Beneficiile plantelor de apartament

Plantele de apartament sunt deseori adjuvanti neglijaţi în procesul purificării aerului, prin eliminarea poluanţilor şi a toxinelor, dar şi prin reglarea umidităţii din atmosferă. Specialiştii recomandă ca la fiecare 8 metri pătraţi ai casei să existe câte o plantă, presupunând că înălţimea tavanului se află la 2,5 metri distanţă de sol. Acest lucru înseamnă că aveţi nevoie de două sau trei plante care să contribuie la îmbunătăţirea calităţii aerului din casă, într-un living obişnuit.

Substanţele chimice şi materialele de construcţii, mobilă, soluţiile de igienizare sau din odorizantele pentru interior pot da aerului dintr-o locuinţă un grad ridicat de toxicitate. Agenţia pentru Protecţia Mediului susţine că, potrivit studiilor de specialitate derulate de-a lungul timpului, plantele de apartament pot contracara efectele negative ale poluării aerului domestic. Plantele absorb dioxidul de carbon şi eliberează în aer oxigen, eliminând chimicale periculoase din mediul interior, aşa cum este formadelhida, un vapor care poate cauza probleme respiratorii şi neurologice, precum şi mai multe tipuri de cancer.

Creşterea plantelor în locuinţă nu vindecă propriu-zis afecţiuni respiratorii, aşa cum este astmul, însă contribuie la ameliorarea simptomelor tulburărilor de respiraţie şi, mai important decât atât, la prevenirea instalării diverselor boli.

Plante de apartament care purifică aerul

Cercetările au evidentat următoarele tipuri de plante de apartament, ca fiind cele mai eficiente în eliminarea toxicitătii din aerul locuinţei şi în reglarea umidităţii interiorului.

Iedera englezească

1- iedera

Planta căţărătoare cu subspecii de toate culorile şi formele, iedera englezească este utilă în special la curăţarea aerului de substanţa toxică formadelhidă. Speciile de iederă nu sunt doar căţărătoare, ci pot fi crescute şi ca târâtoare, în coşuri suspendate sau ca acoperământ de pământ, pentru plantele mai mari.

Palmierul Bambus

2 - palmier bambus

Palmierul Bambus, pe numele sau ştiinţific Chamaedorea seifrizii, înlătură din aerul inspirat formadelhida şi alte substanţe poluante, care pot îmbolnăvi în timp sistemul respirator. Planta are nevoie de pământ mereu umed şi nu reacţionează bine când este poziţionată în lumina directă a soarelui. Scorul acordat de NASA palmierului Bambus, pentru randamentul de purificare a aerului, este de 8,4 din 10!

Crinul Peace

3 - Crinul-Peace

Crinul Peace, o plantă cu flori inclusă pe lista celor mai sănătoase plante de apartament, este util în dizolvarea multor toxine din aer, inclusiv a acetonei, benzenului, alcoolului sau amoniacului. Pentru menţinerea plantei în stare optimă, se recomandă spălarea ocazională a frunzelor şi înlăturarea insectelor care îi pot dauna.

Palmierul Lady

4 - lady

Palmierul Lady, pe numele sau ştiinţific Rhapis excelsa, este recomandată de NASA ca purificator eficient al aerului. În plus, această specie de palmier este şi foarte versatilă, rezistând perfect în medii uscate sau umede, chiar şi atunci când este invadată de insecte. La fel ca palmierul Bambus, acest tip de palmier a primit un scor de 8,4 din 10, ca şi coeficient de purificare a aerului.

Arborele de cauciuc

5 - arbore-de-cauciuc

Arborele de cauciuc (Hevea brasiliensis) este considerat a fi una dintre cele mai eficiente plante de eradicare a formadelhidei din aer, tolerând bine temperaturi mai răcoroase şi lumină redusă. Are nevoie de apă din belşug, în special în sezonul estival.

Palmierul Areca

6 - areca

Una dintre cele mai eficiente plante în purificarea aerului, potrivit unui top realizat de NASA, este palmierul Areca. Acesta menţine aerul umed când climatul mediului este foarte uscat (efect extrem de benefic pentru facilitarea respiraţiei, întrucât plămânii au nevoie de umiditate pentru a funcţiona la parametri optimi), eliminând continuu toxinele chimice din aer. Palmierul Areca este recomandat persoanelor care suferă de alergii respiratorii sau de astm bronşic.

Feriga-spadă australiană

7 - feriga-spada-australiana

Feriga-spadă australiană, denumită ştiinţific Nephrolepis obliterata, este o ferigă terestră care creşte în pădurile tropicale, lângă lacurile sau pârâurile Australiei şi ale Noii Guinee. Pe lângă rolul estetic pe care speciile de apartament îl au într-o locuinţă, ele mai aduc şi beneficiul reducerii poluării aerului, curățându-l de substanţe nocive precum formadelhida, toluenul şi xilenul. Feriga-spadă australiană oferă şi un peisaj liniştit, încărcat de o frumuseţe graţioasă, atât în interior, cât şi în exterior.

Ficus Benjamina

8 - ficus-benjamina-natasja-potted-plant

Una dintre sutele de specii de ferigi, Ficus Benjamina poate filtra în mod eficient poluanţii emanati de obicei de covoare şi mobilă, printre care se numără benzenul, tricloroetilena şi formadelhida. Îngrijirea ficusului Benjamina nu se realizează uşor, însă impactul pozitiv al plantei asupra mediului compensează orice efort depus în menţinerea lui în formă.

Gerbera

9 - gerbera

Gerbera este o plantă foarte aspectuoasă, dar şi extrem de eficientă în reducerea nivelului de tricloroetilena emis în aer de diverse substanţe chimic folosite pentru tratarea textilelor. Benzenul din vopseluri poate fi eliminat din aer tot de frumoasa Gerbera, recomandată a fi poziţionată în camera de odihnă, într-un loc bine luminat.

Limba soacrei (Sansevieria trifasciata)

10 - limba_soacrei_planta_camera

Originară din Africa, planta denumită popular limba soacrei şi ştiinţific Sansevieria trifasciata a dezvoltat o rezistenţă remarcabilă la condiţiile de mediu şi are un foliaj ascuţit şi lunguieţ, fiind poreclită şi planta-şarpe. Sansevieria trifasciata este una dintre cele mai eficiente plante în filtrarea formadelhidei, substanţa toxică ce se poate regăsi în produse de curăţat, hârtie igienică, şerveţele şi alte produse de igienă personală. Specialiştii recomandă păstrarea plantei Sansevieria trifasciata în baie, unde va creşte excelent în condiţiile unei lumini reduse şi a unei umidităţi crescute în aer.

Photos auriu (Scindapsus aureus)

pothos

Frumoasa plantă cu diverse denumiri, Photosul auriu rămâne verde chiar şi atunci când este ţinută într-o încăpere neluminată. Din acest motiv, poate fi crescută chiar şi în garaj, unde va contribui semnificativ la purificarea aerului. Emisiile automobilelor poluează aerul cu formadelhidă, mai mult decât orice altă sursă casnică de substanţe chimice.

Aloe Vera

646x404 (1)

Destul de simplu de întreţinut, aloe vera este o plantă care iubeşte soarele şi este eficientă în cazul filtrării benzenului şi formaldehidelor, substanţe rezultate din produsele chimice folosite la curăţat sau din vopseluri. Nu în ultimul rând, gelul produs de aloe vera ajută la vindecarea rapidă a arsurilor şi tăieturilor.

Crizantema

crizantema-547-1

Ideală pentru a înveseli o cameră sau un birou, crizantema ajută la filtrarea benzenului (substanţă din lipici, vopsea, detergent, anumite produse din plastic etc). Este o plantă care are nevoie de multă lumină.

Dracaena cu margini roşii

646x404 (4)

Această plantă are darul de a curața aerul din casă de substanţe precum xilenul, tricloretilenă sau formaldehidă (substanţe care se găsesc în diverse produse de lăcuit, ojă, benzină). Aviz amatorilor, Dracaena cu margini roşii poate creşte şi până la tavan, deci are nevoie de spaţiu ca să se desfăşoare.

Filodendron cu frunze în formă de inimă 

heartleaf_philodendron_98438

Planta agăţătoare ideală pentru living room, filodrendonul nu este recomandat familiilor cu copiii mici pentru că frunzele sunt otrăvitoare. În schimb este eficientă în neutralizarea unei întregi game de substanţe volatile dăunătoare.

Azaleea

646x404 (6)

Iată şi o plantă potrivită pentru pivniţe sau alte asemenea spaţii, unde temperatura este mai scăzută, între 15-17 grade Celsius, pentru că neutralizează formaldehida din placaje sau spumă izolatoare. Ideal ar fi să plasaţi azaleea în dreptul unui oblon sau altă deschidere, astfel încât să beneficieze de lumină naturală.

Trandafirul chinezesc (Aglaonema)

14in Aglaonema Emerald Bay Scaled1

Este o plantă uşor de îngrijit, care filtrează o mulţime de substanţe poluante. Aglaonema trebuie aşezată la loc luminos, dar ferit de razele directe ale soarelui, de exemplu în holuri.

Sursa: http://www.sfatulmedicului.ro/Educatie-pentru-sanatate/cele-mai-sanatoase-plante-de-apartament_11871

http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/plante-purifica-aerul-casa-9-plante-interior-curata-substantele-toxice-1_54dc8e1a448e03c0fd88c08a/index.html

Beneficiile urzicilor

10 motive pentru care să profiţi de beneficiile primei plante din luna martie

Se spune că „urzica schimbă sângele“ şi că după o iarnă grea în care organismul nu a primit chiar toate substanţele nutritive de care avea nevoie, o cură ţinută primăvara poate face minuni. Tot în popor circulă vorba că cine mânâncă urzici în luna martie va fi ferit de rele tot anul.

Bogată în vitamine şi minerale urzica conţine vitamina A, vitamina C, vitamina K, vitamina B2 dar şi fier, magneziu, calciu, siliciu, clorofilă, etc. urzica poate fi aşadar folosită în scop terapeutic sau în prepararea unor feluri de mâncare.

Nu este deloc amabilă cu pielea noastră, însă efectele benefice deosebite pe care le are asupra organismului anulează orice neplăcere exterioară. O cură cu urzici în anotimpul verde te revitalizează şi îţi aduce o porţie de sănătate curată.  

“Anemia este una din principalele afecţiuni pe care urzica o previne şi o tratează. Datorită conţinutului bogat în fier (dacă faceţi un ceai mai concentrat veţi putea observa deasupra un lichid foarte lucios care reprezintă acumularea de fier din plantă), aceasta tratează cu succes anemia. Se recomandă o cură cu ceai de urzică vreme de o lună de zile. Urzica are proprietăţi antianemice, remineralizante, hemostatice şi echilibrează sistemul de apărare al organismului, sistemul imunitar şi luptă împotriva anemiei”, spune dr. Cătălin Luca.

Iată ce minuni mai face prima plantă din luna martie:

  1. Vitaminizează, remineralizează şi echilibrează sistemul de apărare al organismului.
  2. Acţionează bactericid, limitând sau înlăturând multiplicarea bacteriilor. Are efect benefic în bronşite şi astm. Fluidifică secreţiile bronhice şi favorizează eliminarea lor prin expectoraţie. De asemenea, combate tusea.
  3. Ajută de detoxifierea organismului de substanţe chimice şi metale grele.
  4. Stimulează metabolismul şi secreţia bilei, cea pancreatică, gastrică şi intestinală. Urzicile sunt benefice în combaterea problemelor digestive, precum diareea, dizenteria şi stările inflamatorii ale mucoasei tubului digestiv. Acţionează împotriva viermilor intestinali.
  5. Conţine antihistaminice naturale care sunt eficace pentru diferite alergii. Urzica decongestionează căile respiratorii, uşurează respiraţia, reduce mâncărimile şi secreţiile şi reduce inflamarea mucoaselor. În tratarea acestor alergii se poate folosi pulberea de urzica. Se administrează de patru ori pe zi, câte o linguriţă, timp de 2-3 săptămâni.
  6. Activează procesele fiziologice de formare a eritrocitelor, leucocitelor şi trombocitelor; fluidifică sângele.
  7. Scade glucoza în sânge.
  8. Urzica uscată (administrată sub formă de ceai sau pulbere) ajută la subţierea sângelui, scăzând astfel tensiunea şi mărind fluxul sangvin. De asemenea, urzica poate fi folosita contra tromboflebitei şi a trombozelor.
  9. Activează regenerarea ţesuturilor şi cicatrizează rănile.
  10. Cu o influenţă pozitivă asupra pancreasului, ceaiul de urzici scade nivelul glicemiei. El vindecă bolile şi inflamaţiile căilor urinare, precum şi retenţia urinară patologica.

nettletea

Beneficiile uimitoare ale urzicilor şi de ce sunt numite „focul vindecător“

Urzicile sunt unele dintre cele mai bogate plante, în substanţe cu efecte benefice uimitoare asupra organismului uman. Ajută la detoxifierea organismului, luptă cu anemia, sporesc energia, au proprietăţi analgezice, sunt bogate în fier şi magneziu, luptă împotriva bacteriilor.

Banala urzică, plantă care se găseşte cu uşurinţă primăvara, este folosită de sute de ani ca plantă medicinală, având multiple efecte benefice pentru organism. Pe cât este de accesibilă urzica, pe atât este de bogată în minerale şi vitamine. Beneficiile sunt multiple, fie că plantă este consumată sub formă de ingredient pentru mâncare, fie că este consumată sub formă de ceai sau tinctură. Este numită ”focul vindecător”, deoarece înţeapă şi dă senzaţia de arsură în contact cu pielea.  

Potrivit specialiştilor, urzicile sunt, în primul rând, o sursă excelentă de proteine, fier sau minerale şi din acest motiv consumul lor este recomandat oricui. ”Este o plantă bogată în fier, siliciu, magneziu şi potasiu. Conţine un număr mare de aminoacizi, este bogată în vitaminele B2, K şi C şi betacaroten. Este indicată pentru detoxifiere şi pentru regenerarea organismului”, spune medicul de familie Radu Bulumac.  

Se spune că urzicile fac parte din categoria plantelor care schimbă sângele. Consumate primăvara, după o iarnă în care organismul uman a fost privat de multe dintre substanţele nutritive importante pentru sănătate, urzicile fac minuni. Într-o cură de detoxifiere, urzicile pot fi folosite sub diverse forme, de  la obişnuita mâncare de urzici, până la ciorbă de urzici, chifteluţe, supă crema sau ceai.

Urzicile tratează anemia  

Datorită conţinutul crescut de fier şi magneziu, urzicile sunt o terapie excelentă şi ieftină pentru anemie. Celor care suferă de anemie, specialiştii le recomandă o cură cu ceai de urzici timp de o lună de zile. Planta are nu doar proprietăţi antianemice, ci şi hemostatice şi remineralizante. Consumul de urzici ajută la întărirea sistemului imunitar.  

Urzicile scad glicemia şi ameliorează bolile de inimă  

Printre afecţiunile pe care consumul de urzici le poate ameliora se numără şi diabetul. Urzicile au proprietatea de a scădea glicemia şi de a preveni diabetul. Medicii le recomandă bolnavilor de diabet să consume suc de urzică proaspătă. Alergiile şi bolile de inimă sunt alte afecţiuni ameliorate de consumul regulat de urzici. Tensiunea arterială şi tahicardiile pot fi ţinute sub control cu ceai sau tinctură de urzică.   

Ceaiul și pasta de urzică ameliorează artrita și guta  

Urzicile au proprietăţi antiinflamatoare. Medicii recomandă consumul de ceai de urzică persoanelor care suferă de artrită. Frunzele de urzică, fierte şi amestecate sub formă de pastă pot reduce durerile în artrită reumatoidă sau gută, dacă sunt aplicate pe locurile dureroase. De asemenea, compresele cu ceai de urzici ajută la cicatrizarea rănilor.

Ceaiul de urzici – tonic

Ceaiul de urzică este considerat tonic, fiind indicat atât femeilor, cât şi bărbaţilor. Potrivit specialiştilor, cu ceai de urzici se creşte concentraţia de testosteron în mod natural şi acest lucru duce la creşterea vitalităţii în cazul bărbaţilor. Ceaiul stimulează lactatia mamelor şi este recomandat în cazul recuperării energiei după naştere. Ceaiul este recomandat ca tonic femeilor tinere, aflate la începutul menstrutiei, dar şi pentru femeile în vârstă aflate la menopauză.  

Urzicile și părul

Urzicile sunt recomandate ca tratament împotriva mătreţii şi căderii părului. Aproximativ 1,5 kg de frunze de urzici se pun într-o oală de 5 litri plină cu apă rece şi se fierb. Cu acest amestec specialiştii recomandă spălarea părului de trei ori pe săptămână.

Sursa: http://m.adevarul.ro/locale/calarasi/de-spune-urzica-schimba-sangele-scapa-anemie-10-motive-profiti-beneficiile-primei-plante-luna-martie-1_550c7439448e03c0fdbf7311/index.html

http://adevarul.ro/locale/alexandria/beneficiile-uimitoare-urzicilor-numite-focul-vindecator-1_56d2dba85ab6550cb84c3995/index.html?ref=yfp

Catastrofa de la Certej

S-au împlinit 45 de ani de la dezastrul de la Certej, în Hunedoara, o catastrofă despre care se mai vorbește rareori, dar în care zeci de familii au fost ucise în timp ce dormeau în casele lor. În 30 octombrie 1971, în zori de zi, cu puțin înainte de ora 5:00, digul de la barajul de steril al exploatării miniere Certej s-a rupt. În numai câteva minute, cianura a ras de pe fața pământului șase blocuri de locuințe cu 25 de apartamente, un cămin de 30 de camere, șapte locuințe individuale şi 24 de gospodării. În presa vremii, a apărut informația că dezastrul a avut ca rezultat doar şapte victime. Apoi, autorităţile au raportat 48 de morţi. Cei care au supraviețuit tragediei spun că, de fapt, între 180-200 de persoane, între care familii întregi, şi-au pierdut viața în fatidica zi de 30 octombrie 1971. Cianura le-a ars fețele, mulţi nu au mai putut fi recunoscuți şi au fost îngropați ca necunoscuți.

La 45 de ani de la tragedia de la Certej (30 octombrie 1971), nimeni nu a fost găsit vinovat. Concluzia autorităţilor comuniste a fost că „ruperea digului iazului de decantare s-a datorat acţiunii concurente a unor factori imprevizibili, urmare a unor fenomene geomecanice şi hidrofizice subacvatice, neelucidate încă integral de ştiinţă şi tehnică”.

Regizorul şi scenaristul George Adamescu a realizat în anul 2013 un film documentar în care mai mulţi martori ai accidentului de la Certej povestesc cum i-au salvat pe o parte dintre cei surprinşi de valul de cianură.

Manuscrisele de la Marea Moartă

Aproape toată lumea a auzit de scrierile ebraice străvechi ce au fost găsite în peşterile de lângă Marea Moartă. Aproape toată lumea a fost mişcată de aserţiunile savanţilor că acestea ar proveni din comunitatea în care Ioan Botezătorul a predat, iar Iisus a învăţat. Şi aproape oricine a fost intrigat de ideea mult răspândită că textele ilustrează o perioadă îndelungată, pierdută, a creştinătăţii – o sectă ce a crezut într‑un martir Învăţător al Dreptăţii, ce va reapărea în cele din urmă credincioşilor. Până acum, însă, foarte puţini oameni au avut şansa de a citi manuscrisele, din simplul motiv că nici o traducere completă a lor nu a fost până în prezent accesibilă omului obişnuit.

Un arheolog a găsit încă 9 suluri mici în peșterile Qumran, unde, lângă Marea Moartă, au fost descoperite în anii 1940 şi 1950 mai multe manuscrise vechi de cel puţin 2.000 de ani, scrie site-ul ancientorigins.net. Aceste suluri noi erau înfășurate în învelitori de piele, care erau purtate, de obicei, de evrei în vechime. De fapt, sulurile respective au fost scoase din grotele Qumran în anii 1950, dar ele nu au fost niciodată analizate, până când arheologul Yonatan Adler, de ​​la Universitatea Ariel, le-a redescoperit în învelitorile de piele. Şi acum, datorită tehnologiilor de ultimă oră, inclusiv imagine spectrală, este posibil ca aceste manuscrise să poată fi citite şi descifrate.

Qumran era un oraş locuit de comunitatea eseniană pe ţărmurile de vest ale Mării Moarte, în apropiere de ruinele lui Jericho. Locul a fost construit între anii 150 şi 130 î.Hr. şi a cunoscut mai multe faze de ocupaţie. Oraşul a devenit faimos în anul 1947, atunci când un cioban beduin a descoperit circa 900 de suluri, care au devenit cunoscute ca Manuscrisele de la Marea Moartă. Dintre acestea, 750 sunt în limba ebraică, 150 în aramaică, iar câteva în limba greacă veche. Manuscrisele au fost scrise pe pergamente din piele de animal, conțin unele dintre cele mai vechi versiuni cunoscute ale Bibliei ebraice și se spune despre ele că reprezintă cea mai mare descoperire arheologică din istorie. Controversata Carte a lui Enoh reprezintă unul din textele descoperite în peșterile Qumran. În ea, patriarhul Enoh vorbeşte despre Nephilim, giganţi, îngeri sau de ce nu, extratereştri.

Manuscrisele de la Marea Moartă au devenit şi scandalul academic al secolului 20, din cauza întârzierii prelungite în publicarea lor, fapt care mulți au susținut că este din cauza naturii controversate a conținutului manuscriselor. Doar 20% dintre textele au fost publicate la descoperirea lor, restul de 80% rămânând blocate într-un seif secret, la Muzeul Rockefeller din Ierusalim, timp de aproximativ 35 ani, provocând furie printre arheologi.

Cele 9 documente nou găsite fac parte din “lotul 1952”. Având în vedere scandalul academic de care am vorbit mai sus, mulţi se întreabă dacă ele într-adevăr au fost doar redescoperite sau dacă nu cumva au fost protejate și ascunse până în prezent. Conținutul textului nu a fost încă lansat, dar sigur că va fi extrem de controversat…

Sursa: http://www.lovendal.ro/wp52/ce-secrete-ascund-cele-9-manuscrise-de-la-marea-moarta-recent-redescoperite-va-fi-rescrisa-biblia-vor-exista-controverse-religioase

Florian Colceag: ”Oamenii au nevoie de crize pentru a se trezi. Acesta este marele moment istoric pe care îl trăieşte omenirea.”

Florian Colceag este licenţiat în matematici fractale, doctor în economie şi specialist internaţional în guvernanţă sustenabilă. Profesor cu peste 20 de ani de experienţă în educaţia copiilor supradotaţi şi în antrenarea olimpicilor la matematică, a obţinut peste 60 de medalii de aur la competiţii internaţionale în această disciplină.

Este reprezentant în România al World Council for Gifted and Talented Education. Profesorul Florian Colceag este, de asemenea, fondatorul IRSCA Gifted Education – România (asociaţie non-profit cu scopul de a promova şi sprijini dezvoltarea persoanelor cu har şi talent în toate domeniile) şi preşedinteleEDUGATE (Consorţiul Român pentru Educaţia Copiilor şi Tinerilor Supradotaţi si Talentaţi). Este autorul proiectului „Noua Constituţie”(făcut deja public), coautor al „Programului de Retehnologizare şi Modernizare Tehnologică a României” şi, în sfârşit al proiectului  MODELUL DE ŢARĂ.

“Oamenii au nevoie de crize pentru a se trezi. Doar în mijlocul unei mari crize omul se schimbă“, afirmă profesorul Florian Colceag în cadrul unor serii de seminarii pe teme de educaţie (şcolară, economică, a mediului, a gândirii, etc).

Criza ne pune în faţă o alegere: fie ne schimbăm în totalitate şi re-devenim oameni, fie continuăm ca şi până acum şi ne îndreptăm spre distrugere.

“Acesta este marele moment istoric pe care îl trăieşte omenirea, moment în care omenirea descoperă puterea de a da şi de a lua”, ne face atenţi Florian Colceag în preambulul acestei discuţii-interviu.

R: Unde greşim cel mai tare, ca părinţi, ca profesori?

F.C: Câte minute pe zi i se cere unui copil să fie genial? Dar unui adult?

Câte minute pe zi unui elev i se cere să fie uman? Dar unui adult? Câte minute pe zi i se cere să fie sensibil la problemele altora? Dar înţelept? Dar empatic, intuitiv? Câte minute pe zi, societatea, sistemul de învăţământ cere elevilor să aibă calităţi? V-a cerut vreodată societatea? Crizele vă cer asta, catastrofele, pentru că altfel nu se poate rezolva o catastrofă.

Unde greşim? Abordarea noastră e greşită. Dacă nu le cerem să-şi dezvolte calităţi, copiii nu cresc în valoarea lor personală. Nu cresc, nu dezvoltă aceste calităţi, nu sunt solicitate, nu sunt hrănite. Dacă nu remarcăm aceste calităţi, dacă nu le lăudăm, nu le ridicăm la un anumit grad, nu îi învăţăm să le folosească în mod corespunzător, copilul se aplatizează. Noi ce-i cerem de fapt unui elev? Să fie obedient, să fie punctual, să-şi facă bucăţică de tema fără pasiune, să reproducă, să fie un magnetofon.

Ne irosim viaţa pe tot felul de plăceri care îngraşă nişte oameni de hârtie, care fabrică bani şi manipulează pe alţii cu bani, în loc să ne uităm la nevoile celorlalţi, să-i ajutăm cu puterile noastre.

Deci facem un prost managemant al crizelor în clipa în care nu cultivăm caracteristicile înalte ale copilului, care înseamnă darurile cu care s-a născut.

Aici e marea schimbare de paradigmă, care se duce până la nivel foarte tehnic.

Trebuie să ne gândim că proiectăm educaţia pentru 20 de ani. De ce fel de calităţi va fi nevoie în 20 de ani? Trebuie să le dăm posibilitatea să-şi împartă calităţile celorlalţi, să-i grupăm în aşa fel încât, pe abilităţi să se completeze între ei, să se ajute reciproc. Iată o schimbare de paradigmă. Stilul de învăţare trebuie respectat, înţeles şi cultivat.

R: Numiţi trei valori în care credeţi

F.C: Eu nu cred în valori. Valorile sunt cantităţi perisabile. Cred în capacităţile umane de a ajunge oricât de departe şi cred în coerentă acestui univers care e dincolo de valori. Şi mai cred în echilibrul general al lucrurilor, dar în sistemul de valori umane nu pot să spun că, cred foarte mult pentru că timpul le schimbă. Le schimbă profund. Un exemplu în direcţia asta ar fi cavalerismul, care era valoarea numărul unu a secolelor trecute şi care s-a deteriorat până la dispariţie. În loc de cavalerism avem măgărie.

R: Şi totuşi cum reaşezăm o scară a valorilor care astăzi pare răsturnată? Este nevoie de nişte valori care să ne ghideze.

F.C: Le re-inventăm, valorile sunt un sistem măsurabil, iar orice este măsurabil devine contradictoriu. Există o celebră teorema care spune că orice sistem axiomatic finit cu o metrică inclusă, deci măsurabil, e contradictoriu. De fiecare dată când punem în valoare, să vindem, să preţuim, să preţăluim, stricăm echilibrul – o entitate oarecare, om, o plantă pe care încerci să o valorifici şi-i schimbi locul în care ea s-a hrănit şi crescut şi-i schimbi atmosfera care i-a permis să aibă tot ceea ce are extraordinar, o omorî.

Dar noi gândim comercial, din păcate, în loc să gândim uman. Din cauza asta nu doresc valori. Ceea ce doresc e ceea ce face să crească totul şi acestea sunt calităţile.

Calităţile sunt cele mai importante pentru că, pe măsură ce le împărţi, cresc. Inteligenţa este o calitate, împărţi inteligenţă, creşte inteligenţa. Bunătatea e o calitate. Împărţi bunătate creşte bunătatea. Înţelepciunea e o calitate. Împărţi înţelepciune, creşte înţelepciunea. Omenia e o calitate.

Banii sunt o valoare- îi împărţi îi pierzi. Faima e o valoare, o împărţi, o pierzi. Nu te poţi duce să te baţi cu cărămidă în piept fără să te deteriorezi, ca faima, ca imagine.

Valorile sunt perisabile. Calităţile sunt nemuritoare.

R: De ce ne este atât de greu să facem trecerea, schimarea de paradigmă?

F.C: Ne vine greu pentru că noi suntem forţaţi de societate să ne adaptăm unor nişe înguste, în care nu ni se cere să facem minuni, din contră ni se cere să facem puţin, deseori nici măcar bine. Suntem forţaţi, într-un fel să ne deterioram ca spirit, ca gândire, ca personalitate, iar atunci ne pierdem orizontul, ne pierdem suflul. Ajungem ca nişte gâste domestice care doresc să zboare. Mai dau din aripi un pic, se mai înalță puţin deasupra drumului, dar aterizează înapoi pentru că sunt domestice şi sunt grase, îngrăşate. Nu mai avem puterea să ne schimbăm cu uşurinţă decât dacă ne dorim foarte tare. O gâscă domestică, dacă se străduieşte în fiecare dimineaţă şi munceşte mult până slăbeşte şi îşi întăreşte muşchii, poate zbura, dar e un efort pe care nu toată lumea e dispus să-l facă.

Ca să te schimbi, să te dezvolţi, să te transformi, să devii zburător e un efort adevărat. E mai confortabil, mai călduţ să te târâii cu burta pe pământ şi să te faci că din când în când vrei să zbori.

R: În sistemele de educaţie Montesori şi Waldorf se construieşte pe tendinţele naturale ale copilului către explorare, muncă şi creativitate. De ce nu există o extindere mai mare a şcolilor de acest tip sau o pondere mai mare a acestui mod de gândire în sistemul clasic de învăţământ?

F.C: Tendinţele naturale de creştere ale copilului nu se potrivesc cu artificialitatea lumii sociale în care trăim. Trebuie să fim convinşi că trăim într-o lume totalmente artificială şi iraţională în care înlocuim adevăratele calităţi ale universului în care trăim cu valori episodice care deseori nu înseamnă decât o formă de manipulare a societăţii. De exemplu banul. Banul care reprezintă de fapt măsura administraţiei, nu reprezintă o valoare adevărată. O administraţie competentă este în măsură să dea valoare banului, altfel, într-o administraţie incompetentă banul îşi pierde orice urmă de valoare şi ajunge să fie ban inflaţionist. Deci este o lume artificială a banului.

N-aţi văzut nici o floare făcând bani. Ceea ce este adevărat şi realmente preţios în Universul asta e gratis. Aerul e gratis, frumuseţea naturii e gratis, bunătatea oamenilor e gratis, înţelepciunea e gratis. Dar noi învăţăm să cumpărăm plăceri, care nu sunt gratis.

R: Aici aş adauga că se promovează în societate pe scară largă o aşa-zisă libertate de a face orice de parcă scopul existenţei noastre ar fi plăcerea şi evitarea durerii. Televizorul, prin faptul că te hipnotizează să stai pasiv să-l priveşti, fără să te supună la vreun efort de gândire e o altă “realitate” care poate induce ideea urmăririi plăcerii că scop în sine.

F.C: Da, e o lume artificială, nu e o lume adevărată. Pentru nevoile noastre noi nu am avea mult de cheltuit şi mult de făcut. Noi ne irosim viaţa însă pe tot felul de plăceri care îngraşă nişte oameni de hârtie, care fabrică bani şi manipulează pe alţii cu bani în loc să ne uităm la nevoile celorlalţi, să-i ajutăm cu puterile noastre.

R: Suntem încă tributari comunismului, în România?

F.C: Desigur. Orice formă de viaţă conservă istoria prin care a trecut anterior.

Nu se pune problema să scăpăm vreodată de urmele comunismului. Ele au rămas şi se manifestă din plin: suspiciune, ne-muncă, profituri necinstite pe seama altora, minciună, demagogie, lipsa de omenie. Dar se pot micşora în clipa în care noi creştem. Este ca o pată pe hartă: dacă harta este cât pata atunci harta devine neagră, dar dacă harta creşte, devine imensă, pata respectivă devine nesemnificativă. Depinde de noi să creştem, să devenim noi mari, distingându-ne conştiinţa, distingându-ne personalitatea şi atunci, în istoria noastră, acel punct care înseamnă comunismul nu va mai conta prea mult.

R: Cum ar trebui să între profesorul la clasa?

F.C: Cu sinceritate, în primul rând. Apoi cu multă omenie. Pentru că dacă nu are sinceritate şi omenie nu va recunoaşte niciodată că nu ştie tot, că nu poate răspunde la toate solicitările, că are nevoie de sprijinul elevilor. În momentul în care elevii îl sprijină, toată lumea profită. Şi copii profită pentru că au în faţa lor un om care a învăţat să fie om, care îi poate inspiră, şi profesorul profită pentru că înţelege unde sunt nevoile copiilor şi le poate aduce ceea ce au ei nevoie.

Ce dă un profesor elevului? Dă ceea ce are.

Dacă profesorul a învăţat să-şi cultive calităţi îl va învaţă şi pe copil să-şi cultive calităţi. Ei devin gifted (talentaţi). A fi gifted nu ţine numai de bagajul nativ, ci ţine de modul de hrănire a acestor daruri, pe care dacă le hrăneşti, cresc. Cresc în tine, cresc în cei din jur. Se transmit, se duc mai departe.

Sursa: http://oficialmedia.com/florian-colceag-oamenii-au-nevoie-de-crize-pentru-a-se-trezi-acesta-este-marele-moment-istoric-pe-care-il-traieste-omenirea/

Misterul uriaşilor

A fost planeta noastră locuită de uriaşi? În Istoria interzisă – Misterul uriaşilor, Jamie Theakston călătoreşte în Sardinia, pentru a analiza relatările despre descoperirea unor schelete gigantice într-o peşteră, care sugerează că uriaşii au existat cândva pe pământ.

Legende despre uriaşi găsim chiar şi în ţară noastră, în Munţii Bucegi şi în Maramureş. Oriunde mergi în România, fie că sunt născociri sau aievea, aceste basme s-au transmis peste generaţii până în zilele noastre. Aţi auzit, probabil, în poveştile copilăriei, de Sfarmă-Piatră sau Strâmbă-Lemne, iar tărâmul basmelor era plin de căpcăuni care înghiţeau copii şi cete de uriaşi care dormitau şi zguduiau pământul.

În Teleorman şi Giurgiu se vorbeşte de uriaşi cunoscuţi aici ca jidovi, iar cea mai cunoscută poveste este cea a lui Novac. De asemenea, în Munţii Buzăului circulă din bătrâni poveşti despre tartarii care au săpat sub stancă. În Ţară Bucegilor, ele surprind elemente romantice, iar pădurenii vorbesc în şoaptă despre ei. Legendă sau nu, folclorul uriaşilor va ocupa mult timp un loc important în lumea noastră.


 

Sursa: http://www.filmedocumentare.com/istoria-interzisa-misterul-uriasilor/

Eugenia Globală

Filmul Eugenia globală avansează ideea că noile “catastrofe” medicale, precum pandemiile de gripă aviară sau porcină, au fost create artificial pentru ca omenirea să fie controlată mai uşor. Prin crearea de panică în rândul populaţiei, prin ştiri alarmiste şi statistici îngrijorătoare se urmăreşte justificarea cheltuirii a miliarde de dolari anual pe producerea de vaccinuri.

De multe ori, campaniile de vaccinare pentru gripa porcină sunt introduse forţat, împotriva voinţei populaţiei. Dar sunt aceste vaccinuri antigripale un salvator de vieţi? Acest film documentar online prezintă mai multe cazuri în care persoane sănătoase s-au îmbolnăvit incurabil după ce au fost vaccinate. În timp ce populaţia moare sau se îmbolnăveşte, companiile farmaceutice îşi îngroaşă substanţial profiturile.

Civilizația Dunăreană

Nu va mai trece mult până când civilizaţia sumeriană va fi înlocuită de civilizaţia dunăreană în rolul de prima mare cultură a lumii – cea în care s-a născut scrierea. Chiar dacă astăzi se duce o luptă crâncenă între susţinătorii dogmei oficiale şi cercetătorii care spun că istoria Europei ar trebui rescrisă, în sensul restabilirii adevărului, ea va fi câştigată, în cele din urmă, de noua viziune asupra istoriei străvechi – cea care spune că spaţiul carpato-danubioano-pontic este vatra Vechii Europe.

În filmul documentar „Testamentul Zeilor Dunăreni”, realizat de Wolfgang Niedermair şi tradus în limba română de Grigore Oprița şi Wolfgang Schweizer, veţi descoperi lucruri uimitoare despre Cultura Dunăreană din Vechea Europă. Atât la nord, cât şi la sud de Dunăre s-a dezvoltat o cultură sedentară extraordinară, cu o vechime de 7.000-8.000 de ani şi care nu cunoştea războaiele.

Unele rămăşiţe enigmatice ale acestei civilizaţii, tăbliţele de la Tărtăria şi restul sutelor de semne aparţinând culturii Turdaș – Vinca, îi fac pe tot mai mulţi să considere că, înainte cu 2.000 de ani ca sumerienii să existe, aici se puneau bazele primei scrieri din lume. Despre celelalte lucruri impresionante născute de oamenii acelor vremuri veţi afla mai multe vizionând acest film.

Sursa: http://www.filmedocumentare.com/testamentul-zeilor-dunareni/

Enigma Civilizației Dunărene. Harald Haarman – despre cea mai veche cultură dezvoltată a Europei

Oase de mamuţi şi reni în România? Imagini personificate ale planetei Venus? Pentru mai multe informaţii (verificate) despre acest subiect, vizionaţi pagină Neokoolt, un proiect românesc ce studiază civilizaţia extraordinară care înflorea pe teritoriul actualei Românii în urmă cu 20.000 de ani.

Vă recomandăm să vizionaţi un interviu cu cercetătorul Harald Haarmann, despre Europa Veche şi culturile care formau Civilizaţia Dunăreană.

Sursa: http://www.filmedocumentare.com/testamentul-zeilor-dunareni/

Piepturi goale și buzunare pline

În documentarul Piepturi goale și buzunare plineCornel Mihalache reia subiectul decembrie 89, considerând că a fost vorba de o crimă de stat. „Adevărul despre revoluție, mult căutat de 23 de ani, ascunde, de fapt, această crimă de stat”, afirmă Cornel Mihalache, realizatorul documentarului.

Filmul  este rezultatul unei cercetări documentaristice de 23 de ani, fiind unul dintre cele mai apreciate produse de televiziune despre decembrie 1989.

Când Revoluția română a fost transmisă în direct în întreaga lume, remarca istoricul Lucian Boia, nimeni nu s-a gândit, în îmbulzeala evenimentelor proiectate minut cu minut pe ecranele televizoarelor, că s-ar afla prins în plasa unei extraordinare manipulări. „Cum să-ţi închipui așa ceva, când ceea ce vezi este adevărat, cu actori autentici, cu scene filmate pe viu?”, se întreba el.

Să vedem împreună, în lumina vorbelor de mai înainte, care sunt consecințele morale şi materiale ale Legii Recunoştinţei nr. 341 din 2004, recunoștință fată de eroii martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989.