozile de topor lucrează intens la îngroparea istoriei acestor meleaguri, scopul fiind acela ca noile generații să nu aibă astfel de repere, astfel de cunoștiințe, să nu fie mândre că aparțin unui loc încărcat de o istorie fabuloasă, cum nu au decât extrem de puține popoare.
Așadar, în loc să devină un brand de țară, factorii de decizie ai statului român au ales să scoată aproape de tot informațiile despre cultura Cucuteni chiar și din manualele școlarilor și ale liceenilor. Ce spuneți de asta?” – Daniel Roxin

Brâncuşi – Cioplitorul de suflete

“- Numele?
– Constantin Brâncuşi
– Naţionalitatea?
– Terestră, umană, specia albă…”

Totul e suflet. Sufletul lui Brâncuşi se află în fiecare din sculpturile sale ca într-o vitrină. Îl vezi cum palpită, cum se înalţă.

Ca să fie vie, o opera trebuie să aibă suflet. Cu cât mai mult suflet pui în ea, cu atât mai vie este opera respectivă. Sufletul şi lutul formează o unitate. Materia nu este fizică, materia are spirit. Aceasta este filosofia de viaţă şi operă a lui Constantin Brâncuşi.

3 descoperiri ale fizicii cuantice, cu impact major asupra vieţii noastre

Noi gândim încontinuu, fie că vrem sau nu aceast lucru. Fiecare dintre noi are aproximativ 60.000 de gânduri pe zi. Iar toate aceste gânduri ale noastre  produc consecinţe, pentru că fiecare gând este de fapt o energie pe care o lansăm în Univers şi nu doar în direcţia dorită, ci în toate direcţiile.

Energia emisă de gândurile noastre îşi caută apoi, în drumul ei, o altă energie cu care să vibreze la unison, după principiul „ceea ce se aseamănă se adună”. Fiecare gând, indiferent că este bun sau rău, declanşează un proces de rezonanţă. Tot ceea ce va vibra la unison cu energia gândurilor noastre va fi atras automat în viaţa noastră.

Gândurile tale secrete, felul în care îi judeci pe ceilalţi, vorbăria interminabilă a minţii – totul formează un fel de intenţie. Aşadar, prin gândurile noastre, noi emitem permanent energie către exterior, fapt care influenţează într-o mare măsură ceea ce atragem în viaţa noastră. De aceea, o scanare atentă a propriilor gânduri, mai ales a celor despre noi înşine, ne ajută să conştentizăm ce anume avem de schimbat. Ştiţi ce este minunat aici? Faptul că stă în puterea noastră să ne alegem gândurile. Precum la un televizor, putem comuta pe diferite programe, iar dacă v-aţi săturat de emisiunea „Sunt un prost. Nu fac nimic cum trebuie”, apăsaţi butonul şi alegeţi „Dragostea lui Dumnezeu mă înconjoară şi mă susţine în fiecare clipă a vieţii”. Veţi simţi diferenţa.

1. În crearea realităţii noastre, nu doar gândul este „implicat”. Mai este şi altceva…

Campul-inimii-3-web

Până nu demult, oamenii de ştiinţă au crezut că doar prin gândurile noastre emitem energie către exterior şi că  cel mai puternic emiţător energetic din corpul nostru ar fi creierul, cu impulsurile sale electromagnetice.

Dar trupul nostru dispune de un emiţător şi mai puternic – INIMA – care generează un câmp electric mult mai mare decât cel al creierului. Aceasta este una dintre cele importante descoperiri ale secolului XX: faptul că inima are un rol mult mai important decât acela de a pompa sânge în corpul uman. Responsabil pentru această descoperire este Institutul de Cradiologie din California care a realizat un studiu aprofundat al inimii. Astfel s-a descoperit faptul că acest organ uman este înzestrat cu ceea ce numim „inteligenţa inimii” şi că influenţele acesteia sunt foarte profunde pentru noi. Măsurătorile realizate au arătat că inima generază un câmp electric care se extinde cu mult în afara corpului nostru. Acest câmp electric are o anumită formă, aratând ca un inel lat împrejurul trupului, cu o rază de aproximativ 2-3 metri.

Institutul de Cardiologie a mai descoperit că inima interacţionează atât cu trupul, cât şi cu mediul exterior prin câmpurile electromagnetice pe care le generează. Avem motive să credem că acest câmp generat de inimă are influenţă la mulţi kilometri în afara corpului nostru, pornind de la locaţia fizică a inimii. Cum poate inima să facă aceast lucru? În ce fel comunică ea? Cum sunt transmise informaţiile?

În primul rând prin EMOŢII.

Ştiinţa ne spune că atunci când simţim o emoţie, ea este transpusă în energii electrice şi magnetice corespunzătoare, care interacţionează cu celulele corpului nostru şi cu atomii lumii înconjurătoare pentru a produce acele efecte formidabile de care vorbesc toate tradiţiile spirituale autentice. Ele ştiu cum să orienteze atenţia aspirantului către inimă, pe când noi o orientăm către raţiune, creând astfel o societate foarte mentală, bazată doar pe logică.

Alte studii asupra inimii au arătat că aceste câmpuri electromagnetice generate de inimă au şi o altă cauză la fel de importantă şi anume CONVINGERILE noastre, toate acele lucruri pe care le credem cu tărie şi în jurul cărora ne modelăm vieţile. Deci nu numai emoţiile noastre sunt emise în afară, ci mai ales convingerile noastre. Iar inima este un fel de interfaţă care transformă toate emoţiile şi convingerile noastre în energii electromagnetice. Aşadar, prin sentimentele noastre, prin iubire, iertare, compasiune, dar şi prin mânie, ură, supărare, noi putem produce modificări atât în trupul nostru, cât şi la mulţi kilometri în afara noastră.

Trăgând linie, este bine să reţinem următorul aspect: deşi creierul emite şi el câmpuri electromagnetice, oamenii de ştiinţă au arătat că undele electrice produse de inimă sunt de o sută de ori mai puternice, iar undele magnetice sunt de 5.000 de ori mai puternice decât cele generate de creier. Astfel se explică de ce vindecarea se obţine mai repede printr-o susţinere afectivă decât doar printr-un proces de gândire, pentru că noi emitem mai multă energie prin intermediul inimii decât prin intermediul creierului.

 2. ADN-ul uman are o influenţă directă asupra lumii înconjurătoare

human-dna-web

Există încă o descoperire ştiinţifică importantă care ne arată cum influenţăm realitatea în care trăim. Ştim, teoretic, că totul este interconectat şi în mod tainic interdependent. Dar să vedem cum se traduce această lege, la nivelul micro-universului nostru.

Studiile de laborator au arătat că ADN-ul uman influenţează direct particulele elementare responsabile pentru toate fenomenele electromagnetice, numite fotoni (fotonul fiind denumit şi cuantă de lumină).

Fizicianul rus Vladimir Poponin a realizat nişte experimente faimoase la începutul anilor ’90. El a pus într-o eprubetă închisă ADN uman şi fotoni, dorind să afle ce influenţă are ADN-ul uman asupra fotonilor. Dintr-una dintre eprubete s-a extras tot aerul, pentru a obţine “vid” (vidul este un termen care induce în eroare, deoarece el nu este un spaţiu gol, ci este plin de informaţii şi energie). Într-un astfel de spaţiu există fotoni care pot fi măsuraţi destul de exact cu unele aparate specifice. În experimentul lui Poponin, aceşti fotoni s-au distribuit, aşa cum era de aşteptat, în mod dezordonat, fără să respecte o anumită ordine. Apoi a fost introdus ADN uman în această eprubetă vidată. Şi atunci s-a produs un lucru foarte surprinzător. ADN-ul uman avea o influenţă directă asupra fotonilor: printr-o forţă misterioasă, el ordona fotonii în forme regulate.

Acest aspect este foarte, foarte profund, deoarece arată că substanţa din care suntem creaţi, adică ADN-ul, are o influenţă directă asupra particulelor din care este creată lumea înconjurătoare, adică fotonii atomilor. Este prima dată când ştiinţa occidentală a demonstrat ceea ce tradiţiile spirituale străvechi au spus cu mult timp în urmă: suntem parte integrantă din această lume şi o influenţăm în permanenţă. Iar experimentul nu se opreşte aici… Când ADN-ul uman a fost extras din eprubetă, fotonii s-au comportat ca şi cum ADN-ul era încă prezent acolo. Şi-au păstrat poziţia lor ordonată. Fotonii şi ADN-ul uman încă mai păstrau legătura, deşi fuseseră separaţi fizic. Părea că un anume câmp subtil încă le ţinea conectate.

Concluzia experimentului lui Poponin a fost aceea că există un câmp cuantic care ne uneşte cu tot ceea ce există în jurul nostru. Prin intermediul acestui câmp, suntem mereu în legătură cu toţi şi cu toate, fie că suntem conştienţi sau nu de aceasta.

 3. ADN-ul uman este influenţat, la rândul său, de sentimente

ADN-uman-web

Senimentele umane care izvorăsc din inimă, având în spate convingerile noastre puternice, modifică efectiv forma ADN-ului, iar acesta influenţează atomii, după cum am văzut. S-au testat efectele sentimentelor pure asupra ADN-ului. Pentru aceasta a fost izolat ADN de la diferite persoane  în câte o eprubetă. Aceste eprubete cu ADN au fost supuse unor puternice câmpuri emoţionale. Pentru aceasta, subiecţii experimentului au folosit diferite tehnici emoţionale şi spirituale. S-a observat un lucru care, protrivit vechilor legi ale fizicii, nu ar fi trebuit să se petreacă. În timp ce participantul emitea un câmp emoţional puternic, au putut fi măsurate reacţii electrice la nivelul ADN-ului. Persoanele care au participat la acest test puteau influenţa  molecula de ADN din eprubetă doar prin intermediul emoţiilor lor puternice.

Când subiecţii experimentului emiteau stări de iubire, recunoştinţă, molecula de ADN se dilata, lanţurile ADN-ului se deschideau, se măreau. Când subiecţii respectivi trăiau stări de furie, frustrare, stres, molecula de ADN se micşora şi bloca astfel multe din codurile sale, răspunzând emoţiilor negative printr-o evidentă contracţie. S-a observat astfel, în mod empiric, cum emoţiile, convingerile, sentimentele noastre pot modifica structura moleculei de ADN, precum şi ordonarea acesteia în celule. Mai mult chiar, oamenii de ştiinţă au remarcat că această blocare a codurilor ADN putea fi anulată deîndată ce experimentatorii emiteau din nou stări de recunoştinţă, iubire şi fericire.

Aceste descoperiri, care au arătat că genele ADN-ului sunt modificate de energiile din exterior, stau la baza întemeierii unei noi ştiinţe, denumită Epigenetică. Creierul este un centru de comandă care interpretează evenimentele din exterior şi apoi trimite în trup semnale corespunzătoare. Printre aceste semnale se numără atât reacţiile  biochimice, cât şi undele electromagnetice. Aceste semnale influenţează în mod direct celulele şi produc astfel modificări ale codurilor lor genetice.

Cu ajutorul unui ceas atomic foarte precis, s-a măsurat diferenţa de timp dintre emiterea unei emoţii şi reacţia ADN-ului. S-a observat că reacţia ADN-ului avea loc întotdeauna simultan. Tot ceea ce gândim şi simţim, ADN-ul nostru percepe în mai puţin de o nanosecundă (0,000000001 secunde), iar aceasta indiferent dacă mostra de ADN se află lângă noi sau pe cealaltă parte a Pământului.

Concluzia?

Gândurile şi sentimentele noastre pot modifica ADN-ul, iar ADN-ul modifică în mod direct materia din care este structurată lumea. Atunci când trăim anumite stări, cum ar fi de exemplu: compasiune, iertare, dragoste, dar şi stări negative, ca de exemplu mânie, ură, supărare, gelozie, noi influenţăm direct structura ADN-ului nostru, iar aceste modificări se propagă în trupul nostru, cât şi în afara noastră pe distanţe extraordinar de mari, datorită câmpului cuantic, influenţând tot ceea ce există în această lume.

Sursa: http://www.financiarul.ro/2011/11/19/3-descoperiri-ale-fizicii-cuantice-cu-impact-major-asupra-vietii-noastre/

Cele 10 secrete ale Sarmizegetusei Regia: cum a fost cucerită şi distrusă de romani, ce înseamnă Decebalvs per Scorilo şi misterele sanctuarelor solare

Sarmizegetusa Regia a fost capitala Daciei, înainte de războaiele romane care au dus la distrugerea ei. În prezent situl arheologic al vechiului oraş antic este inclus în patrimoniul UNESCO, importanţa fiindu-i astfel recunoscută pe plan mondial.
Sarmizegetusa Regia este considerată perla Parcului Natural Grădiştea Muncelului Cioclovina, rezervaţie naturală întinsă pe aproape 40.000 de hectare în Munţii Şureanu. Sarmizegetusa a fost cea mai importantă şi cea mai mare aşezare din istoria Daciei, iar în prezent este unul dintre siturile istorice principale din România. Este de asemenea, monument UNESCO, alături de alte cinci foste cetăţi dacice din Munţii Orăştiei.

1. De unde provine numele Sarmizegetusa?

Toponimul Sarmizegetusa a apărut în inscripţiile antice şi la autorii antici sub diferite forme Zarmizeghéthousa, Sarmireg, Sarmizge, Zarmitz, Sarmazege, Sarmizege. Potrivit istoricilor, numele este compus din două părţi zermi (stâncă, înălţime) şi zeget (palisadă, cetate), iar între date sunt „cetatea de pe stâncă”, „Cetatea înaltă”, „Cetate de palisade”. Istoricul Vasile Pârvan arăta că numele aşezării indica sacralitatea acesteia, faptul că Sarmizegetusa era o cetate a regilor.

2. Cum arăta Sarmizegetusa Regia în Antichitate?

Aşezarea Sarmizegetusa Regia, de pe Dealul Grădiştii, era formată din trei părţi dinstincte: cetatea, incinta sacră şi cartierele unde se aflau construcţiile civile. Potrivit istoricilor, întreaga aşezare a Sarmizegetusei era dotată cu instalaţii de captare şi de transport a apei potabile şi de drenare a apei de ploaie. În Sarmizegetusa Regia au funcţionat la un moment dat şapte temple, afirmă Cristina Bodo, în lucrarea „Munţii Orăştiei, centrul regatului Dac”, publicată în Monografia judeţului Hunedoara.
Potrivit istoricului Hadrian Daicoviciu, Sarmizegetusa era şi un loc de refugiu al dacilor. „Aşezarea avea şi o cetate, cuprinzând o suprafaţă de circa trei hectare între zidurile ei cu plan neregulat. Dar Sarmizegetusa n-avea în primul rând însemnătate strategică; spre deosebire de celelalte cetăţi care domină ţinutul dimprejur, aceasta, deşi se află la 1200 metri înălţime, este ea însăşi dominată de înălţimile înconjurătoare mai mari. E prin urmare, o cetate de refugiu, menită să adăpostească numeroasa populaţie din împrejurimi. La Sarmizegetusa, locuinţele aşezării civile se întindeau în afara zidurilor cetăţii pe distanţă de vreo trei kilometri, înşirându-se pe terasele Dealului Grădiştii şi lăsând, pare-se, între ele adevărate străzi”, scria Hadrian Daicoviciu, în volumul Dacii, publicat în 1965.

Sarmi1

3. Capitala Daciei apărată de un lanţ de cetăţi

Capitala Daciei era bine protejată în faţa invadatorilor, de un sistem de fortificaţii unitar. „O simplă privire pe hartă, arată că fortificaţiile de la Costeşti, Blidaru, Vârful lui Hulpe, Piatra Roşie, Băniţa, ca şi numeroasele elemente defensive de mai mică însemnătate, au fost concepute în vederea unui scop limpede: protejarea marelui centru economic, politic şi religios-cultural de la Sarmizegetusa (Dealul Grădiştii). Cetăţile menţionate nu sunt simple centre tribale întărite. Ele sunt construite în astfel de locuri, încât se văd şi se sprijină reciproc”, scria istoricul Hadrian Daicoviciu, în volumul Dacii, publicat pentru prima dată în 1965, la Editura Ştiinţifică. Din aceste fortificaţii erau supravegheate căile de acces spre Sarmizegetusa Regia, iar în jurul lor erau aşezări civile. În prezent, în jurul Sarmizegetusei din Munţii Orăştiei mai sunt câteva sate risipite pe văile şi pe culmile munţilor, locuri unde trăieşte o populaţie mult mai mică decât în trecut.

4. Cine sunt cei care au domnit la Sarmizegetusa?

Potrivit istoricilor, Sarmizegetusa a devenit capitala politică a Daciei în vremea lui Deceneu, urmaşul lui Burebista la conducerea poporului. „Deceneu este cel care mută capitala politică a Regatului Dac de la Costeşti – Cetăţuie (unde a funcţionat în timpul lui Burebista) la Sarmizegetusa Regia (Dealul Grădiştii), unde se afla şi centrul religios. Astfel, din această perioadă funcţiile de rege şi mare preot sunt reunite, iar indicii privind separarea celor două funcţii până la finalul existenţei Regatului Dac nu există”, relata cercetătorul ştiinţific Cristina Bodo, în studiul publicat în Monografia judeţului Hunedoara.
„Opera târzie a lui Iordanes ne ajută, aşadar, să stabilim următoarea succesiune la tronul de la Sarmizegetusa: Deceneu, Comosicus, Coryllus, Dorpaneus, Decebal. Deceneu, primul rege al Daciei transilvănene după asasinarea lui Burebista, nu e un personaj necunoscut şi succesiunea lui la tron apare foarte firească dacă ne gândim că tocmai el fusese colaboratorul cel mai apropiat al defunctului rege”, scria istoricul Hadrian Daicoviciu, în volumul Dacii, publicat la Editura Ştiinţifică, în 1965. Alţi istorici susţin că şi regele Koson ar fi domnit la Sarmizegetusa Regia.

5. Misterul inscripţiei Decebalvs Per Scorilo

Una dintre cele mai importante descoperiri înregistrate la Sarmizegetusa Regia a fost un vas înalt de un metru şi cu un diametru asemănător, care i-a făcut pe istorici să susţină că dacii cunoşteau scrisul. Vasul, probabil unul de cult, potrivit cercetătorului Hadrian Daicoviciu, era ştanţat cu inscripţiile Decebalvs Per Scorilo, scrise cu litere latine.
„Cu multă dreptate acad. C. Daicoviciu a interpretat inscripţia de pe vasul de la Sarmizegetusa ca o inscripţie în limba dacilor, traducând-o prin: Decebal fiul lui Scorilo; într-adevăr, cuvântul per (înrudit cu latinescul puer) are în limba traco-dacilor înţelesul de „fiu”, ca de pildă, în numele Zuper. Alfabetul grecesc e înlocuit cu cel latin; pe marele vas de cult descoperit la Sarmizegetusa inscripţia DECEBALVS PER SCORILO e redactată în limba dacilor, dar cu litere latine. În latineşte sau măcar cu litere latineşti a fost redactat mesajul trimis lui Traian pe o ciupercă. Tot aşa va fi scrisă şi epistola lui Decebal către Domiţian, semn că la cancelaria regească de la Sarmizegetusa limba puternicului Imperiu roman era cunoscută şi folosită. Aşadar, dacii cunoşteau scrierea. Fireşte, ea n-a devenit niciodată accesibilă tuturor dacilor. Exemplele de folosire a scrierii sunt rare”, constata Hadrian Daicoviciu, în volumul Dacii (1965).

Sarmi2

6. Ce rol aveau sanctuarele Sarmizegetusei?

Construcţiile religioase din Sarmizegetusa Regia sunt impresionante. Au fost dispuse pe două terase, iar istoricii au stabilit că au fost ridicate unele din vremea regelui Burebista, iar altele în vremea lui Decebal, în care Sarmizegetusa s-a aflat în apogeul dezvoltării ei. Soarele de andezit este unul dintre cele mai misterioase astfel de construcţii.
”În imediata apropiere a marelui sanctuar rotund, despărţit de el prin canalul deschis ce venea dinspre piaţeta pavată, se afla unul din cele mai interesante monumente ale incintei sacre: un pavaj de lespezi de andezit aşezate în formă de raze în jurul unei lespezi rotunde din aceeaşi rocă. Datorită formei sale, acest pavaj circular de aproape şapte metri în diametru, aşezat pe o temelie de blocuri calcaroase, îşi merită pe deplin numele de „soare de piatră” care i-a fost dat. El servea ca altar de jertfă; sub el se află un bloc cioplit în formă de lighean, care dă în canalul de scurgere: pe aici curgea apa folosită la ceremonii sau chiar sângele jertfelor. Dacă rostul „soarelui de piatră” a fost lămurit, enigmatică rămâne menirea unui coridor nu prea lung acoperit cu lespezi de calcar, aflat în apropiere. Presupunerea cea mai plauzibilă este că el a servit ca „depozit” de ofrande”, scria Hadrian Daicoviciu.

Sarmi3
Potrivit istoricului, marele sanctuar rotund din Sarmizegetusa Regia era folosit şi la efectuarea unor observaţii cereşti. „Rostul acestui sanctuar n-a putut fi încă desluşit, dar nu încape îndoială că şi în construcţia lui se oglindesc anumite observaţii astronomice. Legătura dintre calendarul dacic şi religia dacilor e evidentă. O subliniază însăşi prezenţa calendarului de piatră în incinta sacră, alături de alte sanctuare, o subliniază spusele lui Iordanes despre rolul hotărâtor al lui Deceneu în dezvoltarea preocupărilor astronomice la daci. Natural, astronomi erau preoţii. Prin cunoştinţele lor despre mişcarea corpurilor cereşti, prin reglementarea calendarului, atât de necesară agriculturii de exemplu, ei îşi sporeau autoritatea asupra maselor, apărând în faţa acestora nu ca nişte simpli cărturari, ci ca posesori ai unor puteri misterioase şi supranaturale”, scria Daicoviciu.

7. Descoperirile din Sarmizegetusa

Din anul 1990, Sarmizegetusa Regia a devenit unul din locurile preferate ale căutătorilor de comori. Cele mai importante descoperiri au fost făcute în urma unor acte de braconaj, iar piesele valoroase de patrimoniu au ajuns pe piaţa neagră a antichităţilor. Cele mai importante bijuterii din vremea dacilor aflate pe teritoriul României sunt cele 13 brăţări spiralice din aur masiv descoperite în Sarmizegetusa Regia. Tezaurul cântăreşte aproape 13 kilograme şi a fost scos la iveală de braconieri în perioada anilor 1990 – 2000, alături de alte obiecte valoroase. Comorile au fost traficate pe piaţa neagră a antichităţilor, iar din 2007 autorităţile române au reuşit treptat recuperarea lor. Potrivit anchetatorilor din dosarele comorilor dacice, există alte 11 brăţări spiralice din aur, scoase ilegal din ţară de braconieri, care sunt pe cale de a fi repatriate.
În urmă cu aproximatv doi ani în Sarmizegetusa Regia a fost descoperit un obiect de mare valoare, o matriţă despre care se presupune că a fost folosită la fabricarea bijuteriilor.
Din aşezarea dacică provin şi numeroase unelte agricole: coase, seceri, sape, săpăligi, greble, târnăcoape, cosoare pentru vie, cuţite şi brăzdare de plug. Au fost desoperite, de asemenea, pumnale curbe (sicae), săbii drepte sau curbe, vârfuri şi călcâie de lănci şi suliţe (câlcâiele îmbrăcau capătul de lemn al armei care putea fi astfel înfiptă mai uşor în pamânt), scuturi, vase dacice şi chiar o trusă de medicină antică.
„Într-o locuinţă de la Sarmizegetusa, a fost descoperită o adevărată trusă medicală conţinând un bisturiu, o pensetă, mai multe văscioare pentru păstrarea substanţelor medicamentoase şi o placă mică de cenuşă vulcanică, materie care, presărată pe o rană, avea proprietatea de a grăbi cicatrizarea. Cu ajutorul instrumentelor chirurgicale, preoţii-medici daci ştiau să execute operaţii grele şi complicate. Numeroasele cisterne şi conducte aduse la lumină de săpăturile din Munţii Orăştiei atestă existenţa unor preocupări de igienă publică”, arăta istoricul Hadrian Daicoviciu.

Sarmi4

8. Cum a fost cucerită şi distrusă Sarmizegetusa Regia?

Cei mai mulţi dintre istoricii care au cercetat Sarmizegetusa au stabilit că aşezarea a fost cucerită şi distrusă de romani în anul 106. După înfrângerea dacilor, cetatea a fost devastată, iar templele ei au fost incendiate. „La fel ca în celelalte situaţii, şi în cazul Sarmizegetusei gestul a avut motivaţii politice, economice, dar şi religioase. Se pare că rezistenţa armată a dacilor s-a fundamentat pe sentimentul religios, astfel că a fost distrus în totalitate centrul religios şi politic al acestora”, afirma Cristina Bodo.
Scenele asediului Sarmizegetusei sunt redate pe Columna lui Traian, constata istoricul Hadrian Daicoviciu.
„Soldaţii romani atacă cu îndârjire, conştienţi că au în faţă ultimul mare obstacol care-i desparte de victorie: se văd folosite maşini de război şi scări pentru urcarea pe ziduri. La rândul lor, dacii apără cu eroism cetatea, suferind pierderi grele. Lupta e însă inegală: romanilor le sosesc, desigur, întăriri, în timp ce apărătorii închişi în cetate suferă nu numai din pricina armelor vrăjmaşe, ci mai ales de sete. Se pare că Traian tăiase conductele ce aduceau apa în cetatea de refugiu a Sarmizegetusei: aşa s-ar explica dramatica scenă în care apărătorii capitalei dacice, sleiţi de puteri, îşi împart ultimele picături de apă. E preludiul capitulării cetăţii care, după cum atestă descoperirile arheologice, va fi sistematic şi cu sălbăticie distrusă împreună cu aşezarea civilă şi cu monumentala incintă sacră”, scria Hadrian Daicoviciu. Regele Decebal se sinucide în timp ce era urmărit de un detaşament de călăreţi romani, tăindu-şi gâtul cu o sabie încovoiată.
După cucerire, pe locul capitalei Regatului Dac a staţionat o unitate militară romană, pentru aproximativ 11 ani.

9. Cum a apărut “cealaltă Sarmizegetusa”?

Potrivit istoricilor, aşezarea Upia Traiana Sarmizegetusa a fost întemeiată în anii următori războaielor daco-romane şi a primit la început numele de Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica. Ulterior, împăratul Hadrian i-a adăugat numele de Sarmizegetusa. „Numele dacic care se dă capitalei romane e un element al acţiunii de pacificare întreprinse de Hadrian. În concepţia împăratului, el avea valoarea unui simbol, subliniind continuitatea de guvernare dintre regatul lui Decebal şi stăpânirea romană”, arăta istoricul Daicoviciu.

10. Cum a ajuns Sarmizegetusa Regia sit UNESCO?

În anul 1999, cetăţile dacice din Munţii Orăştiei au fost incluse în patrimoniul UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură). Le-a fost recunoscută astfel, pe plan internaţional, importanţa istorică şi culturală. Conform standardelor UNESCO, aşezările istorice îndeplineau trei criterii necesare pentru a intra în Patrimoniul Mondial: “Cetăţile dacice reprezintă sinteza unică a unor influenţe culturale externe şi a unor tradiţii locale în privinţa tehnicilor de construcţie şi a arhitecturii militare antice. Cetăţile dacice sunt expresia concretă a nivelului de dezvoltare excepţional al civilizaţiei regatelor dacice de la sfârşitul mileniului I, înainte de Hristos. Cetăţile dacice sunt monumente exemplare pentru fenomenul evoluţiei de la centrele fortificate la aglomerările proto-urbane, caracteristice sfârşitului Epocii fierului în Europa. Dintre cele şase cetăţi recunoscute ca monumente UNESCO, Sarmizegetusa Regia, Costeşti Cetăţuia, Piatra Roşie, Costeşti Blidaru şi Băniţa se află pe teritoriul Parcului Natural Grădiştea Muncelului–Cioclovina, iar cetatea Căpâlna este în judeţul Alba, în apropierea limitelor ariei protejate”.

Sarmi5

Sursa: http://m.adevarul.ro/locale/hunedoara/cele-10-secrete-sarmizegetusei-regia-fost-cucerita-distrusa-romani-inseamna-decebalvs-per-scorilo-misterele-sanctuarelor-solare-1_5522c96c448e03c0fd483a91/index.html