Manuscrisele de la Marea Moartă

Aproape toată lumea a auzit de scrierile ebraice străvechi ce au fost găsite în peşterile de lângă Marea Moartă. Aproape toată lumea a fost mişcată de aserţiunile savanţilor că acestea ar proveni din comunitatea în care Ioan Botezătorul a predat, iar Iisus a învăţat. Şi aproape oricine a fost intrigat de ideea mult răspândită că textele ilustrează o perioadă îndelungată, pierdută, a creştinătăţii – o sectă ce a crezut într‑un martir Învăţător al Dreptăţii, ce va reapărea în cele din urmă credincioşilor. Până acum, însă, foarte puţini oameni au avut şansa de a citi manuscrisele, din simplul motiv că nici o traducere completă a lor nu a fost până în prezent accesibilă omului obişnuit.

Un arheolog a găsit încă 9 suluri mici în peșterile Qumran, unde, lângă Marea Moartă, au fost descoperite în anii 1940 şi 1950 mai multe manuscrise vechi de cel puţin 2.000 de ani, scrie site-ul ancientorigins.net. Aceste suluri noi erau înfășurate în învelitori de piele, care erau purtate, de obicei, de evrei în vechime. De fapt, sulurile respective au fost scoase din grotele Qumran în anii 1950, dar ele nu au fost niciodată analizate, până când arheologul Yonatan Adler, de ​​la Universitatea Ariel, le-a redescoperit în învelitorile de piele. Şi acum, datorită tehnologiilor de ultimă oră, inclusiv imagine spectrală, este posibil ca aceste manuscrise să poată fi citite şi descifrate.

Qumran era un oraş locuit de comunitatea eseniană pe ţărmurile de vest ale Mării Moarte, în apropiere de ruinele lui Jericho. Locul a fost construit între anii 150 şi 130 î.Hr. şi a cunoscut mai multe faze de ocupaţie. Oraşul a devenit faimos în anul 1947, atunci când un cioban beduin a descoperit circa 900 de suluri, care au devenit cunoscute ca Manuscrisele de la Marea Moartă. Dintre acestea, 750 sunt în limba ebraică, 150 în aramaică, iar câteva în limba greacă veche. Manuscrisele au fost scrise pe pergamente din piele de animal, conțin unele dintre cele mai vechi versiuni cunoscute ale Bibliei ebraice și se spune despre ele că reprezintă cea mai mare descoperire arheologică din istorie. Controversata Carte a lui Enoh reprezintă unul din textele descoperite în peșterile Qumran. În ea, patriarhul Enoh vorbeşte despre Nephilim, giganţi, îngeri sau de ce nu, extratereştri.

Manuscrisele de la Marea Moartă au devenit şi scandalul academic al secolului 20, din cauza întârzierii prelungite în publicarea lor, fapt care mulți au susținut că este din cauza naturii controversate a conținutului manuscriselor. Doar 20% dintre textele au fost publicate la descoperirea lor, restul de 80% rămânând blocate într-un seif secret, la Muzeul Rockefeller din Ierusalim, timp de aproximativ 35 ani, provocând furie printre arheologi.

Cele 9 documente nou găsite fac parte din “lotul 1952”. Având în vedere scandalul academic de care am vorbit mai sus, mulţi se întreabă dacă ele într-adevăr au fost doar redescoperite sau dacă nu cumva au fost protejate și ascunse până în prezent. Conținutul textului nu a fost încă lansat, dar sigur că va fi extrem de controversat…

Sursa: http://www.lovendal.ro/wp52/ce-secrete-ascund-cele-9-manuscrise-de-la-marea-moarta-recent-redescoperite-va-fi-rescrisa-biblia-vor-exista-controverse-religioase

Florian Colceag: ”Oamenii au nevoie de crize pentru a se trezi. Acesta este marele moment istoric pe care îl trăieşte omenirea.”

Florian Colceag este licenţiat în matematici fractale, doctor în economie şi specialist internaţional în guvernanţă sustenabilă. Profesor cu peste 20 de ani de experienţă în educaţia copiilor supradotaţi şi în antrenarea olimpicilor la matematică, a obţinut peste 60 de medalii de aur la competiţii internaţionale în această disciplină.

Este reprezentant în România al World Council for Gifted and Talented Education. Profesorul Florian Colceag este, de asemenea, fondatorul IRSCA Gifted Education – România (asociaţie non-profit cu scopul de a promova şi sprijini dezvoltarea persoanelor cu har şi talent în toate domeniile) şi preşedinteleEDUGATE (Consorţiul Român pentru Educaţia Copiilor şi Tinerilor Supradotaţi si Talentaţi). Este autorul proiectului „Noua Constituţie”(făcut deja public), coautor al „Programului de Retehnologizare şi Modernizare Tehnologică a României” şi, în sfârşit al proiectului  MODELUL DE ŢARĂ.

“Oamenii au nevoie de crize pentru a se trezi. Doar în mijlocul unei mari crize omul se schimbă“, afirmă profesorul Florian Colceag în cadrul unor serii de seminarii pe teme de educaţie (şcolară, economică, a mediului, a gândirii, etc).

Criza ne pune în faţă o alegere: fie ne schimbăm în totalitate şi re-devenim oameni, fie continuăm ca şi până acum şi ne îndreptăm spre distrugere.

“Acesta este marele moment istoric pe care îl trăieşte omenirea, moment în care omenirea descoperă puterea de a da şi de a lua”, ne face atenţi Florian Colceag în preambulul acestei discuţii-interviu.

R: Unde greşim cel mai tare, ca părinţi, ca profesori?

F.C: Câte minute pe zi i se cere unui copil să fie genial? Dar unui adult?

Câte minute pe zi unui elev i se cere să fie uman? Dar unui adult? Câte minute pe zi i se cere să fie sensibil la problemele altora? Dar înţelept? Dar empatic, intuitiv? Câte minute pe zi, societatea, sistemul de învăţământ cere elevilor să aibă calităţi? V-a cerut vreodată societatea? Crizele vă cer asta, catastrofele, pentru că altfel nu se poate rezolva o catastrofă.

Unde greşim? Abordarea noastră e greşită. Dacă nu le cerem să-şi dezvolte calităţi, copiii nu cresc în valoarea lor personală. Nu cresc, nu dezvoltă aceste calităţi, nu sunt solicitate, nu sunt hrănite. Dacă nu remarcăm aceste calităţi, dacă nu le lăudăm, nu le ridicăm la un anumit grad, nu îi învăţăm să le folosească în mod corespunzător, copilul se aplatizează. Noi ce-i cerem de fapt unui elev? Să fie obedient, să fie punctual, să-şi facă bucăţică de tema fără pasiune, să reproducă, să fie un magnetofon.

Ne irosim viaţa pe tot felul de plăceri care îngraşă nişte oameni de hârtie, care fabrică bani şi manipulează pe alţii cu bani, în loc să ne uităm la nevoile celorlalţi, să-i ajutăm cu puterile noastre.

Deci facem un prost managemant al crizelor în clipa în care nu cultivăm caracteristicile înalte ale copilului, care înseamnă darurile cu care s-a născut.

Aici e marea schimbare de paradigmă, care se duce până la nivel foarte tehnic.

Trebuie să ne gândim că proiectăm educaţia pentru 20 de ani. De ce fel de calităţi va fi nevoie în 20 de ani? Trebuie să le dăm posibilitatea să-şi împartă calităţile celorlalţi, să-i grupăm în aşa fel încât, pe abilităţi să se completeze între ei, să se ajute reciproc. Iată o schimbare de paradigmă. Stilul de învăţare trebuie respectat, înţeles şi cultivat.

R: Numiţi trei valori în care credeţi

F.C: Eu nu cred în valori. Valorile sunt cantităţi perisabile. Cred în capacităţile umane de a ajunge oricât de departe şi cred în coerentă acestui univers care e dincolo de valori. Şi mai cred în echilibrul general al lucrurilor, dar în sistemul de valori umane nu pot să spun că, cred foarte mult pentru că timpul le schimbă. Le schimbă profund. Un exemplu în direcţia asta ar fi cavalerismul, care era valoarea numărul unu a secolelor trecute şi care s-a deteriorat până la dispariţie. În loc de cavalerism avem măgărie.

R: Şi totuşi cum reaşezăm o scară a valorilor care astăzi pare răsturnată? Este nevoie de nişte valori care să ne ghideze.

F.C: Le re-inventăm, valorile sunt un sistem măsurabil, iar orice este măsurabil devine contradictoriu. Există o celebră teorema care spune că orice sistem axiomatic finit cu o metrică inclusă, deci măsurabil, e contradictoriu. De fiecare dată când punem în valoare, să vindem, să preţuim, să preţăluim, stricăm echilibrul – o entitate oarecare, om, o plantă pe care încerci să o valorifici şi-i schimbi locul în care ea s-a hrănit şi crescut şi-i schimbi atmosfera care i-a permis să aibă tot ceea ce are extraordinar, o omorî.

Dar noi gândim comercial, din păcate, în loc să gândim uman. Din cauza asta nu doresc valori. Ceea ce doresc e ceea ce face să crească totul şi acestea sunt calităţile.

Calităţile sunt cele mai importante pentru că, pe măsură ce le împărţi, cresc. Inteligenţa este o calitate, împărţi inteligenţă, creşte inteligenţa. Bunătatea e o calitate. Împărţi bunătate creşte bunătatea. Înţelepciunea e o calitate. Împărţi înţelepciune, creşte înţelepciunea. Omenia e o calitate.

Banii sunt o valoare- îi împărţi îi pierzi. Faima e o valoare, o împărţi, o pierzi. Nu te poţi duce să te baţi cu cărămidă în piept fără să te deteriorezi, ca faima, ca imagine.

Valorile sunt perisabile. Calităţile sunt nemuritoare.

R: De ce ne este atât de greu să facem trecerea, schimarea de paradigmă?

F.C: Ne vine greu pentru că noi suntem forţaţi de societate să ne adaptăm unor nişe înguste, în care nu ni se cere să facem minuni, din contră ni se cere să facem puţin, deseori nici măcar bine. Suntem forţaţi, într-un fel să ne deterioram ca spirit, ca gândire, ca personalitate, iar atunci ne pierdem orizontul, ne pierdem suflul. Ajungem ca nişte gâste domestice care doresc să zboare. Mai dau din aripi un pic, se mai înalță puţin deasupra drumului, dar aterizează înapoi pentru că sunt domestice şi sunt grase, îngrăşate. Nu mai avem puterea să ne schimbăm cu uşurinţă decât dacă ne dorim foarte tare. O gâscă domestică, dacă se străduieşte în fiecare dimineaţă şi munceşte mult până slăbeşte şi îşi întăreşte muşchii, poate zbura, dar e un efort pe care nu toată lumea e dispus să-l facă.

Ca să te schimbi, să te dezvolţi, să te transformi, să devii zburător e un efort adevărat. E mai confortabil, mai călduţ să te târâii cu burta pe pământ şi să te faci că din când în când vrei să zbori.

R: În sistemele de educaţie Montesori şi Waldorf se construieşte pe tendinţele naturale ale copilului către explorare, muncă şi creativitate. De ce nu există o extindere mai mare a şcolilor de acest tip sau o pondere mai mare a acestui mod de gândire în sistemul clasic de învăţământ?

F.C: Tendinţele naturale de creştere ale copilului nu se potrivesc cu artificialitatea lumii sociale în care trăim. Trebuie să fim convinşi că trăim într-o lume totalmente artificială şi iraţională în care înlocuim adevăratele calităţi ale universului în care trăim cu valori episodice care deseori nu înseamnă decât o formă de manipulare a societăţii. De exemplu banul. Banul care reprezintă de fapt măsura administraţiei, nu reprezintă o valoare adevărată. O administraţie competentă este în măsură să dea valoare banului, altfel, într-o administraţie incompetentă banul îşi pierde orice urmă de valoare şi ajunge să fie ban inflaţionist. Deci este o lume artificială a banului.

N-aţi văzut nici o floare făcând bani. Ceea ce este adevărat şi realmente preţios în Universul asta e gratis. Aerul e gratis, frumuseţea naturii e gratis, bunătatea oamenilor e gratis, înţelepciunea e gratis. Dar noi învăţăm să cumpărăm plăceri, care nu sunt gratis.

R: Aici aş adauga că se promovează în societate pe scară largă o aşa-zisă libertate de a face orice de parcă scopul existenţei noastre ar fi plăcerea şi evitarea durerii. Televizorul, prin faptul că te hipnotizează să stai pasiv să-l priveşti, fără să te supună la vreun efort de gândire e o altă “realitate” care poate induce ideea urmăririi plăcerii că scop în sine.

F.C: Da, e o lume artificială, nu e o lume adevărată. Pentru nevoile noastre noi nu am avea mult de cheltuit şi mult de făcut. Noi ne irosim viaţa însă pe tot felul de plăceri care îngraşă nişte oameni de hârtie, care fabrică bani şi manipulează pe alţii cu bani în loc să ne uităm la nevoile celorlalţi, să-i ajutăm cu puterile noastre.

R: Suntem încă tributari comunismului, în România?

F.C: Desigur. Orice formă de viaţă conservă istoria prin care a trecut anterior.

Nu se pune problema să scăpăm vreodată de urmele comunismului. Ele au rămas şi se manifestă din plin: suspiciune, ne-muncă, profituri necinstite pe seama altora, minciună, demagogie, lipsa de omenie. Dar se pot micşora în clipa în care noi creştem. Este ca o pată pe hartă: dacă harta este cât pata atunci harta devine neagră, dar dacă harta creşte, devine imensă, pata respectivă devine nesemnificativă. Depinde de noi să creştem, să devenim noi mari, distingându-ne conştiinţa, distingându-ne personalitatea şi atunci, în istoria noastră, acel punct care înseamnă comunismul nu va mai conta prea mult.

R: Cum ar trebui să între profesorul la clasa?

F.C: Cu sinceritate, în primul rând. Apoi cu multă omenie. Pentru că dacă nu are sinceritate şi omenie nu va recunoaşte niciodată că nu ştie tot, că nu poate răspunde la toate solicitările, că are nevoie de sprijinul elevilor. În momentul în care elevii îl sprijină, toată lumea profită. Şi copii profită pentru că au în faţa lor un om care a învăţat să fie om, care îi poate inspiră, şi profesorul profită pentru că înţelege unde sunt nevoile copiilor şi le poate aduce ceea ce au ei nevoie.

Ce dă un profesor elevului? Dă ceea ce are.

Dacă profesorul a învăţat să-şi cultive calităţi îl va învaţă şi pe copil să-şi cultive calităţi. Ei devin gifted (talentaţi). A fi gifted nu ţine numai de bagajul nativ, ci ţine de modul de hrănire a acestor daruri, pe care dacă le hrăneşti, cresc. Cresc în tine, cresc în cei din jur. Se transmit, se duc mai departe.

Sursa: http://oficialmedia.com/florian-colceag-oamenii-au-nevoie-de-crize-pentru-a-se-trezi-acesta-este-marele-moment-istoric-pe-care-il-traieste-omenirea/

Misterul uriaşilor

A fost planeta noastră locuită de uriaşi? În Istoria interzisă – Misterul uriaşilor, Jamie Theakston călătoreşte în Sardinia, pentru a analiza relatările despre descoperirea unor schelete gigantice într-o peşteră, care sugerează că uriaşii au existat cândva pe pământ.

Legende despre uriaşi găsim chiar şi în ţară noastră, în Munţii Bucegi şi în Maramureş. Oriunde mergi în România, fie că sunt născociri sau aievea, aceste basme s-au transmis peste generaţii până în zilele noastre. Aţi auzit, probabil, în poveştile copilăriei, de Sfarmă-Piatră sau Strâmbă-Lemne, iar tărâmul basmelor era plin de căpcăuni care înghiţeau copii şi cete de uriaşi care dormitau şi zguduiau pământul.

În Teleorman şi Giurgiu se vorbeşte de uriaşi cunoscuţi aici ca jidovi, iar cea mai cunoscută poveste este cea a lui Novac. De asemenea, în Munţii Buzăului circulă din bătrâni poveşti despre tartarii care au săpat sub stancă. În Ţară Bucegilor, ele surprind elemente romantice, iar pădurenii vorbesc în şoaptă despre ei. Legendă sau nu, folclorul uriaşilor va ocupa mult timp un loc important în lumea noastră.


 

Sursa: http://www.filmedocumentare.com/istoria-interzisa-misterul-uriasilor/

Eugenia Globală

Filmul Eugenia globală avansează ideea că noile “catastrofe” medicale, precum pandemiile de gripă aviară sau porcină, au fost create artificial pentru ca omenirea să fie controlată mai uşor. Prin crearea de panică în rândul populaţiei, prin ştiri alarmiste şi statistici îngrijorătoare se urmăreşte justificarea cheltuirii a miliarde de dolari anual pe producerea de vaccinuri.

De multe ori, campaniile de vaccinare pentru gripa porcină sunt introduse forţat, împotriva voinţei populaţiei. Dar sunt aceste vaccinuri antigripale un salvator de vieţi? Acest film documentar online prezintă mai multe cazuri în care persoane sănătoase s-au îmbolnăvit incurabil după ce au fost vaccinate. În timp ce populaţia moare sau se îmbolnăveşte, companiile farmaceutice îşi îngroaşă substanţial profiturile.

Civilizația Dunăreană

Nu va mai trece mult până când civilizaţia sumeriană va fi înlocuită de civilizaţia dunăreană în rolul de prima mare cultură a lumii – cea în care s-a născut scrierea. Chiar dacă astăzi se duce o luptă crâncenă între susţinătorii dogmei oficiale şi cercetătorii care spun că istoria Europei ar trebui rescrisă, în sensul restabilirii adevărului, ea va fi câştigată, în cele din urmă, de noua viziune asupra istoriei străvechi – cea care spune că spaţiul carpato-danubioano-pontic este vatra Vechii Europe.

În filmul documentar „Testamentul Zeilor Dunăreni”, realizat de Wolfgang Niedermair şi tradus în limba română de Grigore Oprița şi Wolfgang Schweizer, veţi descoperi lucruri uimitoare despre Cultura Dunăreană din Vechea Europă. Atât la nord, cât şi la sud de Dunăre s-a dezvoltat o cultură sedentară extraordinară, cu o vechime de 7.000-8.000 de ani şi care nu cunoştea războaiele.

Unele rămăşiţe enigmatice ale acestei civilizaţii, tăbliţele de la Tărtăria şi restul sutelor de semne aparţinând culturii Turdaș – Vinca, îi fac pe tot mai mulţi să considere că, înainte cu 2.000 de ani ca sumerienii să existe, aici se puneau bazele primei scrieri din lume. Despre celelalte lucruri impresionante născute de oamenii acelor vremuri veţi afla mai multe vizionând acest film.

Sursa: http://www.filmedocumentare.com/testamentul-zeilor-dunareni/

Enigma Civilizației Dunărene. Harald Haarman – despre cea mai veche cultură dezvoltată a Europei

Oase de mamuţi şi reni în România? Imagini personificate ale planetei Venus? Pentru mai multe informaţii (verificate) despre acest subiect, vizionaţi pagină Neokoolt, un proiect românesc ce studiază civilizaţia extraordinară care înflorea pe teritoriul actualei Românii în urmă cu 20.000 de ani.

Vă recomandăm să vizionaţi un interviu cu cercetătorul Harald Haarmann, despre Europa Veche şi culturile care formau Civilizaţia Dunăreană.

Sursa: http://www.filmedocumentare.com/testamentul-zeilor-dunareni/

Piepturi goale și buzunare pline

În documentarul Piepturi goale și buzunare plineCornel Mihalache reia subiectul decembrie 89, considerând că a fost vorba de o crimă de stat. „Adevărul despre revoluție, mult căutat de 23 de ani, ascunde, de fapt, această crimă de stat”, afirmă Cornel Mihalache, realizatorul documentarului.

Filmul  este rezultatul unei cercetări documentaristice de 23 de ani, fiind unul dintre cele mai apreciate produse de televiziune despre decembrie 1989.

Când Revoluția română a fost transmisă în direct în întreaga lume, remarca istoricul Lucian Boia, nimeni nu s-a gândit, în îmbulzeala evenimentelor proiectate minut cu minut pe ecranele televizoarelor, că s-ar afla prins în plasa unei extraordinare manipulări. „Cum să-ţi închipui așa ceva, când ceea ce vezi este adevărat, cu actori autentici, cu scene filmate pe viu?”, se întreba el.

Să vedem împreună, în lumina vorbelor de mai înainte, care sunt consecințele morale şi materiale ale Legii Recunoştinţei nr. 341 din 2004, recunoștință fată de eroii martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989.

Starea de spirit – Psihologia controlului

Documentarul Starea de spirit – Psihologia controlului reprezintă o cronică istorică şi științifică a tehnicilor de control mental, de la Platon şi Macchiavelli, la Edward Bernays şi B.F. Skinner, de la eugenie şi darwinism, până la Institutul Tavistock şi operațiunea Paperclip, cu corolarul ei, MK-Ultra. Filmul examinează în detaliu modul în care reclama comercială, educația obligatorie, drogurile farmaceutice – numite impropriu medicamente – consumerismul şi mass-media au devenit elementele cheie şi principalele arme folosite de elita ocultă a planetei în războiul psihologic tradițional purtat cu întreaga populație inocentă a planetei, al cărui succes a fost facilitat şi accentuat de tehnologiile ultimelor două secole.
Din leagăn şi până în mormânt, părinţii noştri, semenii noştri şi întreaga societate ne impun propria lor ierarhie de valori şi comportamente acceptate şi tot acest proces a fost denaturat şi deturnat în mod mizerabil. Filmul examinează ştiinţa care a evoluat, vreme de milenii, numai pentru a ne menţine, ferm, în banca noastră, incapabili să periclităm status-quo-ul, astfel încât dictatorii, gestionarii puterii şi păpuşarii corporatişti să poată profita de pe urma ignoranţei şi a sclaviei noastre voluntare.
Striviţi fiind între nicovala educației obligatorii şi barosul reprezentat de mass-media şi industria de divertisment, suntem menţinuţi într-o perpetuă robie, prin intermediul ideilor pe care le acceptăm fără discernământ, deşi ne modelează caracterul şi comportamentul. Pe măsura vizionării, veţi pătrunde într-un abis din care este scos la lumină întregul mecanism al manipulării, prin exemple şocante care dezvăluie adevăratele planuri ale elitelor, aflate în plină desfăşurare: plecând de la rădăcinile sale antice, reprezentate de controlul comportamentului uman prin forţă şi mai puţin prin persuasiune şi dezinformare, războiul psihologic ajunge la formele sale moderne, experimentele de control mental desfăşurate de serviciile de informaţii şi alte organisme ale puterii, revelând un viitor planificat în care vom plăti un preţ îngrozitor pentru ignoranţa noastră.

 

Cancerul și vitamina C

Acum 30 de ani, chimistul american Linus Pauling, laureat al premiului Nobel, a făcut un experiment prin care a administrat megadoze de vitamina C bolnavilor de cancer aflaţi în stadii avansate. Pacienţilor internaţi în institutul care îi poartă numele le erau introduse prin perfuzie cantităţi uriaşe de vitamina C, aşa numitele megadoze, de 10-15 g (adică de 160-250 de ori doză zilnică recomandată!), obţinându-se rezultate mai mult decât promiţătoare. Nu se putea vorbi de o vindecare completă a cancerului aflat în stadii terminale, dar pacienţii se simţeau mai bine, aveau mai puţine dureri, în unele cazuri apărea stagnarea sau chiar remisia formaţiunilor tumorale. În medie, pacienţii trataţi cu vitamina C au trăit de patru ori mai mult decât cei care nu au luat megadoze din această vitamină.

Adevărul este că vitamina C este una dintre cele mai cunoscute şi mai utilizate vitamine de promovare a sănătăţii. Foarte multe persoane aleg să-şi administreze pe cale orală vitamina C pentru răceală, gripă, scopul acestei administrări fiind protejarea sistemului imunitar. De asemenea, există dovezi puternice care atestă abilitatea vitaminei C de a proteja organismul împotriva afecţiunilor cardiovasculare, problemelor de sănătate prenatală, afecţiunilor oculare, artrită şi chiar împotriva îmbătrânirilor pielii.

Baza ştiinţifică din spatele eficacităţii vitaminei C se datorează spectrului larg antioxidant şi capacităţii acesteia de a proteja structurile celualare şi ADN-ul împotriva radicalilor liberi. De asemenea, vitamina C joacă un rol esenţial în activarea enzimelor care produc colagen, o proteină structurală cheie a vaselor sanguine, a pielii şi a altor ţesuturi, oferind astfel posibilitatea de a ajuta la construirea şi repararea ţesuturilor.

Anul acesta, o echipă de cercetători de la Universitatea din Kansas a testat relatările efectelor vitaminei C în doze mari, administrată unui grup de subiecţi umani şi a constatat că aceasta are capacitatea de a eradica în mod eficient celulele canceroase lăsând în acelaşi timp celulele sănătoase intacte.

Bazându-se pe muncă de pionierat desfăşurată în perioada anilor 1970 de către regretatul Linus Pauling, un chimist de la Universitatea de Stat din Oregon, care astăzi este recunoscut că fiind cel mai important susţinător la nivel mondial al puterilor terapeutice ale vitaminei C, noile studii de cercetare au implicat injectarea de doze mari de vitamina C direct în celulele de cancer ovarian. Testele au fost efectuate în vitro într-un laborator, precum şi direct, atât la şoareci cât şi unui grup de 22 de subiecţi umani. Potrivit BBC News, testele au arătat rezultate favorabile, în toate cele trei modele, vitamina C distrugând în mod eficient celulele canceroase ovariene, evitând în acelaşi timp celulele sănătoase.

Evident, aceste studii au declanşat valuri de critici din partea lumii medicale, mai mult sau mai puţin întemeiate şi interesate. S-a încercat şi reproducerea experimentelor în alte clinici, raportându-se triumfalist că tratamentul lui Linus Pauling nu funcţionează. Ce au omis, însă să spună detractorii a fost că Piuling administra megadozele de vitamina C intravenos, în timp ce în studiile care încerau să-i reproducă rezultatele, aceeaşi vitamină era luată oral, ceea ce schimba datele problemei. Dacă intravenos vitamina C de sinteză administrată în doze mari, are efecte puternice, luată oral, ea are efecte practic inexistente asupra cancerului.

Un studiu de mare amploare a verificat efectele de prevenire a cancerului în urmă administrării de vitamina C de sinteză. Unui număr de peste 10.000 de persoane le-au fost administrate câte 500 mg (de 8 ori doză normală) de acid ascorbic pe zi, vreme de opt ani. La sfârşitul studiului, rezultatele au fost dezastruoase: nicio diferenţă între cei care luau vitamina C sintetică şi cei care luau un remediu fals (placebo). Lucrurile s-au schimbat fundamental atunci când s-au făcut studii privitoare la efectele vitaminei C organice în cancer. De exemplu, într-un studiu făcut pe femei ajunse la menopauza, s-a demonstrat că cele care consumau 200 mg de vitamina C organică din fructe şi legume, au avut o incidenţă a cancerului la sân cu 63% mai redusă faţă de cele care consumau doar 60 mg de vitamina C organică pe zi. Alte studii privitoare la acţiunea anticancerigenă a vitaminei C organice au demonstrat eficiența acesteia în prevenirea cancerului gurii, gâtului, esofagului, plămânilor, stomacului, colonului, rectului, prostatei.

În timp ce acest studiu este îndeajuns de convingător, obstacolele care stau în calea de a obţine o acceptare pe scară largă includ replicarea acestora pe un număr mult mai mare de subiecţi. Cu toate acestea, mai mult ca sigur acest lucru nu se va întâmpla vreodată. Motivul este următorul: companiile farmaceutice nu sunt foarte interesate de beneficiile substanţelor naturale, cum ar fi vitamina C, care le poate decima industria cancerului în valoare de peste câteva miliarde de dolari.

“Deoarece vitamina C nu are potenţialul de a fi brevetată, dezvoltarea sa nu va fi sprijinită de către companiile farmaceutice.”, a declarat Chen Qi, autorul principal al acestui studiu.

Iată partea şocantă:

Pacienţii cu cancer sunt sfătuiţi de către medicul oncolog să înceteze administrarea tuturor suplimentelor naturale şi tratamentelor pe care le desfăşoară, în special vitamina C, atunci când sunt supuşi unui tratament de chimioterapie sau radioterapie.

De ce? Din cauza convingerilor convenţionale potrivit cărora vitamina C acţionează doar ca un antioxidant, fapt ce poate contracara teoretic mecanismul pro-oxidant al radiaţiilor şi al chimioterapiei, făcându-l mai puţin eficace.

Adevărul este scos la iveală de către studiile din domeniu care au descoperit că vitamina C, de fapt, funcţionează sinergic cu tratamentul convenţional în diferite tipuri de cancer. De asmeenea, administrarea acestei vitamine previne deteriorarea celulelor sănătoase şi prin urmare, reduce efectele secundare nedorite.

Nerecunoaşterea valorii tratamentului integrat – intervenţii naturale şi convenţionale – este un fapt şocant, dar cu toate acestea, nu vom putea să spunem mai multe decât a făcut-o deja Chen Qi.

Deoarece vitamina C nu are potenţialul de a fi brevetată, dezvoltarea să nu va fi sprijinită de către companiile farmaceutice.

Sursa: http://www.e-dimineata.ro/adevarul-ascuns-despre-vitamina-c-si-cancer/

http://www.almeea.ro/cancerul-poate-fi-oprit-cu-ajutorul-unor-doze-uriase-de-vitamina-c/

Fractalii – esența vieții

Transformând invizibilul în vizibil şi găsind ordine în dezordine acest Documentar – Vânătoarea dimensiunii ascunse, prezentat de NOVA ne ghidează, din nou în lumea fractalilor. În 1975, Benoit Mandelbrot afirma că multe forme naturale pot fi descrise matematic ca “fractali”, un cuvânt inventat de el pentru a defini forme frânte şi/sau în zig-zag care păstrează, chiar şi la o scară miniaturală, forma întregului.